Peste o saptamana, la Consiliul European de la Copenhaga, sefii de state si de guverne din tarile Uniunii Europene ar urma sa invite sa adere la UE zece state candidate. Este vorba de Polonia, Cehia, Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia, Slovenia, Slovacia, Malta si Cipru. Aderarea acestor tari ar urma sa se produca, efectiv, la 1 mai 2004. Negocierile de ultima ora sunt in impas, o parte dintre tarile UE considerand ca sumele ce vor fi alocate noilor membri sunt prea mari. Dimpotriva, cele 10 state candidate considera aceste sume mult prea mici.
In cazul Romaniei si Bulgariei, Comisia Europeana va propune Consiliului sa aprobe o "foaie de parcurs" care sa consfinteasca termenul de 1 ianuarie 2007 drept data a aderarii. Potrivit proiectului foii de parcurs elaborat la Bruxelles, incepand cu 2004, Romania si Bulgaria vor primi din partea UE un ajutor financiar nerambursabil semnificativ mai mare pentru a face problemelor legate de integrare. Consiliul European ar urma sa mai decida de asemenea daca va invita Turcia sa inceapa negocierile de aderare.
Prin invitatia oficiala de aderare adresata celor zece state la Summitul de la Copenhaga (12-13 decembrie), Uniunea Europeana, ca institutie, ar putea face cel mai mare salt din istoria sa, de la 15 la 25 de state membre.. UE poate deveni astfel cea mai mare piata libera din lume. Noua organizatie va avea un cuvant mai greu de spus in problemele internationale. Cu 370 de milioane de locuitori, viitoarea UE depaseste Statele Unite ca marime.
Costul acestei extinderi este estimat la 25 de miliarde de euro, in primii trei ani, in conditiile in care totul merge cum a fost planificat. UE va cheltui in total 40 de miliarde de euro, dar 15 miliarde euro vor proveni din contributiile statelor nou admise. Pentru a intelege mai bine acest cost, analistii il compara cu cele 600 de miliarde de euro cat a cheltuit Germania pentru reunificare in perioada 1990-1999.
O eventuala intarziere a procesului va afecta profund Uniunea Europeana, spun partizanii largirii. Intai de toate, beneficiile economice (investitii mai mari, crearea de locuri de munca, cresterea economica sustinuta) vor intarzia si ele sa apara. Rezultatul acestor probleme va fi instabilitatea politica, pe care nu si-o doreste nici un guvern occidental. In plus, o deziluzie produsa tarilor candidate prin neincluderea lor ar putea avea efecte catastrofale, spun expertii UE.
Marul discordiei: pachetul financiar
Dar ce ce apar atatea semne de intrebare privind suucesul summitului de la Copenhaga? Pe ultima suta de metri inaintea reuniunii, presedintia daneza a Uniunii Europene incearca sa rezolve cea mai spinoasa problema, care ar putea bloca extinderea: pachetul financiar (fondurile nerambursabile, contributia la bugetul comun, subventiile pentru agricultura) propus tarilor candidate ce vor fi invitate sa adere.
"Unele tari spun ca este prea putin, altele ca suntem prea generosi. Eu cred ca am gasit cea mai buna solutie", a declarat premierul danez, Anders Fogh Rasmussen. El a inceput zilele trecute un turneu in celelalte 14 state membre ale organizatiei pentru a prezenta oferta facuta tarilor candidate. Efortul sau de a gasi unui compromis pare a fi in pericol.
Ministrii Finantelor din tarile membre UE se vor intalni lunea viitoare la Bruxelles, cu trei zile inainte de summit, pentru a incerca sa ajunga la un compromis legat de aceasta problema. Analistii politici sunt de acord ca, chiar daca vor gasi o solutie, pana la Copenhaga ramane prea putin timp pentru a putea obtine acordul tuturor candidatilor.
Statele membre critica planul danez
Cancelarul german Gerhard Schroeder s-a declarat ieri impotriva "noii oferte" facute tarilor candidate. Schroeder nu crede ca va fi gasit un acord pana la summitul de la Copenhaga, conform cotidianului Suddeutsche Zeitung. Acelasi lucru a tinut sa il sublinieze si ministrul german de externe, Joschka Fischer.
