Piata romaneasca a sistemelor de securitate nu este una dintre cele mai dezvoltate din zona, insa este una dinamica.
Multi romani considera ca nu li se poate intampla tocmai lor ca locuinta sa fie calcata de hoti. Cu toate acestea, in primele cinci luni ale acestui an, numai in Capitala au fost "sparte" peste 2.000 de locuinte.
Slabiciunile hotilor sunt in general banii, bijuteriile, aparatura electronica si de birotica, articolele de imbracaminte si incaltaminte sau operele de arta. Pentru a-si proteja bunurile, romanii au de ales intre a-si monta un sistem de securitate sau/si de a-si asigura valorile la o societate de asigurari.
Sistemele mecanice
"In general, romanii prefera un sistem de securitate combinat din echipamente mecanice si electronice, astfel ca producatorii de echipamente mai mult colaboreaza decat isi fac concurenta, spune Nicolae Zevedei, presedintele firmei Matras, importator si producator de echipamente mecanice.
Printre produsele "mecanice" care se gasesc pe piata se numara broasca ingropata suplimentara cu trei bolturi, echipata cu cilindrul cu amprente cu buton "aparat" (pret de raft 16,66 $), broasca aplicata cu cilindru de siguranta cu dubla frezare, prevazut cu sistem antipontoarca (pret de raft 7,66 $), ambele produse de Urbis Security sau incuietoarea cu cioc cotata intre 120-140 $, produsa de firma suedeza Assa Abloy.
In plus pot fi achizitionate usi antiefractie si antiglont (pret 600-800$), fereste antiglont (pret minim 400 $/mp), grilaje (2,5-3 4 $/kg), sau porti automatizate si case de bani.
Pe segmentul producatorilor de echipamente mecanice, cei mai reprezentativi jucatori sunt Urbis Security, Assa Abloy, Feroneria Arad si Matras.
Produse electronice
La nivelul echipamentelor electronice, pe piata sunt prezenti atat producatori interni ci si externi. Principalii producatori romani sunt Eloton, Romano Electro International si Dios Eta, iar la nivelul importatorilor - UTI Systems, Siel Invest, Helinick SRL, Secpral Cluj Napoca, General Security, dupa unele estimari, numarul importatorilor de echipamente electronice de securitate depasind treizeci.
"Costul unui sistem profesional minim in cazul unei vile poate fi de 350 $- pret final, in pret fiind incluse costul centralei Cerber 42, cel putin 5-6 senzori, o sirena de exterior si manopera", explica Tiberiu Abraham, presedintele companiei Romano Electro International.
"La 15.000 USD, poate fi instalat un sistem ultraperformant, care nu lasa nici pasarea sa zboare, cu camere de vizualizare infrarosu pe timp de noapte, inregistrare video, alarma perimetrala. Cred ca acesta ar fi costul unui sistem cu adevarat sigur", spune Abraham.
Pentru a avea garantia ca sistemele de siguranta sunt cele mai bune, ele trebuie, conform legii, sa fie atestate de catre ICECON (pentru componente si echipamente mecanice), Institutul de proiectari si automatizari (IPA), Institutul de cercetari si proiectari electronice (ICPE) si Centrul de Testari al Pompierilor.
Echipele de interventii
Serviciile de dispecerat-monitorizare asigura o supreveghere a sistemului instalat 24 de ore pe zi.
"Majoritatea firmelor, care dispun de dispecerate de monitorizare, au si echipe de interventie", spune col. Ioan Sultanescu, directorul general al Directiei de Ordine Publica din cadrul IGP.
Costul unui abonament lunar variaza intre 5 $ si 15 $, un asemenea serviciu fiind oferit, de regula, de firmele de paza si interventie, dar si de unii producatori.
Potrivit IGP, la nivel national activeaza 92 de dispecerate de monitorizare a alarmelor, dintre care 30 in Bucuresti si 722 de societati de paza si interventie, dintre acestea 352 de firme in capitala.
