Crearea asteptarilor pozitive - Analiza de Florin Pogonaru
Datele statistice publicate de CNS si BNR cat si aprecierile oficialitatilor romane si ale unor analisti occidentali se constituie ca argumente ce confirma tendinta de relansare economica in Romania. Indicatorii macroeconomici arata evolutii favorabile in raport cu perioadele trecute. In acelasi timp se inregistreaza semnale favorabile dinspre institutiile financiare internationale, materializate prin eliberarea transei de imprumut din acordul cu FMI si deschiderea fluxurilor de capital provenind din programe ale Bancii Mondiale si ale UE. Definirea clara a obiectivelor negocierilor cu aceste institutii, fermitatea in respectarea masurilor de legislatie economica si in primul rand a celor de reducere a presiunii fiscale contribuie la restabilirea increderii agentilor economici in stabilitatea regulilor jocului (in contrast cu perioadele precedente). Toate acestea se materializeaza in perceptii pozitive asupra cresterii economice si la randul lor creeaza asteptari favorabile pentru viitor. Crearea asteptarilor pozitive este cu atat mai meritorie cu cat are loc in plin an electoral (in care paradoxal, pana in prezent, nu s-au inregistrat masuri populiste semnificative, menite sa afecteze cresterea economica) si prin contrast cu anul precedent, in care toate asteptarile vizau colapsul economic. Este pentru prima data in ultimii patru ani cand evolutiile economice creeaza asteptari pozitive. Este inca greu de determinat, in ce masura aceste evolutii nu sunt numai conjuncturale si daca vor atinge masa critica pentru a genera crestere economica reala. Este prematur de spus, spre exemplu, daca reducerea impozitului pe profitul provenit din activitati de export a generat modificari structurale in productia pentru export si in cucerirea de noi piete pentru produsele romanesti sau avem de-a face numai cu stimularea repatrierilor de valuta din strainatate. In cel de-al doilea caz, efectele ar fi benefice numai pe termen scurt. Ele reflecta insa si senzitivitatea ridicata a agentilor economici la reducerea presiunii fiscale si disponibilitatile de reinvestire a valutei din export in conditiile in care se recapata increderea in stabilitatea legislativa. Toate acestea demonstreaza ca si in Romania reducerea presiunii fiscale este importanta pentru cresterea economica. Intrebarea este daca exista suficienta incredere in sistemul monetar si fiscal si respectiv in capacitatea guvernantilor de dimensionare a deficitului bugetar pentru a putea asigura sustenabilitatea cresterii economice. In acelasi timp este de determinat si daca sectorul privat are capacitatea reala de a transpune stimulentele fiscale in modificari structurale (respectiv daca s-a trecut de la stadiul de acumulare primara - in principal prin parazitarea sectorului de stat - la acumularea si gandirea calitativa vizand centrele de profit, activitatea de marketing etc). In ceea ce priveste sectorul de stat, atat recentele negocieri cu sindicatele, cat si masurile de restructurare a regiilor din domeniul utilitatilor publice, se constituie ca semnale pozitive. Consecventa in privatizarea acestora este determinanta pentru cresterea economica reala. Exemplele pot continua. Ele nu fac decat sa confirme ca ne aflam intr un moment favorabil in care asteptarile privind cresterea economica pot crea realitati. Acesta este rezultatul conjunctural al masurilor de reducere a presiunii fiscale (indeosebi in domeniul exporturilor), dar si al cresterii fermitatii actului de guvernare si abilitatii de negociere cu sindicatele si institutiile financiare internationale. Consecventa in actul de guvernare si inregistrarea unor mutatii calitative la nivel microeconomic pot duce la transformarea conjuncturalului in masa critica pentru asigurarea performantei economice pe termen lung.
Nimic nou pe frontul de vest - Analiza de Valentin Lazea
Rezultatele semestrului recent incheiat vin sa valideze consolidarea castigurilor inregistrate inca din primele luni ale anului la nivelul agregatelor macroeconomice. Din pacate, la nivel microeconomic, lucrurile continua sa treneze, iar apropierea alegerilor nu constituie un motiv de accelerare a reformelor.
