Vremurile in care pe plantatiile americane de trestie de zahar munceau mii de imigranti, care foloseau cutite pentru a taia tulpinile, au apus demult, masinile luandu-le locul. Un singur lucru nu s-a schimbat insa: influenta pe care reprezentantii industriei zaharului o au asupra fortelor politice, scrie Financial Times.
Totul a inceput in timpul marii crize americane a anilor '30, cand autoritatile au stabilit un sistem de sustinere a pretului zaharului. Mai tarziu, programul s-a extins, incluzand contingente rigide la importurile de zahar, si a devenit cel mai reusit regim protectionist din SUA.
In utimele luni, reprezentantii industriei zaharului au inceput sa traga sforile pentru a convinge autoritatile sa mentina in vigoare programul, asigurandu-se ca americanii vor continua sa consume zahar si, mai ales, ca vor consuma zahar american.
Astfel, industriasii au de dus o lupta pe doua fronturi. In primul rand, ei au drept adversar Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), care a implementat o strategie de combatere a obezitatii. Aceasta strategie reprezinta o amenintare pe termen lung la adresa consumului de zahar, care, potrivit estimarilor, va scadea cu peste 5% in acest an, potrivit Departamentului Agriculturii din SUA. Un rol important il joaca si ultima moda a regimurilor alimentare: dietele care promoveaza consumul scazut de carbohidrati.
Pe celalalt front, industriasii fac lobby pe langa administratia presedintelui George W. Bush, care sustine cu o tot mai mare inversunare liberalizarea comertului exterior. Prin acordul de liber schimb incheiat in luna ianuarie cu Australia, SUA a cedat presiunilor industriasilor si a insistat ca reglementarile adoptate sa nu se refere si la zahar.
Acordul de liber schimb incheiat cu alte cinci state in decembrie 2003, Cafta (Central America free trade agreement), probabil ca nu va fi aprobat de Congresul american, deoarece ar avea ca rezultat cresterea usoara a importurilor de zahar.
"Dintre toate marfurile, comertul cu zahar este cel mai distorsionat", sustine un raport realizat luna trecuta de Banca Mondiala. Reforma multilaterala a politicilor comerciale pe acest segment ar putea rezulta intr-o crestere a bunastarii globale de 4,7 miliarde de dolari pe an. Prin majorarea importurilor in cele mai protejate state, printre care se numara SUA, Uniunea Europeana si Japonia, ar putea fi create un milion de locuri de munca in statele in curs de dezvoltare.
Un inceput promitator
In SUA, prin programul de protectie a industriei zaharului creat in 1934, asa-numitul Sugar Act, se intentiona stabilizarea pretului zaharului in fata a ceea ce putea deveni un proces devastator de supraproductie. Planul a avut un succes incredibil: in ultimii zece ani, in SUA s-a practicat un pret de trei ori mai ridicat decat pretul mondial.
Biroul de ancheta al congresului american estima in anul 2000 ca programul de protectie a industriei zaharului ii costa pe consumatoii americani, din cauza preturilor ridicate platite pentru acest aliment, cam 2 miliarde de dolari, bani care ajung direct la cultivatorii de trestie de zahar si la procesatori.
Astfel a luat nastere si cel mai influent grup de lobby din Washington. In ciuda dimensiunilor reduse ale subventiilor acordate acestei industrii - numai 1% din totalul subventiilor acordate agriculturii - si celor numai 61.000 de locuri directe de munca, industria zaharului este cea mai importanta sursa de fonduri pentru campaniile electorale din intregul sector al agriculturii. In campania electorala 2003-2004, industria a donat aproape 940.000 dolari reprezentand contributii directe acordate candidatilor pentru congres sau presedintie. Incepand cu anul 1990, industria zaharului a donat peste 20 miliarde de dolari politicienilor.
Cei mai de seama reprezentanti ai industriei zaharului sunt membrii familiei Fanjul din Florida, descendentii lui Alfonso Fanjul, un magnat cubanez care a fost exilat dupa venirea la putere a lui Fidel Castro. Acesta a devenit cel mai mare cultivator de trestie de zahar si procesator. Unul din fiii sai, Jose "Pepe" Fanjul este unul dintre cei care au strans peste 200.000 de dolari pentru campania de realegere a lui Bush. Si fratele acestuia, Alfonso jr, este un mare sustinator al Partidului Democrat.
