Institutul European din Romania (IER) a lansat zilele trecute o serie de studii privind impactul aderarii Romaniei la UE care incearca sa cuantifice si sa analizeze costurile si beneficiile pe care acest proces le va genera. Cu alte cuvinte, cele 12 studii pun in balanta costurile care vor trebui platite de Romania - fie ca acestea constau efectiv in bani, precum contributii la programele europene si mai apoi la bugetul Uniunii, fie ca sunt costuri legate de crearea de noi institutii, formarea personalului necesar, sau sunt legate de implementarea standardelor europene (standarde de mediu, de calitate etc.) - si beneficiile care vor veni de la Bruxelles, care, de asemenea, pot insemna bani, investitii, locuri de munca etc. Dincolo de aceasta analiza, cele 12 studii de impact masoara progresele facute, arata punctele slabe si propun solutii pentru rezolvarea problemelor in domenii precum adoptarea aquis-ului comunitar, politica monetara, control financiar, politica de aparare, migratie, faliment, ajutoare de stat sau dezvoltare agricola. Cele 12 studii reprezinta continuarea cercetarilor initiate in cadrul primului proiect "Pre-accession impact studies (PAIS)", lansat in 2002, program finantat de Comisia Europeana prin programul Phare.
Legi exista
In urma analizarii celor peste 90.000 de pagini de acquis comunitar (din care 20.000 sunt in continua modificare) echipa de cerceta tori a ajuns la concluzia ca gradul de concordanta intre legislatia romana si legislatia U.E. este de peste 73,4%, acesta fiind mai mare in cazul capitolelor inchise provizoriu, in comparatie cu cele deschise, in curs de negociere. Studiul are in vedere acquis-ul comunitar la nivelul anului 2002 si legislatia romana la nivelul lunii februarie, 2004. Ulterior finaliza rii Studiului, Romania a mai inchis provizoriu inca doua capitole, si anume Cap. 7 - Agricultura si Cap. 29 - Prevederi financiare si bugetare.
Tintirea inflatiei - nu e cazul
Echipa de analisti, coordonata de fostul ministru de finante Daniel Daianu, apreciaza ca situatia economica in Romania beneficiaza in prezent de o conjunctura favorabila (crestere economica intr-un mediu in care inflatia scade rapid), motiv pentru care, pentru sprijinirea efectivitatii managementului polticii monetare, rata de schimb ar trebui sa fie flexibila, iar interventiile directe ale bancii centrale pe piata valutara, minime. In schimb aceasta necesita liberalizarea graduala a contului de capital. "Pentru sprijinirea dezvoltarii economice in sens general, banca centrala trebuie sa accelereze procesul de modernizare atat a sistemului bancar, cat si al propriului management al politicii monetare. Ar trebui sa se bazeze mai mult pe practici generale de piata o data cu consolidarea independentei si a autonomiei", se arata in studiu. Analistii spun ca, desi BNR si-a anuntat intentia de a introducetintirea inflatiei din 2005, banca centrala nu are deocamdata capacitatea de a implementa un regim adevarat detintire a inflatiei (regim care necesita obtinerea de previziuni inflationiste cat de cat precise precum si de adaptare a instrumentelor de poltica monetara astfel incat convergenta dintre previziuni si tinta sa se realizeze relativ rapid intr-o perioada de timp data ). "O banca centrala nu ar trebui sa adopte un regim de politica monetara doar pentru scopuri de comunicare si nu ar trebui sa urmeze tendinte ce par a fi <la moda>. In Romania, obiectivul bancii centrale pe termen mediu trebuie sa fie acela de a reduce inflatia la un nivel rezonabil si de a o mentine acolo. Respectarea principiilor economice sensibile in implementarea politicilor economice ar trebui sa fie suficiente pentru realizarea acestui obiectiv. Gradul relativ ridicat de sofisticare pe care un regim adeva rat detintire a inflatiei l-ar necesita ar putea introduce riscuri aditionale precum si distorsiuni suplimetare in economie fapt ce ar putea accentua fluctuatiile economice", spun analistii.
