10 martie 1994. "Primul ministru al Romaniei, Nicolae Vacaroiu efectueaza o vizita in judetul Brasov impreuna cu D.M. Popescu, ministrul Muncii si Protectiei Sociale, I. Oancea, ministrul Agriculturii, D. I. Taracila, ministru de Interne, Octavian Cozmanca, seful Departamentului Administratiei Publice Locale, E. Dima, presedintele FPS si alti demnitari. S-a vizitat SC Roman Autocamioane SA, unde s-a pus accentul pe constructia de autocamioane, membrii Consilului de Administratie precizand ca se vor infiinta service-uri proprii in toata tara. FPS va acorda un credit de 1 miliard lei (500.000 $-n.n) pentru o sectie de arbori cotiti". Stirea Mediafax oglindeste exact atmosfera "de lucru, tovaraseasca", dintre conducatorii "de la centru" si cei din "teritoriu", care inca mai persista in acei ani. Despre privatizare la Roman, Tractorul, Siderurgica sau Republica, pana nu apuca sa intre pe pierderi si sa nu le mai vrea nimeni, nu-si punea nimeni cu adevarat problema.
Ritmul foarte lent al privatizarii de atunci (intre 1992 si 1994 doar 4% din capitalul social al companiilor de stat incluse in portofoliul Frontului Proprietatii de Stat a fost privatizat) si incurajarea intreprinderilor de stat sa produca oricat, oricum, numai ca sa aiba de lucru angajatii si sa creasca produsul intern brut isi arata efectele acum.
Astfel, intre anii 1992-1996, cand in Ungaria, Polonia sau Cehia investitorii straini au schimbat regulile economiei, privatizarea si investitiile straine au fost in adormire in Romania. In 1997, perceptia diferita a mediului de afaceri international asupra noii puteri a facut ca investitiile straine sa ajunga la 2 miliarde $, record inca pastrat. Apoi, criza din Rusia din 1998 i-a facut pe investitorii straini mult mai reticenti. Iar Roman, Tractorul sau Siderurgica au ramas iar fara cumparatori. Cu alte cuvinte, cand au vrut (sau au fost dispusi) ei, n-am vrut noi, iar cand am vrut noi, n-am mai avut cu cine.
Acum, reprezentantii Autoritatii de Privatizare sunt depasiti de volumul mare al pierderilor acumulate la acest intreprinderi care au ramas cu mii de salariati, si se autofelicita pentru strategia de a vinde la vinde pe altele pana nu apuca sa intre pe pierderi.
"La Mefin Sinaia am facut ceea ce nu am facut la Tractorul, adica am vandut-o in primul an in care a inregistrat pierderi", a spus la sfarsitul saptamanii trecute George Musliu, vicepresedinte APAPS.
Asta dupa ce a venit "binecuvantarea" de la cel mai inalt nivel. Dupa momentul de egalitarism (ideea impozitarii cu 80% a salariilor de peste 10.000 $ pe luna) Ion Iliescu a avut saptamana trecuta una din cele mai transante pozitii din intreaga sa cariera privind intreprinderile de stat cu pierderi: nu ne mai permitem sa le tinem in viata. Da-mi Doamne mintea romanului cea de pe urma, suna un proverb.
Tocmai aici sta probabil si ghinionul acestor fabrici: ele au fost nevoite sa mearga spre economia de piata in acelasi ritm in care liderii tarii au invatat notiunile de baza ale capitalismului.
Dar evident, acum privatizarile se fac pe foarte putini bani sau nu se mai fac deloc. Acesta este costul scolarizarii la locul de munca.
sorin.pislaru@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