Germania nu este singurul stat care se opune propunerii facute de danezi, scria ieri EUObserver. Responsabili din Franta si Marea Britanie au declarat la randul lor ca noua oferta este "prea generoasa". Reprezentantul presedintiei UE urmeaza sa viziteze Portugalia, unde reactiile sunt la fel de negative. Premierul Jose Manuel Durao Barraso a cerut ca statele membre sa ridice nivelul subventiilor acordate fermierilor inainte de extinderea propriu-zisa. Altfel, Portugalia ar putea sa blocheze procesul de largire la summitul de la Copenhaga, a lasat el sa se inteleaga, conform ziarului Die Presse.
Candidatele: o oferta paguboasa
Oferta mai "generoasa" lansata de danezi a venit in urma refuzului tarilor candidate de a primi primul pachet propus de europeni, care le punea practic in pericol agricultura. Cea mai importanta concesie este cea facuta in domeniul subventiilor agricole. Daca in propunerea initiala acestea se cifrau la 25% din media europeana, acum presedintia UE a propus marirea acestui procent la 40%.
Polonia a respins noua oferta. Normele impuse de UE ar putea transforma un stat agricol, unul din marii producatori de lapte din Est, in importator, piata de desfacere pentru Occident. De asemenea, contributia Poloniei la bugetul comunitar este considerata de Varsovia prea mare, iar sprijinul financiar al UE pentru integrare "prea mic". In astfel de dispute sunt prinse mai multe state candidate, iar o eventuala intarzire a extinderii cu zece state va duce inevitabil la intarzierea aderarii Romaniei.
Turcia poate bloca aderarea Ciprului
Ramane de rezolvat la Copenhaga si problema Ciprului. Insula divizata din 1974 trece prin intense negocieri pentru reunificare, conform unui plan propus de ONU. Grecia vrea insa sa vada Ciprul in UE, in timp ce Ankara conditioneaza acest lucru de intrarea Turciei. Si cum multe voci s-au declarat contra Turciei, Ankara poate bloca aderarea partii turce a Ciprului la UE.
Odata anuntata vointa politica de extindere, guvernele tarilor candidate vor trebui sa organizeze referendumuri pentru validarea acestei decizii. Iar nu putine vor trebui sa lupte pentru obtinerea unui scrutin favorabil. Decizia finala trebuie ratificata de parlamentele fiecarei tari si de Parlamentul European.
Pentru Romania: bani mai multi si itinerariu clar spre UE
Comisia Europeana a propus Romaniei, pe 13 noiembrie 2002, un proiect de road-map (foaia de parcurs) care ar urma sa fie aprobat la Summitul de la Copenhaga. Proiectul ia ca reper 1 ianuarie 2007 drept orizont de aderare la UE a Romaniei si Bulgariei. In aceasta foaie de parcurs sunt prevazute obligatii si termene precise pentru candidati dar si obligatii din partea UE de a sprijini, inclusiv financiar, acest proces. La solicitarea Ziarului Financiar, negociatorul sef al Romaniei cu UE, ministrul Vasile Puscas a explicat cateva elemente legate de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.
Pasi atent urmariti in legislatie, justitie, economie
Principalele domenii avute in vedere in foaia de parcurs se refera la adoptarea mai rapida in legislatia interna a legislatiei europene (aquis-ul comunitar), la grabirea reformei in justitie si in economie, afirma ministrul Vasile Puscas.
Pasii facuti de Romania si Bulgaria vor fi atenti monitorizati. In ceea ce priveste aquis-ul, pe langa masurile care privesc alinierea propriu zisa a legislatiei se va fi urmarita atent dezvoltarea capacitatii de aplicare a acesteia. Rationamentul este simplu: degeaba ai legislatie daca nu ai institutii care sa o puna in aplicare.
In ceea ce priveste domeniul economic, "principalele recomandari ale Comisiei Europene se refera la: continuarea procesului dezinflationist, evolutia arieratelor si a cheltuielilor salariale in sectorul de stat, continuarea reformei in domeniul fiscal-bugetar, progresele in restructurarea intreprinderilor de stat, dezvoltarea sectorului financiar si finalizarea procesului de privatizare in sectorul bancar, volumul si calitatea investitiilor publice si altele" , explica ministrul Vasile Puscas.
