Vai, saracele, vai, saraceleneveste de alcoolici!
Cum nu le spune lor nimeni ovorba buna cand noi,
intorsi acasainmiresmati
si cu pielite pe ochi ca nistemari pasari adormite,
le vorbim cu elocinta siclarviziune
despre lucrurile cu adevaratimportante.
Si sarmanele neveste asculta siaproba,
injgheband cu rabdare in inimalor curata
discursul pe care, curemarcabila elocinta,
ni-l vor daruidimineata,
cand ziua cu panza ei ghimpatane va insangera ochii.
Insa noi, induiosati de propriabunatate,
nu bagam de seama aceasta.Dimpotriva, le vorbim necurmat
despre ordinea ideala alucrurilor, fara sa observam
ca din republica daruitalor
tocmai nevestele noastre iubitemai mult decat vodca,
tocmai ele lipsesc. Dar ele simtsi inima li se face
si mai apasatoare, se chircescsub povara ei
si se fac tot maimici.
Pana cand vine dimineata cuelocinta ei neinduratoare.
Sarmanele noastre neveste abiamai supravietuiesc propriei inimi.
Cu mare viclenie trebuie atuncisa incepem sa ne taram
spre inima lor si sa construimiar,
fara sa prinda deveste.
Sarmanele noastreneveste,
prea mult le iubim ca sa nu ledaruim perfectiunea.
Fireste ca pentru asta e nevoieca, dimineata dupa dimineata,
sa ne fie foarte, foarterusine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
