Unul dintre semnele cele mai clare că eşti pe drumul cel bunal vieţii spirituale este starea de bună-dispoziţie. Din aceastăperspectivă privind, nu cred că există un exemplu mai reuşit decâtcel al actualului Dalai Lama.
L-am urmărit constant in câteva interviuri şi filmedocumentare, am citit cărţi care-l au drept protagonist: râdeprecum copiii, glumeşte şi ştie să răspundă cu umor in cele maineaşteptate prilejuri, are simţul autoironiei şi dezinvolturaadolescenţilor puşi pe hârjoană, pe scurt, este un exemplu viu despiritualitate bine aplicată. Acelaşi lucru mi l-au relatat şi ceitrei-patru cunoscuţi români sau străini care l-au intâlnitpersonal, aceeaşi concluzie poate fi trasă de oricine ilintâlneşte. Măcar dintre noi, occidentalii, căci aici este parcădeficitul cel mai mare de bună-dispoziţie.
Am găsit de curând incă o carte care-i este dedicată şi carese detaşează prin seriozitate şi acribie: "Dalai Lama. Omul,călugărul, misticul", scrisă de Mayank Chhaya (Ed. Paralela 45,2009, trad. Ramona Neacşa). Este o biografie autorizată scrisă deun indian care a avut acces atât la documentarea necesară, cât, maiales, s-a intâlnit adesea cu Dalai Lama.
Nenumărate sunt aspectele inedite descrise in lucrare. Mă voiopri la doar câteva. "Zorii anului 1976 au fost semnificativi atâtpentru tibetani, cât şi pentru chinezi. Există relatări care spuncă oracolul Nechung a făcut preziceri dramatice, care l-au trimispe Dalai Lama in ceea ce s-a considerat a fi cea mai lungăretragere a sa, din perioada petrecută in India. In timpul acesteiretrageri, de regulă, Dalai Lama se izolează complet timp de câtevasăptămâni şi execută practici şi ritualuri despre care foarte rars-a vorbit. Retragerile ii oferă lui Dalai Lama ocazia de a seregenera spiritual. Unii cred că Dalai Lama ar putea folosi astfelde retrageri ca să creeze imprejurări speciale şi uneoridistructive impotriva unei stări de lucruri cu care nu este deacord. Retragerea din 1976, conform lui Dalai Lama, a fost<<o practică foarte strictă, care necesită izolare totalătimp de câteva săptămâni. Ea este legată de o invăţătură foartespecială a celui de-al cincilea Dalai Lama>>" (p. 136).
Mitologia locală ţesută in jurul personajului este cu mult maistranie decât işi inchipuie un occidental. De pildă, pasajul de maisus vine şi cu două "argumente". In urma acestei retrageri, ClaudeB. Levenson, unul dintre nenumăraţii autori care au scris despreSfinţia-Sa Dalai Lama (aceasta este exprimarea protocolară)consemnează poveştile ce circulă in mediile tibetane: (1) in Chinacomunistă - statul care a cotropit şi a distrus Tibetul independent-, avea loc in iulie 1976 un devastator cutremur, soldat cu mii devictime şi (2) in septembrie 1976, a urmat moartea lui Mao. Astfelincât, spune povestea, un indian din preajma liderului religiosrefugiat in India ar fi afirmat: "Ajunge, nu te mai ruga, altfelcerul va cădea pe capetele chinezilor"... Desigur, dacă l-ai fiintrebat pe Dalai Lama cum stau lucrurile cu acest presupus războiparapsihologic, el ar fi răspuns cu o glumă, pe când nenumăraţiisăi adepţi cred cu siguranţă in continuare in aceasta legenda carese ţese neincetat. Un adevărat maestru spiritual are insă simţulridicolului, iar Dalai Lama o demonstrează cu prisosinţă, dovadăfiind următorul exemplu.
Trecând peste pleonasmul din titlul cărţii - in mod evidentdacă eşti călugăr, nu poţi urmări decât viaţa mistică -, descoperimaici numeroase alte istorii despre Dalai Lama. Astfel, pentrupasionaţii de exotisme indiene şi tibetane, nu puteau fi trecute cuvederea practicile yoga, tantra ori "puterile" speciale ale unorlama.