Care ar fi consecintele neindeplinirii de catre Romania a angajamentelor cuprinse in foaia de parcurs? Nerespectarea angajamentelor implica intarzieri in inchiderea provizorie a unor capitolelor de negociere, cu consecinta fireasca a amanarii momentului intrarii Romaniei in UE.
UE va trimite in Romania 2,8 mld. euro intre 2004-2006
Documentul Comisiei Europene prevede si o crestere substantiala a sumelor nerambursabile acordate Romaniei pentru a sprijini procesul de aderare.
In prezent, Romania beneficiaza prin programele de pre-aderare, Phare, ISPA si SAPARD de o asistenta anuala de aproximativ 660 milioane de euro. Dupa aderarea primelor 10 state candidate, in 2004, ca urmare a neutilizarii bugetelor alocate acestor tari prin aceleasi programe suma disponibila va fi de aproximativ 8,2 miliarde euro. O parte din aceasta va fi redistribuita Romaniei sI Bulgariei. Comisia a decis, luna trecuta, ca asistenta suplimentara pentru Romania sa se majoreze cu 20% in anul 2004, 30% in 2005 si 40% in 2006, raportat la volumul mediu al asistentei acordate intre 2001-2003.
"Fondurile totale propuse de Comisia Europeana Romaniei pentru perioada 2004-2006 insumeaza aproape 2,8 miliarde de Euro. (...) Suplimentarea propusa de Comisie se ridica la aproximativ 771 milioane de Euro pentru perioada 2004-2006. Necesitatile financiare pentru finantarea programelor convenite cu Comisia Europeana in cadrul programelor Phare, ISPA si SAPARD sunt insa mai mari, de aproximativ 1,7 miliarde de EURO", drept urmare Romania va solicita suplimentarea acestor fonduri, arata ministrul Puscas. Domeniile principale care necesita finantare suplimentara sunt: protectia mediului, transport, agricultura si dezvoltare rurala, coeziune economica si sociala, dezvoltarea resurselor umane, si altele.
Orice finantare nerambursabila din partea UE este conditionata, printre altele, de existanta co-finantarii care se ridica in medie la 30% din totalul sumelor nerambursabile acordate. Asadar, orice suplimentare a fondurilor nerambursabile peresupune un efort proportional din partea Romaniei.
Momentul Copenhaga aduce si ingrijorari
Ingrijorarile negociatorului sef fata de negocierile Romania-UE isi au originea in neintelegerile din interiorul Uniune legate de extindere mai ales la capitolele Agricultura, Fonduri structurale, Prevederi bugetare.
"Din pacate, acestea probleme pot afecta si negocierile cu Romania (...) Acest lucru ma ingrijoreaza, in conditiile in care intarzierea negocierilor cu primele 10 state si necesitatea gasirii unei solutii poate atrage o diminuare a atentiei Comisiei Europene si a statelor membre fata de negocierile cu Romania. Problema aceasta arata ca decizia politica de aderare a 10 noi state este destul de greu de indeplinit, mai ales in cazul statelor cu pondere mai mare, cum este Polonia, de dimensiuni comparabile cu Romania", apreciaza Puscas.
Asteptari si dezamagiri
Dintre pretendentii la integrarea in UE romanii sustin, in cea mai mare masura, acest proces. In aceeasi vreme, din randul acelorasi tari, romanii sunt cei mai pesimisti, in ceea ce priveste viitorul economic imediat. La polul opus - al optimismului - se situeaza slovenii, cei mai bine plasati in cursa integrarii, avand un standard de viata egal cu media Uniunii Europene. Lucrurile se intampla, cumva, firesc. Viata mohorata asteapta un orizont luminos. Pentru romani, dar si pentru multi alti europeni din est acest orizont este reprezentat de integrarea in UE. Numai ca lucrurile nu stau intrutotul asa. Cazul Poloniei care, recent, a refuzat oferta "finala" a UE privind integrarea este pilduitor, cel putin pentru consideratiile sale de ordin politic.