Controlul financiar - probleme de cultura
In Romania exista o determinare clara, consistenta si continua, autoritatilor implicate, in perfectionarea cadrului normativ, procedural si organizational cu privire la controlul financiar public, in primul rand prin alinierea acestuia la acquis-ul comunitar si, concomitent, printr-o creatie institutionala proprie, in functie de conditiile concrete ale procesului de reforma si ale celui de aderare la UE, se arata in studiul IER. Analistii spun ca principala disfunctionalitate in materia controlului financiar public deriva din problemele de cultura asociate problematicii controlului financiar public, ceea ce inseamna ca nu legiferarea (codificarea) este problema de baza in Romania ci cea a implementarii si dezvoltarii lui si, mai ales, cea a intelegerii si acceptarii rolului si functiilor lui (indeosebi in privinta controlului intern si in cea a auditului public intern). Analistii sustin ca exista un pericol real, generat de graba autoritatilor romane de a se alinia la acquis-ul comunitar, in privinta accelerarii unor procese insuficient pregatite precum separarea dintre auditul public intern si controlul intern si strategia Ministerului Finantelor de a trece, in cursul anului 2004, de la contabilitatea de casa la cea de angajament, trecere care se pare ca nu a fost inca suficient de pregatita, nici in privinta evaluarii costurilor, nici in privinta impactului general.
Sa ne bazam pe certitudini
In domeniul politicii de securitate si aparare Romania ar trebui sa se bazeze pe certitudini (calitatea de membru NATO si Parteneriatul Strategic Intensificat cu SUA), fara a adopta insa o atitudine ostentativa sau exclusiva de raliere la punctele de vedere ale NATO si/sau SUA, recomanda analistii IER. Ei spun ca Romania se afla in Europa si va fi membra a Uniunii Europene si, ca atare, trebuie sa incurajeze consolidarea Politicii Europene de Securitate si Aparare (PESA). "Romania poate sa se constituie intr-un factor activ al implementarii PESA prin resursele umane si logistice de care dispune, precum si prin experienta acumulata in cadrul misiunilor de mentinere a pacii si a coopera rii militare in plan regional", se arata in studiu.
Dam si primim emigranti
Analistii IER avertizeaza ca la un orizont mai indepartat, Romania se poate transforma intr-o tara de imigratie, dar avand un contingent important de populatie autohtona aflata la munca in strainatate. Ea va reprezenta o sursa a alimentare a emigratiei est-vest si un beneficiar al emigratiei sud-nord si est. "Departe de a ne bucura de acest statut, va trebui sa atenuam, pe cat posibil efectele nefavorabile in planul pietei muncii nationale - destructurare a ofertei de forta de munca si necorelare cu cererea pietei nationale, in medie un nivel mai scazut de educatie si pregatire profesionala a fortei de munca prezente pe piata muncii comparativ cu structura absolventilor din sistemul de educatie initiala, si, complementar un potential creativ mai redus, precarizare a ocuparii, cresterea insecuritatii locului de munca, performante productive relativ mai modeste", se arata in studiu.
Bani vin. Ce facem cu ei?
Romania ar putea avea sansa de a beneficia de intrari masive de fonduri prin intermediul instrumentelor structurale, insa acest lucru depinde de restul politicilor privind economia reala, sectorul intreprinderilor, mediului de afaceri etc. "Gestiunea fondurilor structurale, va fi o mare provocare a anilor imediat urmatori datei aderarii Romaniei. Pe langa complexitatea cadrului institutional, care ar trebui sa devina extrem de rapid se confrunte Romania este implementarea unui sistem de comunicare si colaborare directa cu beneficiarii finali, care sa fie capabili sa identifice si sa isi prioritizeze nevoile de asistenta, pentru a contribui la crearea permanenta de noi proiecte finantabile. Chiar daca design-ul politicii regionale din Romania ar fi perfect, fara existenta unor intreprinza tori pro-activi, care sa fie motivati sa obtina sprijin comunitar pentru a deveni mai competitivi, rezultatele ar fi extrem de negative", avertizeaza analistii.
