Comisia de fundamentare a Strategiei de dezvoltare a Romaniei pe termen mediu a realizat o evaluare a situatiei actuale a economiei romanesti dupa zece ani de tranzitie, care a constituit punctul de pornire al elaborarii Strategiei. Prezentam in continuare concluziile acestei evaluari.
Dupa zece ani de tranzitie, insotita de reformele initiate in plan socio-economic si in plan institutional, economia Romaniei este inca afectata de dezechilibre majore in plan macroeconomic care au la baza distorsiuni si constrangeri la nivel microeconomic, precum si intarzieri in reformele sociale. Totusi, exista semne clare de reforma si restructurare ce anunta existenta premiselor necesare initierii unei perioade de crestere economica, dupa parcurgerea a doua etape de recesiune, care au rezultat din abordarea nesistematizata a transformarilor implicate de tranzitia catre un sistem de eonomie bazata pe mecanisme concurentiale. In Romania, cei opt ani de intarziere a privatizarii reale din sectorul industrial, peste care s-au suprapus efectele lipsei restructurarii sectoarelor ineficiente, au constituit motive majore pentru recesiunea economica. La sfarsitul lui 1998, s-au luat primele decizii privind necesitatea accelerarii reale a privatizarii in industria romaneasca. In ultimul an, a aparut clara si optiunea pentru reforme tip " big-bang", simultane si concertate, care sa formeze un mediu economic relativ favorabil, atat in economia reala, cat si in sistemul financiar-bancar, menit sa atraga favorabil investitiile strane si sa impulsioneze investitorii interni. Transformarea esentiala pe care a resimtit-o economia romaneasca in deceniul trecut, si care ofera sanse reale dezvoltarii durabile de viitor, este deschiderea fostului sistem socio-economic autarhic catre restul lumii. Fenomenul de integrare in structurile economiei mondiale a fost mai puternic in ceea ce priveste deschiderea economica in raport cu statele Uniunii Europene. Procesul de liberalizare, necesar iesirii din sfera sistemului centralizat si autarhic, s-a bazat - totusi - pe o secventiere gresita a pasilor. Decizia de liberalizare a comertului exterior, inainte de realizarea oricarei alte schimbari sau reforme, a condus la adancirea unor dezechilibre intersectoriale. In momentul in care comertul exterior a fost brusc liberalizat, in 1990, sistemul de preturi centralizate era inca pe deplin functional, liberalizarea sa fiind permisa gradual, in toata perioada anilor 1991-1997. Primind semnale distorsionate despre piata interna, prin comparatie cu cele provenite de pe pietele mondiale, firmele de comert si producatorii nu au fost capabili sa se adapteze repede la noul mediu economic de afaceri. Comercializand produse foarte putin competitive, datorita utilizarii tehnologiilor vechi, acestia au fost nevoiti sa-si reduca continuu productia. Piata lor externa traditionala a disparut, in unele cazuri brusc, in 1990, prin desfiintarea CAER, iar piata interna a fost preluata in forta de produsele importate, mai ieftine sau avand calitate superioara. Cel putin din punctul de vedere al competitivitatii externe, Romania pare a fi cel mai slab performer din grupul statelor CEFTA, dupa un deceniu de tranzitie. In perioada 1991-1999, ritmul mediu anual de scadere a productiei industriale, in termeni reali, a fost de 7,15%, plasand Romania pe ultimul loc intre tarile CEFTA. De asemenea, rata anuala de crestere a exporturilor (in dolari SUA nominali) a fost de numai 4%, in timp ce toate celelalte state central-europene, aflate in tranzitie, au inregistrat ritmuri anuale mai mari de 10%.
