Uniunea Europeana a viitorului imediat: multe tari, multe interese divergente, multe orgolii si in fata unor probleme ce par insurmontabile, o solutie ce castiga din ce in ce mai mult teren - o integrare cu doua viteze.
Peste doua zile, la Roma, se va deschide Conferinta Interguvernamentala (CIG), la care cei 15 membri actuali ai UE si zece tari care vor adera la 1 mai 2004, vor lua in dezbatere proiectul Constitutiei Europene.
Discutiile se anunta tensionate din cauza multiplelor disensiuni dintre tarile mici si cele mari, dintre vechii membri ai UE si noii membri, dintre Nordul bogat, care plateste contributii mari la bugetul Uniunii si Sudul sarac care primeste subventii insemnate. In acelasi timp, electoratul transmite elitelor politice mesaje contradictorii: noii membri voteaza entuziasti extinderea UE, in vreme ce o parte dintre actualii membri resping euro, semn al neincrederii intr-o integrere europeana profunda. Pentru armonizarea punctelor de vedere este "integrarea cu doua viteze", o solutie?, se intreba recent Financial Times, care trece in revista tensiunile din cadrul UE.
Nord versus Sud
In interiorul actualei structuri a UE tensiunile se manifesta pe mai multe directii. Exista neintelegeri care pleaca de la impartirea bugetului comunitar, in special cel al subventiilor agricole, a carui sistem de distribuire va fi schimbat dupa 2006. Tarile care contribuie cel mai mult, in special tarile Nordice doresc reducerea acestor contributii, ceea ce ar conduce, automat, la micsorarea subventiilor pentru tarile care beneficiaza de ele (Franta, Spania, Portugalia). In perspectiva largirii cu inca 10 state presiunile vor creste intrucat si aceste tari, in majoritate sarace, vor dori fonduri structurale pentru dezvoltare, ceea ce ar putea diminua si mai mult subventiile pentru tarile din Sud (Spania, Portugalia, Grecia). Asadar exista riscul Estul sa se ridice impotriva Sudului si ambele grupe de tari impotriva Nordului.
Tarile mici versus tarile mari
O alte tensiuni se inregistreaza intre tarile mari si cele mici.
Motorul european, Germania si Franta, care au ambitia de a dicta politica europeana nu respecta conditiile impuse pentru zona euro - incalcand astfel Pactul de stablitate stabilit de Tratatul de la Maastricht si care interzice un deficit public mai mare de 3%. Franta si Germania au anuntat deficite publice de 4% pentru anul viitor lucru care a suparat tarile mici care strang cureaua pentru a se incadra in dispozitiile Pactului. "Nu"-ul suedez, (precedat de refuzul danezilor si de un "da" destul de dubios al irlandezilor pentru Tratatul de la Nisa) tradeaza practic aceasta neincredere intr-o Europa mai unita decat in prezent.
Zona euro este un alt exemplu al Europei cu doua viteze. In sanul celor 15, Marea Britanie Danemarca si Suedia au ramas in afara zonei euro, si este putin probabil sa-si schimbe prea repede opiniile. Mai mult, Marea Britanie a respins prevederile consemnate in primul draft al proiectului de Constitutie, privind armonizarea fiscala, a impozitelor si a TVA in cadrul UE - dorite de Germania si Franta.
Proiectul unei aparari europene comune (dorit de Franta, Germania, Belgia si Luxemburg) - care ar fi insemnat o integrerea mai profunda - este respins de alte tari pro-americane printre care Marea Britanie, care nu doresc o aparare comuna in afara NATO, institutie in care SUA au un cuvant greu de spus.
Alte tari neutre precum Finlanda, Irlanda sau Austria nu vor sa vada cum UE isi creaza o armata bine pusa la punct in numele lor, care ar putea la un moment dat sa ridice problema unei contributii financiare.