Decalaje intre legi si implementare lor
La capitolul deseuri industriale, Romania a reusit sa transpuna in totalitate aquis-ul comunitar, dar deoarece acest lucru s-a realizat cu o viteza foarte mare, exista un decalaj important intre prevederile legale si implementarea efectiva a legislatiei. In plus, desi a fost creata structura institutionala, se constata o lipsa de personal calificat la nivel central. Analistii recomanda autoritatilor:
* Completarea urgenta cu personal a institutiilor existente si pregatirea corespunzatoare a acestuia;
* Crearea unui mecanism de coordonare intre numeroasele institutii si agentii cu
atributii in gestiunea deseurilor industriale;
* Revizuirea si consolidarea legislatiei privind deseurile industriale, inclusiv revizuirea traducerii unor texte comunitare;
* Definirea clara a notiunii de ?deseu industrial" si imbunatatirea sistemului de raportare, colectare si prelucrare a datelor;
* Instruirea/pregatirea agentilor economici, in vederea cunoasterii si respectarii legislatiei de protectia mediului.
Insolvabilitatea si falimentul
"Politica privind ajutoarele de stat afecteaza in mod direct domeniul insolventei si al falimentului. In Romania in cadrul ajutoarelor de stat, ponderea ajutoarelor pentru salvare-restructurare in ultimii ani a fost in crestere, in loc sa fie in scadere. Aceasta observatie arata ca ne confruntam in realitate cu o insolventa frecventa in zone importante ale sectorului public, si chiar in ceea ce priveste firmele proaspat privatizate. Prin urmare, exista in continuare riscul unui faliment in bloc in anumite sectoare economice", avertizeaza autorii studiului. Ei apreciaza ca in ceea ce priveste implementarea reglementarilor privind insolventa, Romania nu are o performanta prea stralucita . Aceste lipsuri in procesul de implementare se explica prin existenta mai multor factori inhibatori:
* Sistemul juridic nu este pe deplin consolidat, existand obstacole in derularea fluida a procedurii juridice.
* Legislatia conexa din domeniul comercial este uneori ambigua, lasand portite de interpretare care duc la pervertirea juridica sau procedurala a deciziilor luate.
* Implicarea statului a dus la reducerea sferei de aplicare a procedurilor de faliment generale numai asupra sectorului privat. Sectorul public a primit un caracter de exceptionalitate, fiind reglementat separat pentru evitarea unui faliment in bloc si a potentielelor consecintelor negative in plan economic si social.
Analistii spun ca evitarea falimentului prin mentinerea artificiala de catre stat a firmelor in mediul de afaceri este rezultatul unei politici de constrangeri bugetare slabe care a contribuit la lipsa de disciplina fiscala din Romania. Recomandarile lor sunt: intarirea sectorului judiciar, atat prin dotare corespunza toare, cat si prin pregatirea judecatorilor, care ar trebui sa se specializeze pe faliment, in cadrul noilor tribunale comerciale care sunt prevazute in proiectul de lege priviind reorganizarea judiciara . "Formarea unei adeva rate bresle a practicienilor in lichidare si reorganizare este un alt deziderat important pentru a degreva sectorul judiciar de sarcini in procedura de faliment", se mai arata in studiu.
Reforma pensiilor nu trebuie amanata
Pornind de la datele potrivit carora numarul pensionarilor a crescut alarmant de la 3,5 milioane in 1990, la 6,11 milioane in ianuarie 2004, lucru care a facut ca sistemul de pensii sa se confrunte cu o criza, analistii spun ca reforma pensiilor private nu mai trebuie amanata . "Orice amanare a pilonilor 2 si 3 (pensii publice administrate privat si pensii private - n.r.) va reprezenta o greutate in plus asupra generatiilor viitoare care vor avea pensii mai mici si impozite mai ridicate", se arata in studiu. Printre recomandarile autorilor se numara:
* Cresterea varstei medii reale de pensionare, care acum este de doar aproximativ 52 de ani;
* Egalizarea varstei de pensionare intre barbati si femei la 65 ani;
* Renuntarea la pensionari anticipate;
* Scaderea costurilor de administrare a sistemului de pensii.
Regandirea politicii ajutoarelor de stat
Politica privind ajutorul de stat ar trebui si ea regandita, astfel incat sa nu mai perpetueze existenta unor firme care nu pot face fata presiunilor concurentiale ale pietei si care nici nu au sanse de redresare. Analistii spun ca, pe de alta parte, nu putem aplica prevederile comunitare in domeniul politicii concurentei ad literam in toate cazurile; nu este cazul sa fim ?mai catolici decat Papa" atunci cand avem de-a face cu situatii sociale sau economice exceptionale. "Important este insa ca ajutorul de stat pentru salvare-restructurare sa devina cu adevarat exceptia care confirma regula, si nu un instrument folosit spre a amana deciziile care nu sunt populare in prezent", spun expertii.