La capitolul succese, cel mai important aspect il constituie reluarea cresterii PIB, care in Romania are si puternice implicatii sociale. Studii de specialitate arata ca, in tara noastra saracia nu este "adanca" (sunt putini cei extrem de saraci), dar este foarte raspandita, iar principala variabila care influenteaza starea de saracie a populatiei o constituie cresterea PIB. Cresterea cu 3,9% a PIB in 1996 a scos din saracie 1,2 mil. persoane, in timp ce scaderea cu 6,6% a PIB in 1997 a impins 2,7 mil. persoane in saracie, conform unui studiu al Bancii Mondiale. Proiectata crestere cu 1,3% a PIB (chiar in conditiile unui an agricol foarte slab) poate imbunatati viata a milioane de romani. Important este si faptul ca de asta data, spre deosebire de 1996, cresterea PIB nu are la baza artificii financiare, de genul subventionarii agriculturii si energiei sau tinerii fixe a cursului de schimb, asigurand sustenabilitatea intregului proces.
Alte succese in devenire sunt mentinerea inflatiei si a deficitului balantei comerciale in vecinatatea tintelor anuntate la inceputul anului. Chiar daca ambele tinte ar fi ratate, abaterea va fi foarte mica si aceasta combinatie, in sine, va fi un semnal pozitiv. Astfel se va evita experienta anilor trecuti, cand performante exceptionale ale unui indicator din cei doi mentionati se obtineau cu pretul sacrificarii celuilalt. De exemplu, in 1998, inflatia de 40% (mai mica decat cea initial proiectata) a fost obtinuta cu pretul unui deficit de cont curent de 3 mld. $, iar in 1999 reducerea deficitului la 1,3 mld. $ a fost insotita de o inflatie (54%) dubla fata de tinta initiala. Cu alte cuvinte, mediul macroeconomic devine din ce in ce mai predictibil si mai stabil.
In sectorul microeconomic, vestea imbucuratoare o constituie continuarea curateniei generale in sectorul financiar-bancar. Populatia a ajuns nu numai sa inteleaga fenomenul falimentelor bancare, dar, in numeroase randuri, sa le solicite ea insasi, penalizand astfel un management defectuos sau fraudulos.
In rest, cu exceptia unor privatizari efectuate de FPS care se pot numara pe degetele unei maini (Combinatul Siderurgic Resita, Rulmentul Barlad), privatizarea pare sa fi fost pusa la inghetat", mai ales de ministerele de linie, interesate, se pare, mai mult de aspectul electoral decat de necesitatile de a aduce bani la buget. Un buget pe care tot ele se pregatesc sa il ia cu asalt, cu ocazia mult clamatei rectificari bugetare. Pretentii mari, contributii mici; dar oare nu aceasta este imaginea generala in Romania anului 2000?
Conditiile reluarii cresterii - Analiza de Claudiu Doltu
Evolutia economica din primele cinci luni ale anului arata ca in acest an in Romania ar putea sa inregistreze crestere economica pozitiva. Sustenabilitatea acestei cresteri este conditionata insa de urmarirea atingerii si a altor obiective asumate de Guvern la inceputul acestui an: reducerea inflatiei, reluarea investitiilor si a economisirii, consolidarea echilibrului extern. Abandonarea acestor obiective ar insemna inca o esuare intr-o politica de tip "stop and go". Este adevarat ca o asemenea politica ar permite o performanta mai mare in ceea ce priveste cresterea economica in acest an. Economia romaneasca a dat (normal) semne de inviorare, atunci cand banii au inceput sa curga intr-un volum din ce in ce mai mare. Relaxarea politicii monetare a fost urmata intotdeauna de cresterea imprumuturilor pentru intreprinderile de stat si cum, acestea au fost (si sunt inca) predominante in economie, efectele favorabile, immediate, nu au intarziat sa apara.
Daca in urma cu cateva luni doar cresterea economica pozitiva in anul 2000 era pusa sub semnul indoielii, astazi mult mai multe intrebari apar in jurul celorlalte obiective, de atingerea carora depinde sustenabilitatea cresterii. Deja este aproape cert ca rata inflatiei va depasi nivelul stabilit initial pentru acest an. Este inca prea devreme sa stim daca economisirea si investitiile vor reactiona semnificativ in sensul dorit prin reforma fiscala initiata la inceputul anului. Aprecierea in termeni reali a leului ar putea sa tempereze elanul exportului, care este singurul element de certitudine in explicarea cresterii productiei din primele cinci luni ale anului.