Alte tensiuni, - legate de aceasta data de functionarea institutiilor europene asa cum este ea prevazuta de proiectul de Constitutie a Europei - au izbucnit, de aceasta data intre membrii fondatori ai UE (Franta Germania Italia, Olanda, Belgia si Luxemburg) si noii veniti dupa 1973 (Marea Britanie Danemarca, Irlanda, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Finlanda si Suedia), carora li s-au alatura noii membrii. Primele sase tari accepta proiectul Constitutiei elaborat de Valery Giscard d'Estaing, toti ceilalti l-ar vrea modificat din temelii. De pilda, aceast ultim grup de state (cu exceptia Marii Britanii) nu sunt de acord cu propunerea numirii unui presedinte al Europei, ci doresc mentinerea acutalului sistem rotativ de conducere a Ununii. Ele se tem ca un presedinte european, ales pentru un mandat de 2,5 ani cu posibilitatea de a-i fi reinoit, s-ar transforma intr-un "avocat" al celor mari, intrucat, mai mult ca sigur, va fi ales din randurile acestora. Un alt motiv de nemultumire este ca nu tarile mici vor fi reprezentate in Comisia Europeana de un comisar cu cu mandat intreg, acest lucru fiind rezervat doar Frantei, Germaniei, Italiei si Marii Britanii. Spania si Polonia au anutat marti ca nu vor semna Tratatul Constitutional daca nu li se va da satisfactie, in vreme ce Marea Britanie a anuntat ca nu va semna daca el va fi modificat.
Comisia Europeana versus Consiliul European
In disputa dintre state a intrat si Comisia Europeana (Executivul Uniunii). Comisia este nemultumita de faptul ca puterea de facto in noua structura va fi detinuta de Consiliul European (sefii de state si de guverne, care si-au pastrat dreptul de veto in deciziile importante). Renuntarea la dreptul de veto ar fi presupus ca deciziile in Consiliu se iau cu majoritate calificata, ceea ce ar fi insemnat, practic, ca UE ar fi fost o structura mai federalizata, prin urmare Comisia Europeana - ale carei decizii de importanta pentru spatiul UE trebuie validate de de Consiliu - ar fi avut puteri mai mari. Numai ca, in ultima vreme, liderii importanti ai Europei si-au facut un obicei din a-si clama victoriile impotriva Comisiei. Recent comisarul pentru comert francezul Pascal Lamy l-a criticat dur pe premierul francez Jean Pierre Raffarin pentru ca a ridiculizat Comisia care cere Frantei sa reintre in parametrii fixati de Pactul de stabilitate. Raspunsul ui Raffarin: "Comisarii nu au vocatia sa-si reprezinte tara de origine, ci mai degraba interesele Uniunii Europene." Guvernul britanic iese saptamanal la atac impotriva Comisiei si clameaza public victoriile impotriva ei. Recent, Comisia Europeana si-a formulat propriile observatii la proiectul Constitutiei cerand ca fiecare stat membri sa fie reprezentat de un comisar cu mandat intreg, lucru care l-a suparat cumplit pe "parintele" Constitutiei europene Valery Giscard d'Estaing.
Electorii versus elitele politice
Tensiunilor care se inregistreaza intre liderii politici li se adauga altele. Cu cateva luni inaintea ca Uniunea sa-si mareasca numarul de membri de la 15 la 25 electoratul european transmite mesaje aparent incoerente liderilor politici. Suedezii s-au pronuntat recent in majoritate impotriva introducerii monedei unice, ceea ce tradeaza neincrederea intr-o integrere europeana profunda. Irlanda a trebuit anul trecut sa voteze pentru a doua oara, iar liderii politici sa duca o intensa munca de lamurire pentru ca irlandezii sa voteze Tratatul de la Nisa, care consfinteste largirea UE la 27 de state. Britanicii nici nu vor sa auda de introducerea euro, iar doi din trei britanici ar vota impotriva Constitutiei Europei, in cazul unui referendum. Cand Valery Giscard d'Estaing si-a prezentat primul draft al proiectului, ziarele din Marea Britanie au explodat: "Daca accepta proiectul, Regatul Unit da cu piciorul la 1.000 de ani de istorie.", scria The Sun. Practic, este vorba de faptul ca unii vor mai multa Europa altii mai putina si acest lucru se vede din datele oferite de ultimul Eurobarometru care arata ca sustinerea pentru extindere si integrare este foarte diferita de la o tara la alta.