Mai putini agricultori
Decalajul de dezvoltare agricola existent in prezent intre Romania si Uniunea Europeana va ridica probleme complexe si numeroase in adoptarea de catre tara noastra a unei Politici Agricole Comunitare (PAC) in continua schimbare. Obiectivele care trebuie sa ramana in atentia guvernului pentru ca Romania sa poata fi un beneficiar net al PAC si nu un contributor net constau in : reducerea dimensiunii populatiei ocupate in agricultura sian crearea de exploatatii economice viabile, prin reducerea gradului de fragmentare a exploata rii fondului funciar. In cadrul studiului este propus un scenariu de reducere a populatiei agricole, dublata de cresterea dimensiunii medii a exploatatiilor. S-a avut in vedere alocarea unei sume de 50 euro/hectar/luna pentru fiecare dintre cei peste 600.000 de agricultori de peste 55 de ani care ar fi dispus sa cedeze folosirea terenului sau (avand o suprafata medie de 2 ha), precum si o prima de instalare de 1.000 euro pentru cei aproape 121.000 de tineri care ar dori sa se implice in activitatea agricola. Astfel, esalonand procesul de transferare a folosirii pamantului intre cele doua categorii de fermieri pe o perioada de 5 ani, se estimeaza urmatoarele costuri: aproximativ 169,1 mil. euro in primul an, 400 mil. euro in al doilea an, 555,6 mil. euro in al treilea an, 700 mil. euro in al patrulea an, 845,6 mil. euro in al cincilea an.
Costuri si beneficii
Realizatorii acestui studiu identifica urmatoarele categorii de costuri legate in mod direct de aderare:
* costuri de adoptare a normelor si politicilor europene (acquis-ul comunitar) care includ costurile generate de crearea sau modificarea cadrului institutional de aplicare a acestora, costurile de formare a resurselor umane din aceste structuri, costurile legate de asumarea obiectivelor comunitare de politica economica
* costuri legate de respectarea si implementarea standardelor definite de normele si politicile europene - modernizarea infrastructurii de transport, standarde de munca si protectie sociala , protectia consumatorilor, standarde de calitate, de mediu etc.
* costuri legate de asumarea statutului de membru al Uniunii Europene. Aceste costuri se vor materializa dupa aderarea la Uniunea Europeana si includ contributiile la bugetul comunitar, participarea la institutiile comunitare etc. O mica parte din aceste costuri, ca volum, poate fi evidentiata si anterior aderarii propriu-zise si se compune din contributiile Romaniei, sub forma de cofinantare, la programele Uniunii Europene la care participa.
* costuri legate de modernizarea economiei romanesti. Costurile cuprinse in aceasta categorie sunt legate direct de modernizarea capacitatilor productive, de cresterea competitivitatii produselor si serviciilor romanesti pentru a face fata presiunilor concurentiale din Uniunea Europeana. Cea mai mare parte a acestor costuri este pozitionata, in timp, anterior momentului aderarii.
Principalele beneficii sunt clasificate astfel:
1 . suplimentarea si diversificarea resurselor financiare - Statutul de membru al Uniunii Europene asigura accesul Romaniei la fondurile structurale si la fondurile de coeziune.
2. beneficii derivate din statutul de membru. Aceste beneficii vor aparea dupa
aderarea la UE si sunt derivate din participarea la piata unica, la uniunea economica si monetara, o mai buna sustinere a intereselor nationale prin participarea la institutiile UE etc.
3. accelerarea reformelor si sustinerea tranzitiei prin furnizarea elementelor de
baza pentru definirea politicilor economice nationale. Trecerea de la regimul economiei de comanda la economia de piata nu are precedent istoric. In aceste conditii, pe toata perioada de tranzitie, pana la aderare, UE a furnizat Romaniei un model de elaborare a politicilor sale economice.
miruna.lebedencu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
