Zece candidate la integrarea vor semna maine, la Atena, intr-un cadru solemn, tratatul de aderare la Uniunea Europeana. In plina criza provocata de razboiul din Irak, membrii "vechii Europe" si cei ai "noii Europe" asezati la aceeasi masa vor semna un document care ar trebui indeparteze sa temerea, atat de prezenta in ultima vreme, anume ca proiectul Europe unite este, daca nu o utopie cel putin un esec.
Presedintia greaca a Uniunii a vrut, de altfel, sa dea acestei ceremonii o valoare simbolica. Tratatul va fi semnat la Porticul Attale - intrarea in Agora antica, simbol al democratiei ateniene - la picioarele Acropole.
Cele 10 state candidate ar urma sa intre in UE la 1 mai 2004 iar extinderea este, de departe, cea mai importanta din istoria de 45 de ani a Uniunii Europene. Cu 453 de milioane de locuitori (75 de milioane din tarile noi primite) UE va deveni cea mai puternica piata interna din lume.
Romania nu face parte din grupul celor 10 dar a fost invitata, alturi de Bulgaria si Turcia, sa participe la ceremonie. Pentru Romania, mai relevant decat o prezenta simbolica si o aparitie intr-o poza de grup este faptul ca, la Atena, liderii Europei vor discuta despre o Europa extinsa la 27 de membri - deci si cu Romania si Bulgaria pe statul de plata. Dincolo de problema politica a extinderii care a fost lamurita, Europa mai are multe de rezolvat.
Cea mai spinoasa problema este, de departe, cea a elaborarii Constitutiei, care ar urma sa legifereze modul de conducere a Europei largite la 27 de stat si sa consacre UE ca subiect juridic de drept international. La Atena, Valery Giscard D'Estaing va prezenta raportul referitor la mersul discutiilor in interiorul Conventiei pentru Viitorul Europei - institutia insarcinata cu elaborarea Constitutiei. Conventia ar trebui sa elaboreze proiectul legii fundamentale a UE pana la sfarsitul lui iunie dar lucrurile au trenat din cauza divergentelor intre europeni privind razboiul din Irak. Constitutia ar trebui sa lamureasca multe lucruri neintelese chiar si pentu politicieni daramite pentru cetateanul de rand: Ce este sau ce ar urma sa devina UE? O uniune de state nationale? O confederatie, in care politca externa ramane un atribut al statului national, sau o federatie, in care, prin definitie, atributiile de politica externa si de aparare sunt atributul unei structuri supra statale? La aceasta intrebare nu exista un raspuns desi Conventia mai are mai putin de trei luni pentru a definitiva proiectul Constitutiei. Or, recentul conflict dintre europeni pe tema Irakului a demonstrat cat de necesara este o politica externa comuna a UE, daca Uniunea doreste sa-si faca auzita vocea pe plan international - cu atat mai mult cu cat din ce in ce mai multe personalitati europene revendica pentru UE un rol in Consiliul de Securitate al ONU.
In iarna, Parisul si Berlinul au inaintat una dintre cele mai coerente propuneri de remodelare a institutiilor Europene in cer ca UE sa fie condusa de doua personalitati politice - una aleasa de Parlamentul European in fruntea Comisiei Europene (uneori supranumita Executivul Uniunii) iar cealalta aleasa de sefii de state si de guverne ai tarilor membre, in fruntea Consiliului European, instanta de facto a Uniunii. Desi textul nu o spune limpede, prima personalitate ar urma sa indeplineasca functia de prim-ministru al UE iar cea de-a doua de presedinte, ales pentru o perioada de cinci ani si care ar urma sa vorbeasca in numele Europei. Propunerea nu lamureste, insa, o chestiune de principiu. Care institutie va avea inaintate - Comisia Europeana sau Consiliul sefilor de state? Daca puterea se va concentra in mainile Comisiei vom avea de-a face cu o Uniune federala condus de un guvern european. In cea de-a doua ipoteza, vom avea de-a a face cu o uniune de state in care tonul in da Consiliul. Propunerea franco-germana a nelinistit statele mici - care, temandu-se ca, in orice formula, cei mari s-ar putea intelege intre ei - cer mentinetea status-quo-ului, adica o Uniune condusa prin rotatie de statele membre. Neintelegerile trebuie lamurite pana in vara. Un lucru este insa cert. Pentru noii europenii - mai mult decat pentru Donald Rumsfeld - "vechea Europa" este cea sfasiata de Cortina de Fier iar "noua Europa", cea care se construieste sub ochii nostri. Or, noua Europa este condamnata sa stranga randurile daca vrea sa aiba un cuvant de spus pe scena internationala.
iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