De cealalta parte, in noua dintre cele 10 tari care vor adera la UE la 1 mai 2004 electoratul s-a pronuntat, intr-o proportie zdrobitoare "pentru". In Romania, Bulgaria si Turcia, care vor adera in viitor proportia entuziasmul pentru UE este chiar mai ridicat decat in cele mai pro-europene tari din actuala Uniune, Luxemburg, Olanda si Irlanda.
Conferinta Interguvernamentala care va debuta pe 4 octombrie la Roma va avea formidabila sarcina sa reconcilieze aceste pozitii divergente, cu atat mai mult cu cat Constitutia Europei va ingloba nu numai textul de baza care face referire la principiile care guverneaza Europa si la modul de functionare al institutiilor, ci toate tratatele europene, fie ele economice, financiare, regionale. Silvio Berlusconi, care va conduce CIG a suparat insa multa lume si va trebuie sa-si joace rolul magistral ca sa-i impace pe cei mici cu cei mari, pe saraci si bogati, astfel incat Tratatul sa fie semnat pana la 31 decembrie, asa cum spera presedintia italiana a Uniunii.
Daca aceste lucruri vor fi fost rezolvate, urmeaza o alta etapa. Proiectul Constitutiei europene ar putea fi supus, in unele cazuri referendumului si atunci se pune problema de a "vinde" Tratatul astfel incat el sa poata fi ratificat de votul popular. Experienta suedeza in chestiunea euro arata ca nu te poti baza pe un "da" sigur, chiar si in momentul in care, o idee este aparata de de mediul politic si de afaceri. Situatia este intarita de experianta Irlandei care a respins intr-un prim referendum Tratatul de la Nisa, in ciuda faptului ca intreg mediul politic s-a pronuntat "pentru." Cand liderii politici nu sunt sustinuti de electorat este foarte greu sa impui un proiect cum este Constitutia care isi propune sa schimbe din temelii modul de luare a deciziilor in sanul UE si care ar putea dezavantaja multi dintre membrii Uniunii.
O Europa cu doua viteze?
In fata acestor tensiuni, multe voci importante in Europa vorbesc despre o integrere "cu doua viteze" sau cu o viteza variabila, ceea ce ar putea insemna ca unele tari ar putea ramane, in cadrul unor institutii, in afara viitoarei constructii pana se vor convinge de viabilitatea ei. Un astfel de pericol fost semnalat recent de ministrul de externe german Joscka Fischer care a spus Europa nu este pregatit sa astepte "mesajul unei integrari mai profunde" care sa-i castige, de pilda, pe euroscepticii din Nord. Ori da orin nu! Ori in europa ori in afara ei!
"Aceasta idee a unei Europe cu doua viteze este foarte periculoasa pentru o tara ca Polonia. In primul rand pentru moralul psihologic si pentru ea creaza impresia unei noi sciziuni", spune Janusz Reiter de la Centrul pentru Relatii Internationale din Varsovia, citat de Financial Times. Solutia la care se poate ajunge nu este o integrare cu doua viteze ci o integrea cu o viteza medie care sa-i multumeasca si pe "vitezisti" si pe ci mai putini entuziasti, scrie Financial Times. Dincolo de neintelegeri, in fata globalizarii si a concurentei acerbe pe care o presupune mondializarea, integrarea, este o constrangere. "N-am fost niciodata un euro - militant, sunt un euro - pragmatic; constat ca este inevitabila (integrarea europeana - n. n.) si nu teoretizez Europa.", afirma saptamana trecuta presedintele Chirac intr-un interviu acordat New York Times. iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