"Costul unui abonament lunar este intre 100 $ si 200 $. Noi nu specificam timpul de interventie intrucat exista factori obiectivi care pot impiedica o interventie rapida : traficul, distanta intre echipajul de interventie si locul producerii evenimentului, inlaturarea diferitelor obstacole care blocheaza accesul spre zona de interventie", spune Gabriel Marinoiu, coordonator relatii cu publicul la Argus.
Companiile de asigurari
"Producatorii, importatorii de sisteme de securitate, institutele de atestare a echipamentelor mecanice si electronice, firmele care asigura instalarea sistemelor de securitate la domiciliu, companiile de paza si interventie, societatile de asigurare si politia sunt verigile unui lant al securitatii in centrul caruia sta particularul si avutul sau", spune Liviu Mateescu, vicepresedintele companiei Romano Electro International.
"Din pacate pentru particular, instalarea unui sistem de securitate in regim rezidential (apartament, casa, vila) nu aduce cu sine o reducere a primei de asigurare la politele de asigurare impotriva efractiei, furtului din locuinte sau talhariei", spune Chitu.
In Occident, societatile de asigurare nu incheie polita de asigurare daca potentialul asigurat nu si-a instalat un sistem de securitate. Mai mult, acestea agreeaza numai anumite sisteme, tot ele stabilind clasa de securitate a sistemelor de securitate, spun surse din cadrul Serviciului de Ordine si Paza din IGP.
Potrivit aceleiasi surse, in Vest, asiguratorii practica reduceri ale primei de asigurare, reducere care poate ajunge la 50%. Asiguratorii de pe piata romaneasca afirma insa ca primele sunt atat de joase incat nu mai pana unde sa scada.
Ce spun specialistii ?
"Piata romaneasca a sistemelor de securitate nu este cea mai dezvoltata din zona, insa este o piata dinamica. Mi se pare interesant ca multi romani considera ca nu li se poate intampla ca tocmai locuinta lor sa fie sparta", spune Yves Chomel, director de vanzari pentru Europa de Est, Africa si Orientul Mijlociu la compania americana Casi - Rusco.
"Aceasta atitudine de macho a romanului nu mi-este chiar straina. Aceeasi situatie am intalnit-o in Spania si in Italia. La cei de vita latina am intalnit tendinta de a crede ca ei stiu totul despre cum trebuie sa-ti pazesti locuinta de intrusi.
Tot ei mai cred ca a apela la servicii de consultanta in materie de siguranta este acelasi lucru cu a-ti arunca banii pe fereastra", spune Chomel.
Aceasta tendinta oarecum meridionala dispare pe masura ce te apropii de nordul continentului, anglo-saxonii fiind cei mai receptivi la serviciile de audit de securitate.
Cine sunt hotii?
"Respectabilii" si armele lor
"In lumea interlopa, spargatorii sunt "respectabilii". Ei se bucura de o anumita consideratie din partea infractorilor pentru ca actioneaza cu o anumita finete, precizie, intr-un timp foarte scurt, toate acestea cerand calitati certe pentru exersarea "meseriei".
Sunt considerati un fel de bijutieri pentru ca-si studiaza pana la cel mai mic amanunt victimele, vecinii acestora, culeg informatii despre "obiectul muncii", evitand pe cat posibil intalnirea cu persoanele "praduite".
Pe de alta parte, acestia ocupa un loc distinct in "vizorul" politistilor pentru ca nu sunt nici "gainari", suti, pedofili sau criminali, si pentru ca, nu de putine ori, demonstreaza un modus operandi ingenios", spun surse din cadrul Politiei Capitalei.
"A fi spargator este o meserie pentru ca in aceasta breasla sunt putini amatori. Se trezesc de dimineata si pleaca la serviciu : urmaresc victimele, programul zilnic, dispozitivele de inchidere ale usilor si ferestrelor, studiaza comportamentul vecinilor", spune lt. col. Lera de la Politia Capitalei.
Din cazuistica politiei, rezulta ca spargatorii vizeaza, in special, obiectele de valoare mare care ocupa un volum mic (bani, bijuterii, opere de arta, aparatura electronica, birotica, articole de imbracaminte si incaltaminte).
Printre cele mai frecvente moduri de operare se numara indoirea sildului (dispozitiv montat cu holdsuruburi pentru a apara butucul) si ruperea butucului, escaladarea balcoanelor,spargerea geamurilor de acces in locuinta, fortarea sistemelor de inchidere sau a balamalelor cu diverse instrumente.