1.1.Nivelul si structura Produsului Intern Brut
Produsul intern brut a reprezentat in 1999 circa 80,3% din nivelul sau real inregistrat in 1990. Componentele pe latura cererii agregate care au avut principala contributie in aceasta recesiune au fost consumul privat, care s-a diminuat cu 14,4% in termeni reali, si exporturile nete. Scaderea de competitivitate a economiei a generat aparitia unui deficit cronic al balantei comerciale, urmare a intarzierii in procesul de restructurare a sectorului industrial, in care procesul de privatizare s-a desfasurat in ritm lent, iar subventiile - directe sau indirecte - au consumat inutil resursele financiare bugetare. Produlsul intern brut pe locuitor, calculat la paritatea puterii de cumparate (PPC), reprezenta, in 1996, 32% din nivelul mediu corespunzator inregistrat in statele UE, in conditiile in care raportul intre aceiasi indicatori, calculati pe baza cursului de schimb, era de 1:14. In 1999, datorita declinului economic din ultimii trei ani, PIB pe locuitor in Romania, exprimat la PPC, a fost estimat la nivelul de 27,8% din PIB Uniunii Europene. Structura PIB este mult diferita de cea care caracterizeaza economia UE, dar se observa o tendinta din ce in ce mai accentuata de convergenta, dinamica acestui proces accelerandu-se in ultimii ani. Astfel, ponderea sectorului agricol in formarea PIB a scazut de la 20%, la inceputul anilor '90, la 13,9% in 1999, ponderea sectorului industriei a coborat sub pragul de 28%, in timp ce sectorul serviciilor contribuia in 1999 cu aproximativ 50% din PIB (comparativ cu 68-69% in UE), cu 11 puncte procentuale mai mult decat la inceputul deceniului.
1.2. Inflatia. Ocuparea fortei de munca
Declinul economic a fost insotit de pusee hiperinflationiste, pe un fond inflationist galopant, care au afectat capacitatea de redresare. Instabilitatea macroeconomica a fost accentuata de o politica bugetara care a permis indisciplina financiara si a stopat reformele la poarta intreprinderilor si regiilor autonome, precum si de politicile de venituri necorelate cu indicele de productivitate sau de politici fiscale inconsistente si pasive. Ca urmare a necorelarii intre politica monetara si cea fiscala, politica monetara a devenit din ce in ce mai restrictiva, epuizandu-si treptat posibilitatile de actiune eficace in sfera economiei reale. Inflatia a fost una din cauzele principale ale scaderii ratei investitionale in economie, datorita cresterii riscului in cadrul mediului de afaceri romanesc si diminuarii capacitatii de economisire interna, generata de nivelul ridicat al dobanzilor nominale. Prin comparatie cu celelalte state CEFTA, ponderea formarii brute a capitalului fix in PIB este scazuta, un minim de 18,5% fiind atins in 1999. Capacitatea redusa de retehnologizare indusa de diminuarea ratei investitionale a intretinut ritmul lent al restructurarii. Ea se datoreaza si nivelului extrem de redus al fluxurilor de investitii straine directe catre Romania care plaseaza tara noastra in grupul statelor in tranzitie cu stocuri mici de investitii straine pe locuitor (in jurul a 200 de euro pe locuitor la sfarsitul anului 1999). Lipsa de atractivitate a economiei romanesti este cauzata si de alte forme negative care s-au manifestat in perioada tranzitiei. Instabilitatea legislativa in domeniu, politicile fiscale discriminatorii aplicate corectiv-pasiv, coruptia la nivelul administratiei publice, imaturitatea pietelor financiare si numeroase bariere in circulatia capitalului financiar in prima etapa a tranzitiei au constituit factori de risc importanti. La aceasta s-au adaugat constrangerile externe generate de instabilitatea politica sau conflictele din regiunile invecinate cu Romania. Piata muncii a fost afectata de dezechilibre importante, sub mai multe aspecte. Rata somajului a evoluat - cu unele fluctuatii corelate cu incetinirea ritmului restructurarii in anumite perioade - crescator, atingand 11,5% la sfarsitul anului 1999. Acest lucru s-a produs pe fondul unei diminuari a numarului persoanelor ocupate in economie, diminuare majoritar distribuita in sectorul industrial. Populatia ocupata in sectorul agricol are o pondere foarte mare in totalul populatiei ocupate (38%), ceea ce diferentiaza Romania de toate statele Uniunii Europene si constituie un factor de risc si de prioritate in perspectiva integrarii. Estimarile existente evidentiaza un numar mare de persoane care activeaza in sfera economiei subterane (circa 1,5 milioane), o cauza majora fiind recesiunea economica si instabilitatea mediului de afaceri, precum si inabilitatea statului de a-si reconsidera rolul in cadrul sistemului socio-economic. Cresterea ponderii populatiei aflata in zona pragului de saracie sau sub nivelul acestuia este o cauza a maririi ponderii economiei subterane, dar si a mentinerii numarului populatiei ocupate in sectorul agricol. De altfel, corelatia intre recesiunea economiei si cresterea ponderii in PIB a economiei subterane este evidenta in cazul Romaniei, aceasta pondere crescand de la 16,6% in 1995, la 20,8% in 1999.
