Băncile locale au făcut în iulie plăţi de 391 de milioane deeuro reprezentând dobânzi şi rambursări de principal în contuldepozitelor pe termen mediu şi lung ale nerezidenţilor - carereflectă în general finanţări acordate de acţionarii lor dinstrăinătate, prin mecanisme financiare complexe.
Soldul depozitelor pe termen mediu şi lung ale nerezidenţilorera în iulie de 7,3 miliarde de euro, în creştere marginală faţă deluna precedentă, potrivit datelor BNR. Vârful istoric al acestordepozite a fost atins în martie, la 7,44 miliarde de euro, însă deatunci s-a înregistrat un uşor recul, iar ulterior o stabilizare.Cumulat de la începutul anului, băncile locale au plătit în contulacestor depozite puţin peste un miliard de euro, faţă de 1,38miliarde de euro, în aceeaşi perioadă a anului trecut.
"Pot fi nişte rambursări mai mari care s-au suprapus în iulie",spune Vlad Muscalu, analist la ING Bank.
Plăţile de dobânzi în contul finanţărilor ajung să reprezintesingura formă a grupurilor străine de a face încasări pe seamafilialelor locale, în condiţiile în care acestea obţin profituritot mai mici sau chiar pierderi, din cauza provizioanelor pe carele fac pentru a acoperi pierderile din nerecuperarea crediteloracordate. La nivelul cumulat al pieţei bancare, după primele şaseluni ale anului se înregistra o pierdere de 56 de milioane de euro,faţă de un profit de circa 100 de milioane de euro, obţinut înprimele trei luni ale anului. Pe 2009 băncile locale au obţinut unprofit cumulat de 182 de milioane de euro. Rezultatele reflectăînsă câştigurile obţinute în general de băncile de talie mare şi oparte din cele de talie medie, în timp ce jucătorii de dimensiunimai mici se confruntă cu pierderi semnificative.
Majoritatea băncilor locale au un dezechilibru în bilanţuri, încondiţiile în care atrag depozite preponderent în lei, în timp cecreditele sunt acordate în valută. Astfel, apare necesitatea de aatrage fonduri în valută. Practic, băncile locale schimbă leii înexces pe care îi deţin în valută (în general euro), în cadrulswap-urilor (un contract care presupune o vânzare sau cumpărarereversibilă de valută, cu aceeaşi contrapartidă, la cursuri şimomente prestabilite) derulate cu acţionarii. Astfel, banca localăprimeşte euro, iar banca-mamă primeşte lei, pe care îi plaseazăulterior tot la filiala din România, pe termen lung, pentru a evitaconstituirea de rezerve minime obligatorii.
Mecanismul de finanţare este atractiv şi pentru acţionari, încondiţiile în care dobânzile pe piaţa locală sunt din nou încreştere. Băncile au ajuns să plătească dobânzi şi mai mari de 8%pe an la depozitele în lei, odată cu răbufnirea inflaţiei dupămajorarea TVA din vară. Totuşi, această dobândă nu reprezintă unbeneficiu net pentru băncile străine, întrucât în cadrultranzacţiilor swap prin care acestea obţin leii se iau în calcul şiratele de dobândă la leu.
Competiţia pentru fondurile clienţilor este alimentată şi denevoia mai mare de finanţare a unor jucători, cum sunt băncile cuacţionariat elen, care nu mai primesc la fel de uşor finanţare dela băncile-mamă şi trebuie să se bazeze în mai mare proporţie peresursele atrase pe plan local.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