Autorul, el insuşi incredinţat de veridicitatea unor istorii,notează: "Dacă lamaşii obişnuiţi puteau sări de pe un pisc pealtul, cu siguranţă că Dalai Lama ar fi putut pulveriza o armatăintreagă. Astfel de puteri se plasau mai aproape de frontierafantasticului decât de cea a realităţii. (...) L-am intrebat peDalai Lama dacă el crede că lamaşii puteau sări de pe un pisc pealtul. A râs zgomotos, poate mai zgomotos decât l-am auzit in toateintâlnirile avute. << Ar insemna că mă pot intoarce oricândin Tibet. Trebuie numai să sar peste câteva piscuri. Asta ar fitot>>, a spus el, şi, după câteva clipe, a redevenit serios.<<Cunoaşterea tantrică este o responsabilitate serioasă.Cunosc oameni care cred că maeştrii tantrici au puteri mari.Important nu este să faci lucruri magice, ci să faci lucruri careii ajută pe oameni>>" (p. 214).
Răspunsul de mai sus este o splendidă lecţie despre ceinseamnă viaţa spirituală asumată până in cele mai intimeresorturi. Cercetătorii fenomenului mistic şi esoteric (nu seconfundă intre ele, chiar dacă se intersectează adesea) subliniazăferm: aşa-numitele puteri paranormale nu pot fi folosite in interesprivat, cu atât mai puţin contra semenilor, fie aceştia şi duşmani.Mă refer desigur la cercetătorii reali şi nu inchipuiţi.
Ce se mai poate adăuga? Faptul că acest Dalai Lama reprezintălatura modernă (in curs de modernizare) a budismului tibetan, olatură ceva mai cerebrală. Membrii guvernului din exil mărturisecşi faptul că in acest spirit Dalai Lama s-a distanţat conştient defenomenul pseudoreligios care abundă de practici aflate dincolo delimita vrajitoriei tocmai pentru că ar fi fost perceput deformat decomunitatea internaţională, al cărei erou este. A preferat să punăaccentul, de pildă, pe fascinanta legătură dintre budism şicercetarea ştiinţifică modernă - dovadă stau faimoasele dialoguripurtate de-a lungul anilor cu cercetători de anvergură intr-aleştiinţelor exacte. Parte din cărţile rezultate sunt deja traduse şiin limba română.
Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, actualul Dalai Lamapoate fi descris printr-o singură frază astfel: in parte socratic,in parte star rock, in parte invăţat oriental, dar cel mai multcălugăr budist (titlul capitolului 21). Este o carte despre luptanobilă pentru libertate, despre inţelepciunea căutată cuinteligenţă nefanatică, despre oameni care ştiu să râdă cudemnitate, chiar in momente de restrişte. De ce? O vor afla ceicare o vor citi, le-o recomand cu căldură.
Oricum, la inceput de 2010, un zvon străbate România: acela căo vizită la Bucureşti a lui Dalai Lama este mai aproape ca oricând,poate chiar in acest an. Sunt convins că orice blocaj de ordinpolitic poate fi surmontat cu inteligenţă: o ţară puternică - fieChina, fie România - ştie să treacă graţios peste blocajele deordin psihologic cauzate de acte istorice regretabile.
O legendă tibetană spune că Dumnezeu ar fi făcut lumea inşapte hohote de râs. Cu alte cuvinte, păstrăm incă inlăuntru,fiecare, indiferent că suntem chinezi, români sau tibetani, ofărâmă din acel râs primordial. Iată de ce, printre altele,prezenţa actualului Dalai Lama aduce bunădispoziţie.
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la GuraHumorului, Bucovina) are o licenta in filosofie (UniversitateaBucuresti) si un master in antropologia spatiului sacru(Universitatea de Arhitectura ''Ion Mincu''). Este doctorand alUniversitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu o temainterdisciplinara in care continua studiile de antropologie areligiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor deistorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut obogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii,proza scurta, editoriale, interviuri - in jurnale, revisteculturale si cu profil spiritual -, producator si realizator deemisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziunicentrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator(departamentul cultura-religie) la ziarul ''Adevarul'' siredactor-sef al revistei ''Adevarul literar si artistic''; ulteriora fost senior editor la agentia de presa ''NewsIn'', coordonanddepartamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmentesemneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ''Aldine'' alziarului ''Romania libera'' si preda istoria religiilor laUniversitatea Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