Moduri deja clasice de operare, dar din ce in ce mai putin "la moda", sunt utilizarea unor instrumente ca pontoarca, "presele de smulgere" a yalei si a butucului rotitor, taierea lacatelor si fortarea grilajelor sau chiar, folosirea fortei fizice.
Cel mai celebru instrument dintre cele amintite este pontoarca - o cheie confectionata dintr-o lama otelita in forma de piaptan, care se introduce in butucul yalei, impingand contrastifturile la cota zero. In acest mod, este permisa rotirea butucului si deschiderea yalei propriu-zise.
Spargatorii folosesc leviere, rangi, surubelnite, instrumente confectionate special care actioneaza ca niste parghii asupra tocului sau usii ("picior de caprioara", "gura de lup").
De un mare succes printre spargatori se bucura "carja lui Barladeanu" - un baston metalic compus din doua piese si care este suficient de ascutit la varf pentru a intra intre usa si tocul acesteia.
Un alt instrument folosit de spargatori este "buldozerul". Acesta este un dispozitiv care actioneaza ca un cric asupra tocurilor usii, departandu-le si eliberand limba yalei din locasul de prindere.
In ceea ce priveste sistemele electronice, metodele uzitate sunt diverse in functie de tipul de senzor care trebuie neutralizat: de la sprayerea cu spuma poliuretanica pe senzorul acustic, acoperirea cu o pelicula de vopsea a detectorului de prezenta la neutralizarea centralei de efractie ("creierul" sistemului de securitate) pana la desprinderea din perete si aruncarea acesteia in apa pentru neutralizarea circuitelor.
Povestea unui om calcat de hoti
Mi-aduc aminte de socul pe care l-am avut cand mi-a fost sparta locuinta. Era prin 1983, pe vremea cand eram student. Intr-o zi, venind de la facultate, am vazut usa sparta. Era in jurul pranzului, probabil ora 11.30 - 12.00, nu era nimeni acasa, parintii mei fiind plecati la serviciu, spune Toma Chitu, 42 de ani.
Am sunat la Politia Capitalei, al carei sediu nu era prea departe de locuinta noastra, chiar pe str. Regina Elisabeta. Din casa lipseau bijuterii, ceasuri, chiar stofe, pe care hotii le-au pus in geamantane, furate tot de la noi.
Politistii au venit dupa cinci ore de la apelul meu si i-au prins pe faptasi dupa opt luni.
Hotii ne studiasera cu atentie programul. Abia atunci am facut legatura cu telefoanele primite in cele 2 - 3 saptamani dinaintea furtului. Au spart usa de serviciu cu toporul. Am intrebat vecinii, dar acestia n-au auzit nimic.
Prin 1984, mi-am instalat un sistem de alarma improvizat, cu o goarna si un senzor "plantat" pe usa. In momentul deschiderii usii, circuitul se inchidea si declansa in acest fel alarma. Pe atunci, nu gaseai pe piata alarme sau sisteme de alarma nici mai bune, nici mai proaste. Pur si simplu nu gaseai.
Sistemul de alarma, pe care l-am instalat cu ajutorul unui prieten, avea dezavantajul ca putea fi dezactivat prin "taierea" curentului electric.
Abia in 1991, mi-am instalat prima alarma "profesionala". Aceasta, desi era conectata la reteaua electrica, avea propriul acumulator care-i oferea autonomie. Astfel, alarma, odata declansata, nu se mai oprea chiar daca ar fi fost intrerupta alimentarea de la reteaua electrica.
De atunci, am mai avut sisteme de securitate instalate, mai performante decat primele.
Chiar acum, imi montez un sistem de securitate in apartament, care ma costa 4000$. Noul sistem are tripla asigurare (perimetrala, video-audio cu posibilitati de monitorizare de la distanta si monitorizare permanenta, termica). El dispune si de senzori de detectie a scurgerilor de gaz metan.
Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa ia in serios problema protectiei, fie ca este vorba de a-ti apara viata, casa sau bunurile din casa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
