În perioada 2-15 decembrie, Ramona Biciuşcă prezintă o incursiune în istoria civilizaţiei indoneziene Batak printr-o viziune contemporană, pornind de la ceramică şi textură, până la metal şi accente tradiţionale (foto 1-7).
„Proiectul Batak propune o incursiune în istoria bijuteriei punând accent pe valenţele simbolice ale obiectului. Eliberată de constrângerile decorativului, podoaba reprezintă una dintre cele mai vechi forme de artă, având o semnificaţie aparte pentru toate civilizaţiile. Batak face apel la memorie şi identitate culturală prin formulări estetizante, configurate spaţial. Obiectele propuse fac o transgresie între textura iniţială şi cea abordată într-o formulă deconstructivă care amestecă şi în acelaşi timp nivelează simbolistica materialelor.” (Ramona Biciuşcă)
În acelaşi timp, în spatiul paralel al galeriei, Andreea Floreanu deschide o expoziţie exclusiv în acuarelă, între metaforă şi culoare intitulată Flavour of blue sau despre curajul candorii (foto 8-15).
Într-un prezent al picturii în care legitimitatea mesajului a devenit aproape obligatoriu dependentă de duritatea cu care acesta este formulat vizual, universul propus de Andreea Floreanu poate apărea anacronic. Perfect compatibilă modelului contemporan prin compoziţie şi conţinut afectiv, viziunea ei îşi poate rezerva, totuşi, preferinţa pentru expresivitatea specifică unei tehnici aproape marginalizate, cea a acuarelei. Opţiunea se dovedeşte un instrument potrivit construirii mesajului, conturându-se astfel un manifest al artistei, o afirmare a potenţialului ignorat al unor formule expresive, cu atât mai adecvate mesajului recuperat din registrul (exilat şi el în desuet) reveriei şi melancoliei.
Abordând două stări ale fiinţei care au făcut carieră în istoria artei (perioada romantică nemaiavând nevoie de nici o explicaţie suplimentară), Andreea Floreanu le actualizează contemporan, convinsă că valoarea lor contemplativă şi introspectivă poate fi aplicată şi conştiinţei prezentului, în ciuda pasiunii sale pentru viteză, eficienţă şi progres. Conştiinţa de sine postmodernă, în care fragmentarea trăirii şi experienţei este una dintre caracteristicile centrale, iar viziunea unitară o imposibilitate resimţită acut, se regăseşte reflectată direct în formulele compoziţionale alese, în care decupajul siluetei şi fragmentul de realitate instaurează, simultan cu reprezentarea şi împotriva ei, sentimentul absenţei. Aparent compensative, atenţia acordată detaliului şi tratamentul realist al acestuia nu fac decât să sublinieze descompunerea în cadre arbitrare, bucăţi dintr-o oglindă spartă, a vieţii cotidiene ca experienţă afectivă.
„Semnificativ pentru starea de spirit care domneşte asupra universului reprezentat, personajele care îl locuiesc – exclusiv feminine, ca recunoaştere a stereotipurilor afective – evită programatic angajarea privitorului. Uneori discret, prin întoarcerea privirii, alteori manifest, prin întoarcerea spatelui, sau chiar simbolic, prin acoperirea capului. Chiar şi atunci când par dispuse să ia contact virtual cu privitorul, întorcându-se frontal către el, întâlnirea este întreruptă de limitele decupajului compoziţional. Această izolare nu este însă semnul alienării atât de caracteristice trăirii postmoderne. În acest punct, artista se orientează către o altă valenţă din registrul de semnificaţii în care activează, căci personajele sale se întorc, de fapt, către ele însele. Bineînţeles, o anumită atomizare a universului este incontestabilă chiar şi atunci când scopul este introspectiv. Sentimentul înstrăinării solitare trece însă pe plan secund, lăsând loc mesajului pozitiv al reprezentării: abandonul contemplativ, un lux printre angoasele prezentului, rămâne totuşi o posibilitate.” (Ştefania Dumbravă)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
