TRADUCERI / Cantece de toamna

Foarte rari sunt scriitorii, indiferent de meridian, care sadebuteze cu o carte exceptionala, de referinta, tradusa de indatain multe alte limbi. A reusit brazilianul Ruy Camara, cu "Cantecede toamna"*, un roman prezentat ca monumental, infricosator,emotionant. Traducerea sa va primi Premiul Asociatiei Scriitorilordin Bucuresti.

Ruy Camara s-a nascut in 1954 in Recife, Brazilia, si si-apetrecut copilaria in Messejana, suburbie a orasului Fortaleza. Astudiat ingineria la Universitatea din Fortaleza, este licentiat insociologie si s-a specializat in dramaturgie pentru teatru,cinematografie si televiziune la Institutul Dragao do Mar de Artasi Cultura. In 1990, a renuntat la activitatile de afaceri pentru ase consacra literaturii si semioticii. Cu acest roman de debutdemonstreaza o maturitate de invidiat. "Cantece de toamna" estepovestea vietii scriitorului francez Isidore Ducasse, cunoscut subpseudonimul Contele de Lautréamont(1846-1870), nascut in Uruguay, educat in Franta, cel care si-apublicat, anonim, primul cant din "Cantecele lui Maldoror" in 1868,a murit doi ani mai tarziu si a avut o influenta formidabila asupraposteritatii poetice. "Cantecele lui Maldoror" (un lung poem inproza) au fascinat din momentul aparitiei, au fost considerateprima opera literara suprarealista, iar multi suprarealisti (intrecare Andre Breton, Antonin Artaud, Salvador Dali, Max Ernst etc.)l-au socotit o sursa majora de inspiratie.

Pentru aceasta carte, Ruy Camara s-a documentat aproape patruani in Uruguay, Franta si Belgia, a beneficiat de sprijinul uneicompanii multinationale cu sediul in Brazilia, care l-a sustinutfinanciar, si a reusit sa reinvie intr-un mod incredibil epoca sipersonajul, sa reconstituie traiectoria enigmatica a poetului,tragismul vietii sale. Isidore Ducasse se vedea de mic "condamnatla indeplinirea unui destin sinistru", "era bantuit de nevrozepline de neliniste", "cuprins de revolta nemasurata" si de "unsindrom de panica", "urmarit de presimtiri rele", cu "mintea plinade fantome", subnutrit, drogat ("va descoperi de ce cuvintele sispatiul dinainte se metamorfozeaza ori de cate ori mesteca un anumegen de petala"), suferind de o boala incurabila, atras de mistere,de romantici si de Karl Marx, fara "scupule cand aluneca pe pantaplagiatului", dornic sa traiasca din plin totul. Creatia in care seangajeaza este de o noutate totala.

Scria noaptea, in fata pianului. A lucrat doar doi ani, iar"Cantecele lui Maldoror" au ca surse de inspiratie opera lui Byron,Mickiewicz, Goethe, Lamartine, Victor Hugo, Alfred de Musset, darmai ales "Florile raului" de Charles Baudelaire. Opera completa i-afost publicata in 1869 (apoi in 1890), dar editura a refuzat savanda cartea temandu-se ca va fi acuzata de blasfemie siobscenitate. Maldoror, alter ego al autorului, e descris ca uncavaler in mantie neagra, e Blestematul, rebelul luciferian, celcare a renegat totul, "mama, tata, providenta, dragoste, ideal,spre a nu se mai gandi decat la el insusi", revoltatul romanticcare a imbratisat raul, "figura mai mult decat umana, trista cauniversul, frumoasa ca sinuciderea". Canturile sunt veritabilelitanii ale raului, exalta "sfintenia crimei" anuntand o serie de"crime glorioase", iar stanta douazeci a cantului doi inaugureaza oadevarata pedagogie a crimei si violentei. Lectura acestui lungpoem a provocat de-a lungul timpului reactii dintre cele maidiverse, de la adorare la repudiere. "In anumite momente - scria,sintetizand, Leo Butnaru -, ai certitudinea ca lectura poemului<<Maldoror>> tine numai si numai de ofenomenologie cosmica, provocându-ti vartejuripsihice."

Toate acestea reuseste sa le creeze si scriitorul braziliancare reface viata poetului. Cartea inainteaza greu, se umple dedetalii, unele infinitezimale, de descrieri amanuntite, de culorisi mirosuri. Autorul isi analizeaza concomitent scrierea. Nu seteme de digresiuni care pot parea explicatii: "pentru a se inventaadevaruri durabile, este suficient sa existe cineva care sa creadain cuvinte, dupa cum stim deja ca fictiunile cele mai absurdedevenind pe aici realitati istorice, nesocotirea ex abrupto a unorparadigme narative nu inseamna intotdeauna diletantism literar saudelir de poet." Cartea este povestita de o "Voce", dar "sa nu semire mai tarziu cititorul ca vocea care povesteste ne va da deinteles ca inainte chiar ca ..." Lectura devine la fel dehalucinanta ca poemul "Maldoror".

"Iata o opera genial de ciudata, perfecta sub aspectestetic, ce merita a fi citita, recitita si gustata in liniste." -scria Gerardo Mello Mourao. Iar Antonio Skarmeta adauga: "Un romande o asemenea consistenta e un lucru rar chiar si la sfarsitul uneicariere scriitoricesti. <<Cantece de toamna>> este ocarte originala si tulburatoare. In paginile sale, Ruy Camara spunepovestea unui tanar poet din avangarda literaturii si a vietii.Autorul brazilian patrunde cu naturalete in viata contelui deLautréamont, fara sa lase eruditia sa domine poezia. Binecuvantatfie Ruy Camara, care ne aduce atat de aproape de un geniublestemat!"

Versiunea romaneasca a romanului lui Ruy Camara vine dupa celedin franceza, germana, spaniola si dupa un scenariu de film.Traducerea Iuliei Baran este extraordinara. Premiul ce ii va fiacordat la 12 octombrie este pe deplin meritat.

Dar nu putem incheia fara o critica, adusa, de asta data,editurii. Care, in paralel, merita felicitata pentru tiparireaacestui excelent roman. Dar sa fi lovit atat de nemilos crizaintr-o editura de prestigiu? Cartea este tiparita cu o literaextrem de mica, iar multimea de scrisori pe care le contine cu olitera inca si mai mica, probabil corp 4 sau 6. Romanul are 500 depagini si iti trebuie o vointa de fier sa-l duci la capat, dupafiecare cateva pagini ochii agresati lacrimeaza. Pacat.