Drumul a fost trasat. La 1 mai 2004, Uniunea Europeana va primi zece noi membri. Romania si Bulgaria au acum, batuta in cuie, o data-tinta: 2007. Turcia isi va rediscuta calendarul in 2004.
S-a schimbat ceva la Copenhaga? Nu. Calendarul, in forma lui actuala, era previzibil. S-a intamplat insa un fapt extrem de important. Am capatat o certitudine. Au fost stabilite inclusiv sumele de bani, nerambursabile, pe care le vom primi pentru pregatirea aderarii. De aici inainte, totul depinde de noi.
Acum, tara se pregateste de vacanta. Din prima zi de Craciun si pana in ultima zi a celei dintai saptamani din 2003, timp de 12 zile, economia Romaniei nu va produce deloc sau va produce foarte putin. Dar va consuma. Va fi, sper, ultima vacanta mare ocazionata de sarbatorile de iarna. De la 6 ianuarie va fi cazul sa ne apucam zdravan de treaba.
La Copenhaga, a inceput o noua era pentru Europa. Drumul inainte este esential. Pentru Romania, o problema este vitala: cum vom parcurge acest drum.
Cheia problemei? Ce fel de reforme vom face de aici inainte. Fiindca despre reforme economice, in Romania, vorbim de 13 ani. In acest rastimp, au fost deschise cam toate marile ferestre prin care ar fi putut sa intre soarele si aerul economiei de piata. Din nefericire, unele ferestre au fost cand deschise, cand inchise, de teama sa nu intre dintr-o data prea mult soare sau prea mult aer, desi era limpede ca numai tarile care au deschis toate ferestrele dintr-o data si le-au lasat asa au reusit. Alte ferestre, insa, dupa ce au fost deschise, au fost repede inchise la loc. Intre ele: reforma costurilor in intreprinderile de stat; reforma contractelor; reforma managementului; reforma structurilor industriale; reforma mediului economic. Aceste reforme nu mai pot intarzia. Timpul de asteptare s-a epuizat. E nevoie, acum, de logica si de curajul de a infrunta problemele cele mai dificile. Mai ales ca Romania nu e crutata de cerinta modernizarii structurilor economice.
Intre criteriile dupa care vom fi judecati se va inscrie si dezvoltarea durabila a tarii, care sa asigure, incepand inca din 2003, cresterea sanatoasa a produsului intern brut pe locuitor, in conditiile accelerarii restructurarii. Este cert ca nu vom putea sa atingem un stadiu inalt de dezvoltare fara o crestere economica neinflationista, fara sa asiguram deindata intarirea disciplinei financiare in sectoarele publice si private, fara o remunerare corecta a muncii si un mediu de afaceri atractiv, fara sa avem finante sanatoase, un sistem bancar sanatos.
La Praga, in noiembrie, si la Copenhaga, in decembrie, pentru Romania a inceput viitorul. Avem calea. Ca s-o strabatem, insa, vom avea nevoie de un ansamblu de politici bine articulat, cu actiuni eficiente in economia reala, in economia monetara si in economia publica, care sa asigure o baza solida pentru revigorarea intregii societati. Romania nu mai are timp de pierdut; la intrebarile viitorului va fi nevoie de raspunsuri pozitive concrete, in cel mai scurt timp posibil. In fata sansei de a-si dobandi pe deplin identitatea in interiorul NATO si in Uniunea Europeana, Romania va fi nevoita sa faca o optiune majora: sa-si comprime timpul dezvoltarii.
Nimic nu ne va reusi insa pana cand Romania nu va lichida in totalitate dezacordurile intre activitatea economica si piata. Pentru ca sub mantaua statului, tot mai uzata, numeroase intreprinderi continua sa produca fara sa aiba piete asigurate. Incorporand materii prime si resurse energetice scumpe, munca si bani, intreprinderile amintite fac produse pe care piata nu le vrea.
De prea multe ori, in fata repetatelor intarzieri ale reformelor, reflectate in diferente astronomice intre preturi si veniturile din munca, in explozia saraciei, Speranta a cedat locul Fatalismului. O mare parte a populatiei a inceput sa creada ca nu mai are rost sa astepte schimbari in nivelul de viata, pentru ca ele nu vor veni. S-a spulberat increderea intr-un viitor pe care societatea a obosit sa si-l mai inchipuie in vreun fel. Dar Speranta reinvie dupa Praga si dupa Copenhaga.
Istoria ne invata ca o natie este matura pentru schimbare daca intelege bine ce reprezinta valoare, ce trebuie sa fie aruncat peste bord si ce trebuie sa fie pastrat. Ce sanse mai avem ? Numai una: sa intelegem ce ne-a tras inapoi, sa vedem unde ne aflam si unde trebuie sa ajungem, ce avem de facut. Dar mai cu seama sa intelegem ca nu vom putea regenera societatea romaneasca daca nu vom regenera munca. Romanii nu se dau inapoi de la munca. Bine stimulati, pot fi chiar harnici. Dar munca, in Romania, mai are mult pana la performantele impuse de Piata Comuna.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
