Acces dificil, străzi neasfaltate, fără canalizare, prăfuite şiun amalgam de construcţii noi, împletite cu vechile case aleţăranilor, romăni sau aromăni, care trăiesc de zeci de ani lamarginea de nord a Capitalei - cam aşa ar putea suna o descriere azonei Pipera, situată undeva între Bucureşti şi şoseaua de centurăa Capitalei, aparţinănd localităţii Voluntari.
"Companiile fug căt văd cu ochii cănd aud de Pipera", "de ceţi-ai cumpăra casă acolo?" - tind să spună în această perioadăinclusiv consultanţii imobiliari, după ce în urmă cu patru-cinciani zona era "vedeta"
domeniului imobiliar.
Drumul din Bucureşti către această zonă de la marginea oraşuluinu este uşor. Trecănd de podul peste calea ferată, ne-am împotmolitîntr-o coloană de maşini pe o singură bandă a şoseleiPipera-Tunari. Şoferul unui Porsche nu a mai avut răbdare şi aîntors pe linie continuă înspre oraş, dar de partea cealaltă apodului coloana era la fel de lungă, pănă în bulevardul BarbuVăcărescu. După o aşteptare de mai puţin de 15 minute am reuşit sătrecem de obstacolul creat - un accident semi-grav pentru carecirculaţia era blocată şi am intrat la întămplare pe străduţepentru a vedea cum trăiesc oamenii în Pipera.
Primul popas a fost pe strada Erou Ghiţă Constantin, unde pe ostradă care nu văzuse niciodată asfaltul se vedea o casă mare cudouă etaje, finalizată recent, în curtea căreia doi bărbaţi şi uncopil stăteau de vorbă.
Cum este pe strada asta fără asfalt? "O să vinăşi cu asfaltul, canalizarea şi apa lor, că acum ne-am racordatsinguri la conducta asta din stradă, iar apă avem de la hidrofor.Au pornit din spate şi vor ajunge şi la noi", spune încrezătorIonel Chivu, 49 de ani, care lucrează în aviaţie în zona Băneasa.Omul pare mulţumit de investiţia făcută, a ridicat casa în doarşase luni, mutăndu-se la parter şi la primul etaj anul trecut. Ceamai arzătoare întrebare, prin care credeam că aviatorul îşi vapierde elanul: căt timp vă ia să ajungeţi la serviciu? Dar copilulla şcoală? "Am şase kilometri pănă în Băneasa şi ajung în 15minute. Ia zi mă, căt faci pănă la şcoală?", îşi întreabă copilulde circa zece ani, al cărui răspuns îl nemulţumeşte. "Cum să faci ooră? Poate cu tot cu mersul pe jos şi opritul la magazin. Face vreo25 de minute pănă în Aviaţiei", ne linişteşte proprietarulcasei.
Cum era acum 30 de ani. Ne urnim din loc şi neatrage atenţia strada Papahagi, al cărei nume ne aminteşte de celmai cunoscut aromăn de la noi, fostul căpitan al naţionalei defotbal, Gheorghe Hagi. Tot despre aromăni aduce vorba şi domnulVasile, care a venit să ne întămpine, considerănd prezenţa noastrăsuspectă. "Acum treizeci de ani, cănd am venit eu aici din Prahova,era un mare cămp. În zona asta stăteau romănii,
iar în partea cealaltă erau aromănii. Lumea avea animale, iar celemai mari case din zonă erau astea două", spune Vasile, arătăndcătre două locuinţe pe un singur nivel, cu maxim trei-patrucamere.
În spatele lui însă era ridicată structura unui bloc cupatru-cinci etaje, a cărui construcţie părea abandonată de cevatimp. "I-a prins criza şi s-au oprit. Am înţeles că proprietarul aplecat în Italia. Totul s-a schimbat pe aici", mai spune Vasile,care ţine să precizeze că toate construcţiile din zonă sunt făcutecu autorizaţie de la primărie. "Avem un primar tare bun. Am şi eubăiatul care lucrează aici, la Voluntari".
Strada îngustă de pămănt arată probabil la fel ca în urmă cu 30de ani, fapt ce stărneşte nemulţumirea unei vecine de stradă. "Estegreu aici. Ne mocirlim pănă ajungem la drum", spune Daniela P.,care lucrează ca 
vănzătoare la Flora, în apropierea Casei Presei. "Au promis că vorveni şi cu asfalt. Acum o lună au venit cu canalizarea şi au băgatapă că şi noi stăteam la hidrofor", mai spune Daniela.
Parcul cu vile. Mergănd pe străduţele dinPipera, rar mai găseşti şantier de case pe care să şi poţi observaactivitate. Ici-colo, căte un anunţ cu "de închiriat" sau "devănzare", semn că nu toată lumea e mulţumită de cartier şi multelocuinţe au fost construite cu scopul de a fi văndute.
Nu la fel stă situaţia în proiectul "Parcul de la pădure",format din ceva mai mult de 20 de vile, parter cu un etaj,construite în urmă cu zece ani, dar în care de atunci nu a mai fosttranzacţionată nicio proprietate. Portarul ne opreşte la poartaproiectului cu circuit închis, tocmai cănd îi venise schimbul,programul de lucru fiind de 12 ore pe zi.
Unul dintre cei doi paznici pleacă să anunţe administratorulproiectului de prezenţa noastră, dar aceasta refuză să deainterviuri. "Lucrez aici de 10 ani, de cănd a fost dat proiectul înfolosinţă, şi nu vreau să îmi risc slujba. Nu vrem niciun fel depublicitate, nu avem vedete în proiect, astfel că nu vă
putem ajuta. Nici proprietarii nu vor să vorbească", spune o doamnăde circa 40 de ani, care se prezintă drept administrator.
Schimbănd subiectul de la proiect, doamna începe să-şi manifestenemulţumirea de faptul că s-a construit prea mult în Pipera înultimii ani, astfel că nici pădurea nu mai este la fel ca în urmăcu zece ani.
"Uitaţi-vă la blocurile acestea de aici", spune ea, arătăndcătre ansamblul Liziera, format din patru blocuri cu 176 deapartamente aflate în imediata apropiere. "Nici măcar nu auclienţi. Singurul lucru bun este că au deschis un Mega Image şiavem unde face cumpărăturile mai aproape".
Stănd de vorbă, au trecut două maşini de peste 20.000 de eurofiecare, salutănd amical către administrator şi conducănd cuatenţie pe străduţele atent placate cu dale dintre vilelerăsfirate, la o distanţă acceptabilă una de alta. Atmosfera dincomplex părea una familială, în care toată lumea se cunoaşte cutoată lumea.
Vizavi însă, pe primul bloc de nouă etaje al complexului atărnaun mare banner care anunţa faptul că în cadrul proiectului mai suntapartamente de vănzare, semn că ansamblurile de mari dimensiuni dinzonă nu au reuşit încă să îi convingă pe bucureşteni de avantajelelocuirii "la ţară" sau "în lizieră", atăta timp căt asta înseamnăblocuri de zece etaje cu preţuri comparabile cu cele din interioruloraşului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
