Sunt cărţi pe care nu le poţirezuma ori povesti decât cu marele risc de a pierde esenţa lor. Caformă pură a literaturii, poezia se inscrie in această sferă aimpsibilităţii de a o trece in alt limbaj fără a o deforma. Totpoezia este cea care ne aşază graniţele ferme dintre realitate şificţiune/imaginar. De fapt intre două tipuri de realităţi careuneori seamănă, care au tangenţe, dar sunt atât de diferite,diametral diferite, aş zice.
In acelaşi timp, realitateapoetică se intoarce in realitatea imediată, reliefându-ne segmenteale sale până atunci nevăzute, neştiute de nimeni. "Clarul delună", "infioratele flori de tei", liniştea atât de adâncă incâtiţi pare că "auzi cum se lovesc de geamuri razele de lună" n-auexistat inainte de Eminescu sau Blaga, dar există după ei inrealitatea noastră imediată, uneori chiar pentru oameni care nu aucitit poeziile.
Infuziunea in real nu se petrecenumai pe calea lecturii, ci şi prin contaminarea cu acel real lacare fac referire, la care se raportează şi uneori in care trăiesccei ce citesc.
In proză, lucrurile se petrecceva mai complicat, atat in scriere, cat şi in lectură. O anumeprejudecată aşază proza undeva in realul perfect recognoscibil pede o parte obiectual, pe de altă parte factual. Cititorii, dar şi obună parte a criticii, acceptă cu greu că real nu inseamna numaiacţiune sau numai obiecte, că există un continuum al realităţiicare include şi idei, şi sentimente, şi gânduri, şi credinţe, cărecuperarea realului se poate face, probabil cel mai bine, prinpersistenţa amintirilor. In fond, real este ceea ce am selectat,ceea ce ne ghidează şi in ceea ce credem. Tot ceea ce esteintrupează o nouă realitate, care nu ar exista in absenţacuvântului capabil să o fixeze.
In acest fel trebuie citităcartea lui Claudiu Bârsilă "Secunde de grafit". Să spun de la buninceput că e o carte admirabilă, de o maturitate exemplară,excedând cu mult vârsta autorului, aflat abia pe băncilefacultăţii. E o carte in contra lecturii leneşe, o carte a plăceriide a gusta cuvintele care recreează o lume. In general, nu fac marecaz de formaţia autorului, dar faptul că tânărul prozator estestudent la Medicină, cu multe realizări remarcabile in cercetare,nu poate fi trecut cu vederea. Realitatea nu mai este demult inştiinţe doar ceea noi, cei mai mulţi, percepem ori o taxăm caatare. Aşa cum graniţele ştiinţelor au devenit permeabile, pentrucă altfel s-ar strâmtora in demersul lor de a inţelege lumea, totastfel realitatea nouă ficţională acreditează lumea visului, aproiecţiilor imaginative ca fiind spaţiul real al personajului. Inacest spaţiu, timpul devine fluid, ieri, azi, mâine nu mai suntdelimitări ci un continuum. Spre a obţine autenticitatea acesteifilosofii, Claudiu Bârsilă apeleaza la tot ceea ce proza a adus canoutăţi in explorarea realului: folosirea tuturor celor treipersoane: eu, tu el (şi adesea, noi), a timpilor diferiţi ainaraţiunii şi a modurilor verbale. Avem trecutul (intr-un perfectcompus inşelător pentru că tot ceea ce a părut că "a fost", "s-apetrecut" aşa este amendabil prin ceea ce "este" şi mai ales prin"va fi"), avem un prezent care se "prăfuieşte" - ceea ce este acuma mai fost), avem un viitor - sigur pentru că, in baza experienţeia ceea ce a fost, el poate fi proiectat ca o certitudine.Conjunctivul este o potenţialitate; aş putea să fac asta, dar estesigur că o voi şi face? Tehnicile picturale, recrearea lumii prinsemn grafic inseamnă nevoia de a indrepta ceea ce este imperfectsau de a-ţi construi propriile realităţi din fiinţe şi obiecte.Vorbesc mult despre tehnica narativă a acestui prozator pentru căm-a uimit lejeritatea cu care o stăpâneşte, tăietura de maestru inmarmura realului spre a realiza imagini de fineţeafiligranului.
Ray este şi nu este abulicul cetrece prin lume doar in căutarea perfecţiunii, ajustând mereu, sprea obţine idealul. După un şoc profund, lumea nu mai este la felpentru nici un om. Accidentul lui Ray este unul de naturăexistenţială, e tipul de accident care te obligă nu să iţirecuperezi trecutul ci să discerni in el ceea ce eşti tu de fapt.Pentru că, altfel, nu iţi faci ordine, nu reuşeşti să prinzi inliniile desenului tău existenţial (aşa cum prin desen, prinrecrearea realului incearcă personajul lui Claudiu Bârsilă) aproapeinexprimabilul, ideea pură.
"Secunde de grafit" este undebut excelent. Pe mine, adesea, astfel de debuturi mă fac camcircumspect. Greul unui prozator incepe cu a doua, dacă nu cumva cua treia sau chiar cu a patra carte. Sper ca tânărul autor săacumuleze experienţe, să se cristalizeze şi să aibă tăria de a-şidepăşi acest debut. Ii va fi extrem de dificil pentru că el insuşişi-a aşezat o stachetă extrem de inaltă.
CONSTANTINSTAN(n. 28 iulie1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) aUniversitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentruromanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO,Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" SatuMare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalismcultural.
Este prezent de la primul numar,saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul deDuminica".
Este presedintele sectiei Proza aAsociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