Pentru a-si permite luxul sa refuze oferta UE, Polonia a muncit enorm in ultimii ani in domeniul reformei. Cand credeau ca au ajuns la liman, polonezii s-au trezit ca, de fapt, ceea ce isi imaginau despre integrare este departe de realitate. Ajutorul financiar al UE va fi mai mic decat se asteptau. Cotele agricole si subventiile pentru agricultura au fost fixate de catre UE la un standard nemultumitor; Polonia, o tara cu un potential agricol foarte mare s-ar putea trezi ca trebuie sa importe, de pilda, lapte din tarile UE.
Responsabilii romani, s-au declarat "nelinistiti" pentru viitorul negocierilor cu UE de respingerea de catre Guvernul de la Varsovia a "ofertei finale". Dincolo de aceasta neliniste, se observa, insa, un sentiment de usurare. Romania negociaza, in aceasta vreme, cu Bruxellesul, cotele de productie agricola. Altfel spus cat "ai voie" sa produci si sa exporti. Bucurestiul este nemultumit de modul in care Comisia Europeana ar dori sa calculeze aceste cote. "Defectul" polonez ar putea sa-i prinda Romaniei , intr-un fel, bine. Din pacate, insa, performantele sale in acest domeniu nu pot fi aduse ca argument in negocieri, precum in cazul Poloniei.
Procesul de integrare este dificil pentru ambele parti.
Pe de o parte, in fata opiniei publice occidentale, noii veniti sunt vazuti ca oameni care intind mana, drept urmare ar trebuie sa accepte ce li se ofera. Iar "zgarcenia" Vestului pleaca tocmai de la faptul guvernele trebuie sa justifice in fata contribuabililor orice ban cheltuit.
De cealalta parte, guvernele tarilor ce vor fi integrate - desi se simt cumva inselate in asteptarile lor - constientizeaza faptul ca marja de manevra este foarte redusa. In Polonia, de plida, tratatul de integrare va fi supus, anul viitor, unui referendum pentru succesul caruia actualul executiv trebuie sa faca un lobby intens. Cum justifici insa in fata populatiei insistenta cu care cu care ceri sa fie aprobat un document despre care ai afirmat ca ar contine prevederi dezavantajoase pentru tara ta? Nu s-a pus, fireste, problema ca polonezii sa respinga aderarea prin acest referendum. Dar, in 2005, in Polonia vor avea loc alegeri prezidentiale iar social-democratii - in frunte cu presedintele Kwasniewski -care au pierdut deja procente bune in ultimile alegeri locale se tem de ceea ce s-ar putea intampla daca polonezii vor trai sentimentul ca aderarea la UE nu le-a adus nimic bun.
Daca tinta de aderare al Romaniei la UE va fi, intr-adevar, 1 ianuarie 2007, ne vom gasi, nu numai din punct de vedere politic, intr-o situatie asemanatoare cu polonezii. Pregatirea pentru aderare presupune constrangeri enorme pe care Polonia le-a trait. In Polonia nu se mai vorbeste, de 10 ani, despre mentinerea in intreprinderile de stat a unor structuri de personal supradimensionate in numele "protectiei sociale". Constrangerile, in numele integrarii, aduc cu sine o dezangajare a populatiei fata acest proces si, prin extensie, puncte pierdute pentru administratie. Cu cat reforma este intarziata cu atat creste riscul ca nemultumirile sa izbucneasca violent, in ultimul moment, lucru fatal pentru Guvernul care va duce Romania in UE, oricare ar fi el.
Scurta istorie a extinderii
Istoria recenta a Europei este o marcata de o continua extindere a institutiilor comune. Conform documentelor oficiale, orice stat din zona europeana are dreptul sa adere la aceste institutii, daca doreste si respecta regulile jocului. Prima extindere s-a petrecut in 1973, cand Marea Britanie si Danemarca au decis sa se alature Comunitatii Europene. Londra incercase sa formeze o organizatie paralela, Asociatia Europeana pentru Comert Liber (EFTA), dar acest proiect a esuat. Grecia si-a depus candidatura la aderare in 1975, fiind insa admisa abia in 1981. Cinci ani mai tarziu, Portugalia si Spania s-au alaturat familiei europene. Al patrulea val al extinderii a venit in 1995, cand Austria, Finlanda si Suedia s-au alaturat Uniunii Europene.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