1.3. Indicatori ai echilibrelor macroeconomice
Caracteristica majoritatii economiilor in tranzitie a fost impunerea dublului deficit (bugetar - de cont curent) in urma politicii de liberalizare pe fondul unor sisteme slab structurate. Deficitul de cont curent, care are ca sursa principala dezechilibrul balantei comerciale, este expresia lipsei de competitivitate a economiei romanesti. Deficitul bugetar in Romania ascunde in spatele sau lipsa unei viziuni sistemice asupra constructiei bugetului, deteriorarea capacitatii de colectare a veniturilor datorata unei politici nedisciplinare si ingaduitoare in fata expansiunii arieratelor, mentinerea nivelului real al cheltuielilor bugetare, in conditiile recesiunii economice puternice, lipsa de transparenta care a permis canalizarea ineficienta a resurselor financiare bugetare. Un alt dezechilibru major care afecteaza posibilitatea cresterii economice este provocat de scaderea continua a economiilor, care au fortat diminuarea ratei investitionale. Reducerea treptata a posibilitatilor de finantare interna, cuplata cu lipsa de atractivitate in fata investitorilor externi, constituie cea mai acuta constrangere asupra economiei, una dintre putinele sanse de redresare fiind constructia unui sistem economico-social deschis si convergent la standardele europene din punct de vedere institutional.
1.4. Indicatori ai tranzitiei. Premise de crestere economica pe termen scurt
In anul 1999, exista cateva exemple ale restructurarii care ofera oportunitati de crestere economica in viitorul apropiat. Ponderea sectorului privat in formarea PIB a atins in anul 1999 nivelul de 61,5%. Ritmul declinului in sectorul industrial s-a diminuat considerabil in al doilea semestru al anului trecut, la fel ca si ritmul de scadere a volumului investitiilor. Competitivitatea anumitor categorii ale exporturilor romanesti a crescut, variatia pozitiva a acestora - in conditii de declin economic, fiind nu doar urmarea imbunatatirii termenilor de schimb, dar si a modificarilor in structura importurilor. In aceeasi directie de reducere a deficitului comercial a actionat si scaderea elasticitatii de venit a importurilor sub impulsul reducerii ponderii importurilor ramurilor energo-intensive. Continuarea acestei tendinte de crestere a competitivitatii, precum si accentuarea ei prin preconizatele efecte pozitive ale unor influxuri marite expectate de investitii straine directe, sunt situate pe linia alinierii Romaniei la cerintele impuse pein criteriile UE definite la Copenhaga. Restructurarea sectorului industrial a generat si reducerea ponderii variatiei pozitive a stocurilor in economie, desi aceste stocuri continua sa fie exagerat de mari in unele subramuri cu eficienta redusa, cum ar fi metalurgia sau industria chimica. Angajarea Guvernului si sprijinul fortelor politice de a respecta propriile angajamente asumate in recentele acorduri cu Fondul Monetar International, in primul rand, al celui vizand incadrarea deficitului bugetar consolidat in limita de 3% din PIB are la baza tendinte favorabile care au inceput sa se contureze. Trecerea cu succes a varfului de plata a serviciului datoriei externe in 1999, impreuna cu tendinta crescatoare in rezervele valutare inregistrata in ultimele luni, sunt de natura a mari credibilitatea interna si externa a Romaniei. Datoria externa a Romaniei, desi a atins un nivel de 28% din PIB, a intrat pe un palier de saturatie in ultimul an. Exterienta celor zece ani de tranzitie la economia de piata scoate in evidenta necesitatea inteleasa de a nu limita reformele in curs la sfera macroeconomica si de a le extinde in zona microeconomicului. In acest sens, capacitatea administrativa de a pune in aplicare seturi coerente de politici economice va fi esentiala. Inceputul negocierilor privind intergarea europeana este un semnal pozitiv extern, care poate fi sustinut intern de vointa comuna de realizare a acestor obiective. Extinderea sistemului institutional specific economiei de piata constituie un factor potential determinant al comutarii ritmului economic inspre regimul de crestere.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