Chiar daca inflatia va depasi nivelul anticipat la inceputul anului, sansele depasirii recesiunii nu ar fi anulate, atat timp cat obiectivul reducerii inflatiei nu este abandonat pentru a se obtine un ritm mai mare de crestere economica. Abandonarea obiectivului de reducere a inflatiei ar descuraja economisirea si ar tinde sa anuleze castigurile potentiale pe care le presupune reforma fiscala abia inceputa. Abandonarea reformei fiscale (amanarea ori necontinuarea ei) ar anula, practic, sansele de reluare a investitiilor private si, prin urmare, doua din cele trei conditii esentiale (mentionate) pentru reluarea cresterii economice - reducerea inflatiei si reluarea economisirii si a investitiilor - nu s-ar indeplini. Intr-un asemenea context, doar prin export, economia nu va iesi curand din recesiune.
Pastrarea obiectivelor asumate la inceputul acestui an este de preferat unei cresteri economice mai mari, care s-ar putea obtine prin sacrificarea unora dintre ele, pentru atingerea carora este nevoie de consecventa si rabdare. Oricat de "mare" ar fi cresterea economica in acest an, ea tot nu va aduce schimbari semnificative in viata omului obisnuit. In acelasi timp insa, abandonarea obiectivelor asumate ar putea aduce pierderi de credibilitate pentru autoritati, iar acest lucru va fi suportat in cele din urma tot de omul obisnuit.
Calea e buna, mersul incet - Analiza de Lucian Croitoru
Ceea ce spera toata lumea este ca anul acesta cresterea economica se va relua. Reluarea cresterii economice este anuntata ca principala tinta a programului economic al Guvernului pe anul 2000. Totusi, pentru a fi ceea ce Romania are cu adevarat nevoie, cresterea economica trebuie fondata pe factori cu actiune pe termen lung, sustenabili. Repetarea cresterii economice din perioada 1993-1996, adica a unei cresteri care submineaza pozitia contului curent nu ar face decat sa conduca la reaparitia problemelor cu care ne-am confruntat in perioada 1997-1999. Deja au aparut unele semne ale reluarii cresterii economice. Componenta externa a cererii agregate este in crestere, ceea ce ajuta exporturile. Industria a inregistrat o crestere de 0,5% pe primele patru luni, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. Creditul intern catre sectorul intreprinderilor creste in termeni reali, ceea ce inseamna ca activitatea economica se incalzeste.
Nu ma voi referi in detaliu la ce cauze determina aceste miscari. Am facut-o intr-un articol precedent.
Ma voi referi insa la conditiile concrete in care cresterea economica pare sa se reia. Voi incepe cu un factor care aparent nu are legatura prea intensa cu acest subiect. atim cu totii ca imaginea tarii afecteaza comportamentul investitorilor straini si al politicienilor din alte tari fata de Romania. O imagine din care rezulta ca este vorba despre o tara de handicapati si de copii ai strazii nu este de natura sa inspire increderea si respectul investitorilor si decidentilor politici straini. Anul acesta aspectul a fost luat in considerare mai mult ca oricand de catre autoritatile romane si au fost prevazute fonduri bugetare mai mari cu peste 21% in termeni reali pentru protectia copiilor cu handicap. ai fondurile destinate persoanelor adulte cu handicap au fost crescute cu aproximativ 6% in termeni reali. Sunt semne ca imaginea tarii este deja ameliorata macar datorita acestor prioritizari in cheltuielile bugetare.
Un alt factor care conteaza este, s-a spus de nenumarate ori, mediul economic si de afaceri. Exista in planul de actiune al guvernului pe urmatorii 4 ani un capitol dedicat creerii unui mediu de afaceri mai prietenos si stimulativ. Dar vestea cea mai buna este ca planul de actiune este conceput ca un instrument prin care se incearca intreruperea practicarii politici economice de tipul stop and go, derulata in ultimii 10 ani, care a dus la reforme incomplete, care fac mediul economic imprevizibil. Evident, punctul slab al planului de actiune al guvernului este ca aplicarea sa depinde de viitoarele aliante politice care vor da structura politica a guvernului.
