Şeful FMI care a traversat cele mai interesante timpuri vine la Gala ZF15

Michel Camdessus, fostul şef al FMI, invitat special la Gala ZF15 de pe 27 noiembrie, a condus cea mai pu­ter­nică instituţie financiară interna­ţio­nală în timpul unora dintre evenimen­tele care au marcat istoria recentă a lumii, de la căderea comunismului în Europa, până la criza asiatică de la sfârşitul anilor ’90, naşterea monedei euro şi globalizarea accelerată.

El a preluat funcţia de director general al Fondului la începutul lui 1987, în plin război rece, venind de pe poziţia de guvernator al băncii centrale a Franţei. Ulterior a primit încă două mandate, retrăgându-se în februarie 2000, când „bula dot-com“ din Statele Unite se umflase la maximum pe piaţa Nasdaq.

Economistul francez şi-a început misiunea de şef al FMI în ultima parte a anilor ’80, când rănile provocate de criza datoriilor din America Latină începeau să se închidă, procesul fiind accelerat de proiectul aşa-numitelor obligaţiuni de refinanţare a datoriilor „Brady bonds“ iniţiat de fostul secretar al Trezoreriei SUA Nicholas Brady şi susţinut de Fond.

FMI s-a implicat în rezolvarea crizei încercând să impună în mari state ale Americii Latine programe de austeritate care au transformat repede instituţia în „inamicul public numărul unu“. La sfârşitul anilor ’80 autorităţile din Brazilia s-au angajat să nu mai semneze niciodată acorduri cu FMI. Camdessus a fost de acord cu ştergeri de datorii, însă în schimbul imple­men­tării de politici de reformă, şi a susţinut pro­grame de reducere a datoriilor pen­tru Costa Rica, Mexic şi Venezuela.

Pe parcursul celor 13 ani în care Camdessus s-a aflat la conducerea FMI, România a semnat cinci acorduri de tip stand-by cu instituţia financiară internaţională, însă niciunul nu a fost dus până la capăt, din cauza incapa­cităţii autorităţilor de a respecta progra­mele de reformă asumate iniţial. Paradoxal, în epoca Ceauşescu Ro­mâ­nia reuşise să tragă integral banii afe­renţi a două acorduri stand-by în­che­iate în perioada 1975-1978. Comu­niştii sem­naseră ultimul acord cu Fon­dul în 1981, iar până în 1984, când a fost re­zi­liat, obţinuseră 75% din suma stabilită.

FMI a revenit la Bucureşti în 1991, la scurt timp după schimbarea de re­gim politic, dar nu a ajuns la un nu­mi­tor co­mun cu autorităţile române, anii ’90 ră­mânând un deceniu pierdut la ca­pi­tolul reforme structurale şi priva­tizări.

Francezul Camdessus a vizitat România ca şef al Fondului în 1994 în timpul guvernării Văcăroiu, perioadă în care experţii FMI acuzau lipsa de transparenţă a bugetului. Ministru al finanţelor era actualul prim-vicegu­ver­nator al BNR Florin Georgescu. Apoi Camdessus a revenit la Bucureşti în de­cembrie 1996 după instalarea la gu­vernare a Convenţiei Democrate şi a premierului Victor Ciorbea, fiind primit de autorităţi cu mare pompă. Au urmat unele dintre cele mai dure mă­suri de reformă implementate vreo­dată în România, însă cu preţul intrării economiei într-o recesiune profundă.

Camdessus s-a întâlnit - la Wa­shing­ton - şi cu al doilea premier al Con­venţiei, Radu Vasile, în toamna lui 1998. Una dintre condiţiile impuse pentru un nou acord de împrumut a fost restructurarea Bancorex, un subiect extrem de controversat până în ziua de azi. FMI, dar şi Banca Mon­dială au fost doi factori majori de pre­siune care au dus la dispariţia celei mai puternice bănci pe care o avusese Ro­mânia în acea epocă. În 1999 şeful FMI l-a primit la Washington pe fostul pre­şe­dinte Emil Constantinescu, pe fon­dul conflictului din fosta Iugoslavie. A fost cea mai delicată perioadă pentru România de după 1989 din cauza ameninţării de intrare în încetare de plăţi, iar rolul FMI rămâne de aseme­nea contro­versat. Camdessus s-a retras de la cârma Fondului la începutul lui 2000, la scurt timp după naşterea monedei euro în 1999.

Lumea începea să-şi revină după un nou val de crize care afectase Asia, Rusia şi Brazilia. În timpul mandatelor lui Camdessus FMI a creat noi instru­mente de finanţare şi de reacţie la si­tuaţii de criză, experţii săi învăţând din experienţă lecţii importante în privinţa reţetelor de redresare a statelor intrate în dificultate. Lecţii care s-au dovedit foarte valoroase în noua criză in­terna­ţională izbucnită în 2008 şi care risca să atunce în aer zona euro pornind de la colapsul financiar al Greciei.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.11.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels