Într-o analiză fără precedent a capitalismului, reputata publicaţie financiară britanică Financial Times, bastionul capitalismului, pune în discuţie sistemul bancar prin prisma dificultăţilor cu care se confruntă şi a influenţei pe care problemele băncilor le au asupra societăţii şi economiilor.
Dacă în urmă cu trei ani băncile au adus lumea în pragul unui dezastru economic, acum instituţiile de credit sunt ameninţate de criza datoriilor suverane din Europa, iar aversiunea societăţii civile faţă de ele este mai mare ca niciodată. De ce n-au reuşit băncile să-şi rezolve problemele? La această întrebare încearcă să găsească răspuns editorialistul John Gapper.
Ignorarea riscurilor
Mult timp, băncile au înaintat pe valul creşterii pieţelor de credit, propulsat de folosirea tot mai mult a produselor financiare derivate, relaxarea reglementării şi standardelor de capital şi ideea bancherilor că nu vor mai avea perderi în perioadele de criză.
Călătoria a fost mai mult un miraj, nu un miracol, spune Andrew Haldane, director executiv la Banca Angliei. Riscurile au fost în mare parte amânate, dacă nu ascunse, chiar faţă de şefi.
"Unele activităţi financiare, departe de a aduce valoare într-un mod dificil de înţeles, au creat de fapt instabilitate financiară şi au păgubit economia", explică Adair Turner, preşedinte al Autorităţii engleze pentru Servicii Financiare. Astfel de pericole au fost ignorate. "Era prea multă încredere că riscurile au fost transformate şi că avem un model bancar diferit. Totul a fost facilitat de guverne, care i-au ascultat pe bancheri şi i-au numit în funcţii înalte. Li s-a spus că tot ce trebuie să facă e să nu le stea în cale", notează Philip Augar, autor de cărţi financiare.
"Această industrie este condusă de persoane cu totul nepotrivite. Nu vorbim de oameni idioţi; timp de trei decenii, cu anumite pauze, băncile au avut succes dezvoltându-şi afacerile şi acumulând riscuri. Însă noul regim se referă la eficienţă şi costuri şi niciunul dintre ei nu ştie aceasta", consideră Peter Hahn, profesor la City University.
Bănci care s-au bazat pe o varietate de afaceri, de la consiliere privind fuziunile şi achiziţiile la garantarea instrumetelor securizate, s-au orientat masiv spre trading. Tranzacţiile pe pieţele valutare au crescut de 234 de ori între 1977 şi 2010, în timp ce activităţile de trading, în special cu obligaţiuni şi valute, au ajuns să contribuie cu 80% la veniturile marilor bănci. Băncile au evitat confruntarea cu câştigurile mici din active înglobând şi mai multe active. Randamentele, cu valori de o singură cifră în anii 1990, au crescut la 20% la mijlocul anilor 2000.
Criza de legitimitate a capitalismului
Capitalismul, care are printre embleme băncile, se confruntă cu o criză de legitimitate în continuă creştere după 2008, aşa cum atenţia mişcării Occupy Wall Street s-a extins de la salariile bancherilor şi bailout-urile băncilor la nedreptăţile cu care se confruntă cei "99%" (oamenii de rând). Băncile au adus pe lume această criză, întreţinută tot de bănci.
În anii 1990-2000, băncile au devenit principala forţă în Occident. Ponderea afacerilor lor în PIB a crescut rapid, iar bănci precum Goldman Sachs şi-au extins influenţa mult în Europa şi Asia. Graniţa dintre creditarea afacerilor şi investment banking s-a şubrezit, iar bancherii au fost răsplătiţi cu asupra de măsură şi chiar priviţi ca eroi. Azi, ei sunt dispreţuiţi pentru că "ţin ostatici" contribuabilii deoarece afacerile lor sunt prea mari pentru a fi lăsate să se prăbuşească. Mulţi consideră că băncile s-au îndepărtat de funcţiile sociale de bază - stimularea creşterii prin creditare, consiliere şi garantare - devenind entităţi centrate doar pe sine şi interesate să facă bani cu orice preţ. Atmosfera ostilă a fost exacerbată de politica băncilor privind remuneraţiile, care implică plata de bonusuri uriaşe, îmbrăţişată de Wall Street şi City-ul londonez în urma deregularizării din anii 1970-1980. Instituţiile financiare mari au absorbit câştigurile aduse de tranzacţii şi asumarea de riscuri şi au socializat pierderile.
"Băncile au de înfruntat o problemă mare, legitimitatea. Antipatia va creşte dacă băncile nu se reformează şi nu-şi asumă un rol mai mare în revenirea economiei sau dacă acestea se prăbuşesc din cauza sistemului de remunerare sau a lăcomiei", notează Ranu Dayal, analist la Boston Consulting Group. Dacă nu găsesc un mod de a-şi demonstra clar utilitatea, băncile se vor confrunta cu un război distructiv şi de durată cu noile reglementări. Pentru economii, aceasta ar însemna privarea de aspectele benefice ale unui sistem financiar prosper.
Problema este dacă băncile se pot şi se vor transforma. Unii analişti sunt sceptici. "Nu împărtăşesc ideea că investment banking-ul este terminat. Va fi mai puţin profitabil şi mai mic pentru o perioadă. Va dura ceva timp până să vedem deştepţii industriei luptându-se pentru un loc dominant, dar nu prea mult. Poate cinci ani?", crede Augar.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
