Competitia euro-dolar evolueaza pe nisipuri miscatoare. Zi de zi, de mai bine de o saptamana, moneda unica europeana pierde dupa-amiaza ce castiga dimineata. Dolarul, in schimb, pare sa nu construeasca nimic. Asteapta. Unda de soc tasnita pe neasteptate din Madrid, imediat dupa atentat, i-a produs o ridicare de tensiune. Alegerile din Spania i-au amplificat nervozitatea. Acum, dolarul asteapta reinstalarea calmului.
La noi, in conditiile accentuarii nervozitatii de pe marile piete financiare, leului i se cere sa ramana calm. Si stabil. Pana acum a reusit.
Ce va fi mai departe? Fara indoiala ca directia in care se vor misca pietele internationale va avea un rol important. Piata noastra, insa, va continua sa-si joace propriul rol. Fata de un cota de 75% euro si 25% dolari, ce exprima realitatea schimburilor economice ale Romaniei, leul va ascensiona cu 2-4% in termeni reali. Ceea ce inseamna ca deprecierea nominala va continua sa se posteze sub rata inflatiei.
E bine ca rata leu-euro contiuna sa fie sub rata inflatiei? Desigur, e bine. Romania a adus inflatia sub control. Dar, comparativ cu alte tari, continua sa aiba o inflatie mare. Fiindca avem prea multe focare de infectie. Totusi, printr-un efort sustinut, putem atinge tinta de 9% pentru 2004. Daca vom aduce preturile aici si vom avea un an de inflatie calma, atunci BNR va putea actiona in directia unui curs de schimb predictibil. Totusi, leul va mai cobori. Pe piata valutara, cursurile sunt strans legate de mai multi indicatori, in afara de rata inflatiei, intre care deficitul balantei de plati, eficienta, productivitatea. Atata vreme cat, intr-o tara, inflatia continua sa fie peste media cresterii preturilor din alte tari, deprecierea monedei este inevitabila si ea se va produce negresit, mai devreme sau mai tarziu.
Se va produce, dar intr-un ritm mult mai calm decat in anii trecuti. Si asta pentru ca, mai multi ani la rand, leului i-a fost asigurata o platforma tot mai solida.
Rezerva internationala de la Banca Centrala, la inceputul lui 2004, insumeaza 6,4 mld. euro. Plus un stoc de aur de peste 1 mld. euro. Romania se situeaza la cel mai inalt nivel de dupa razboi al rezervei. Important este si faptul ca partea cea mai mare a rezervei valutare nu a fost realizata prin imprumuturi externe, ci prin cumparari succesive de pe piata valutara interna. An de an, din '97 incoace. Rezultat posibil in conditiile liberalizarii depline a pietei valutare.
Politica monetara, supusa si ea unor restructurari substantiale, evolueaza in conditii noi, specifice economiei de piata. Au fost liberalizate dobanzile. S-a renuntat la subventionarea mascata a economiei prin credite bancare directionate, cu costuri sub nivelul pietei. A incetat amestecul puterii legislative si al puterii executive in activitatea de emisiune monetara.
Sigur, au fost probleme, mai sunt probleme. De nenumarate ori BNR s-a trezit cu un surplus de lei pe piata. Nu din cauza ca "ar fi fost tipariti prea multi bani", cum s-a spus adeseori. Cauza a fost alta: nu banii au fost in exces, ci puterea economiei reale de a-i atrage, pentru a-i folosi in afaceri si investitii, a fost prea mica. Asa ca Banca Centrala a fost nevoita si este nevoita sa puna in functiune propriul sau aspirator. Pentru a realiza echilibrul bani-marfuri. Teoria, in aceasta privinta, e limpede: daca munca performanta se inmulteste incet, nu pot fi inmultiti repede nici banii. Altfel, fiecare leu in plus se duce... in preturi.
Lupta pentru normalizarea masei monetare s-a desfasurat ani in sir in conditiile unei inflatii galopante. Preturile cataratoare au impins spre deprecierea leului. Pe piata valutara, cursul a inceput sa alerge mai repede decat inflatia. Multe economii au fost grabnic transformate in valuta forte. Dolarul, scumpindu-se, a produs inflatie si a facut leul mai slab. Bancile au observat, nu fara ingrijorare, ca pe de o parte scadeau depunerile in lei; iar pe de alta parte se intetea goana dupa dolari. Cei care, candva, schimbasera dolarii si au luat lei, procedau invers. Situatia s-a complicat si mai mult in urma unor specualtii valutare pe piata interbancara. Acum, insa, astfel de adevaruri au devenit trecut. Au devenit istorie.
Dar orice pas inainte are un pret. Are un pret si stabilizarea cursului de schimb.
Nervozitatea pietei a devenit si ea istorie. Dupa mai multi ani de socuri, cursa leu-valuta s-a calmat. Acum, in anul 2004, avem sansa sa vedem cum piata se echilibreaza iar deprecierea leului intra intr-o zona calma.
Numai sa nu se agite prea tare cursa euro-dolar.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