Un ultim factor pe care vreau sa-l evidentiez este de importanta deosebita si l-am lasat in mod special la urma. Este vorba despre restrictiile microeconomice cu care se opereaza in economia Romaniei. Daca acestea sunt tari, disciplina financiara este solida si cresterea economica, o data reluata, devine sustenabila. Restrictiile microeconomice tari preseaza pentru cresterea competitivitatii economiei si deci pentru crestere economica de durata. Perceptia generala este ca restrictiile microeconomice cu care se opereaza in economia Romaniei sunt slabe. Eu vreau sa arat totusi ca lucrurile sunt numai partial adevarate. Impreuna cu Mark Schaffer de la Heriot-Wat University din Edinburg am studiat, sub egida Centrului Roman de Politici Economice aceste restrictii pentru perioada 1994-1998. Pe baza analizei schimbarilor in relatiile dintre intreprinderi si creditorii lor, noi am ajuns, in esenta, la urmatoarele concluzii: (i) intreprinderile au invatat sa-si impuna in mod reciproc restrictii bugetare tari, mentinand o buna disciplina financiara. Acesta este cel mai bun semn ca reluarea cresterii economice ar putea fi sanatoasa; (ii) sistemul bancar a contribuit la finantarea pierderilor din sectorul intreprinderilor mai ales in primii ani ai intervalului dar acest comportament s-a ameliorat in mod vizibil in 1998; (iii) cresterea arieratelor la buget este cea mai serioasa ruta prin care apar restrictii microeconomice bugetare slabe in economie. Din aceasta perspectiva, accentul pus anul acesta de guvern pe masurile de reducere a arieratelor la plata impozitelor este corect si necesar si trebuie intensificat. Insa, fara clarificarea drepturilor de proprietate aceste masuri vor avea eficienta mica.
Concluzia mea este ca, in sfarsit tindem sa o apucam pe calea cea buna. Tendinta este insa firava si in anul electoral poate fi usor inversata. Oare vom pierde sansa de a transforma aceasta tendinta in ceva viguros?
Conjunctura sau certitudine? - Analiza de Lucian-Liviu Albu
Majoritatea organismelor internationale apreciaza ca in Romania inca nu s-a ajuns la stadiul unei economii de piata functionale. Chiar recent, una dintre acestea (Standard and Poor's), pe baza criteriilor de performanta, plaseaza economia romaneasca, alaturi de aceea a Bulgariei, in urma celorlalte tari din grupul celor central si est-europene angajate in procesul de demarare a negocierilor privind aderarea la UE. In alte studii ale organismelor occidentale insa sunt remarcate rezultatele pozitive din ultima vreme, apreciindu-se pe aceasta baza ca exista sanse importante de trecere la o perioada mai lunga de relansare economica si chiar la una de crestere economica sustenabila incepand din 2003.
Conform datelor statistice pentru prima parte a acestui an, exista deja semnale importante ale conturarii unui trend al relansarii economice. Astfel, in primul trimestru, PIB a fost mai mare decat cel realizat in trimestrul I din 1999 cu aproape 1%, iar pentru primele 6 luni estimam un spor de aproximativ 1,2% fata de perioada corespunzatoare din anul trecut. Principalul factor al cresterii l-a reprezentat cererea externa, indeosebi pe relatia cu UE. La nivelul primelor trei trimestre ale anului, estimam un spor al PIB de circa 1,8% si o inflatie in jur de 24%, comparativ cu una de 39% in primele noua luni ale lui 1999.
Analiza structurii exporturilor releva ca relansarea s-a bazat in principal pe industriile traditionale, care se stie ca sunt sensibile la fluctuatiile din cererea de pe pietele UE. Cresterile cele mai importante ale exportului au fost la grupele de produse traditionale, precum textile, imbracaminte, produse metalice si produse petroliere. Totusi, se remarca demararea unei translatii graduale spre produse de tehnologie mai inalta, cum sunt masini electrice si echipament de transport. Pe de alta parte, in ceea ce priveste importurile, se remarca o scadere a cererii pentru energie si materii prime, care se poate atribui actiunilor de restructurare a industriei. Totusi, avand in vedere volumul inca redus al fluxului de investitii straine directe pentru modernizarea industriei, accelerarea in viitorul apropiat a modificarilor structurale ramane incerta.
Cererea externa poate genera o relansare economica de conjunctura, dar totusi cererea interna este aceea care va permite tranzitia spre o crestere economica sustenabila. Pe aceasta latura, insa, criza nu a fost inca depasita. Experienta altor tari aflate in tranzitie arata ca lipsa unor fonduri masive pentru noi investitii nu constituie obligatoriu un impediment major pentru demararea unei perioade de relansare, de vreme ce exista deja capacitati importante subutilizate. O crestere economica rapida insa, asa cum se impune in Romania pentru avansarea procesului de pregatire a aderarii la UE, presupune obligatoriu ca mai intai sa fie stopat declinul ratei de investire si sa se intensifice fluxul de investitii straine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