O parte din bani ajung si la membrii Congresului, unele destinatii fiind chiar previzibile, ca de exemplu membrii comisiilor pentru agricultura. Mark Foley, reprezentantul statului Florida in Congresul american, care a ramas de partea industriasilor cand s-a discutat despre liberalizarea comertului cu zahar, a primit peste 41.000 dolari, potrivit Comisiei Electorale Federale. Chiar si Charles Schummer, care ani la rand a sustinut eliminarea programului protectionist, a primit o donatie de 1.000 de dolari de la Andres, unul din cei patru frati Fanjul.
Si geografia are un cuvant de spus. Florida, care produce cam un sfert din zaharul american, este un stat foarte sensibil, care sustine cand un partid, cand celalalt. Dakota de Nord si alte state nordice, unde se cultiva sfecla de zahar, se gasesc in aceeasi situatie, cerandu-le senatorilor pe care ii sustin sa se opuna oricarei amenintari la adresa programului.
Importurile, o alta sursa de nenorociri
Daca diminuarea consumului reprezinta o problema grava pentru producatorii americani, importurile reprezinta o amenintare si mai mare. SUA produce aproape 8 milioane de tone de zahar pe an si exporta peste 100.000 de tone. Daca nu ar exista contingente care limiteaza importurile la 15% din consum, producatorii americani de zahar ar fi coplesiti de produsele mai ieftine ale concurentei.
Decizia administratiei Bush de a incheia acorduri bilaterale si regionale de liber schimb au alarmat intreaga industrie a zaharului. Dintre potentialii parteneri de liber schimb, Brazilia este cel mai mare producator de zahar din lume, in timp ce Thailanda, Australia si Africa de Sud sunt in topul primilor 10 producatori.
"Daca SUA decide prin aceste acorduri sa liberalizeze comertul cu zahar, producatorii americani, printre care si compania noastra, ar fi distruse", declara in luna noiembrie a anului trecut Robert Coker, vicepresedinte al US Sugar.
In decembrie, SUA anunta incheierea primului acord de acest fel, cu cinci state din America Centrala. Prin aceasta intelegere, SUA majora importurile de zahar cu aproape 100.000 de tone initial, adica putin peste 1% din piata americana. In acelasi timp insa, contingentele si taxele vamale ramaneau neschimbate.
Aceasta concesie a starnit insa un val de proteste din partea industriasilor care se temeau ca acesta nu este decat un prim episod al liberalizarii pietei, putand urma si alte acorduri similare.
"Am renuntat la o bucatica de zahar, iar industria ne-a declarat razboi", spune un oficial.
Luna urmatoare, industria a organizat o campanie puternica de lobby, avand ca scop sa desfiinteze Cafta si sa se asigure ca SUA nu mai incheie nici un acord similar. Urmatoarea amenintare a venit insa din partea Australiei, care a cerut in ianuarie Statelor Unite sa-si deschida piata zaharului.
Acordul cu Australia, o noua provocare
Industria zaharului si-a inceput campania prin a convinge cultivatorii sa faca lobby la alte asociatii agricole, precum cele ale graului sau porumbului - asociatii care sustineau liberul schimb - pentru a le convinge sa se opuna acordului cu Australia. Reprezentantii industriei zaharului au distribuit de asemenea un studiu in care se arata ca rezultatul Cafta va fi nu numai diminuarea pretului zaharului, ci si diminuarea preturilor altor produse. Federatia fermierilor americani si-a schimbat astfel pozitia, iar la intalnirea anuala care a avut loc in ianuarie a adoptat o rezolutie in care anunta ca se va opune viitoarelor acorduri comerciale daca acestea afecteaza interesele producatorilor autohtoni.
Lobbyul industriasilor a anulat orice forma de opozitie. Caterpillar, producatorul american de masini agricole pentru care Australia reprezinta a doua destinatie pentru exporturi, s-a temut ca excuderea unor marfuri din acordul cu aceasta tara i-ar putea afecta interesele. Grupul a condus astfel o coalitie de companii, cerand administratiei Bush sa nu excluda produse din acord. A urmat insa un potop de telefoane date de catre fermieri reprezentantilor companiei, pe care au avertizat-o ca ar putea pierde clientii americani.
Au urmat apoi si presiunile directe: membrii Congresului au primit mii de scrisori de la sustinatorii industriei zaharului - cultivatori de sfecla de zahar si angajati ai fabricilor de procesare care sustineau ca acordul "le-ar distruge viata". Numai din Michigan, al saptelea stat producator de zahar, au provenit 10.000 de semnaturi.
Pe 14 ianuarie, industriasii din 18 state i-au scris presedintelui Bush, sustinand ca precedentul creat de Cafta "reprezinta o amenintare directa la adresa industriei noastre".
Pe 21 ianuarie, Robert Zoellick, reprezentantl american al comertului, a anuntat ca zaharul va fi exclus de la negocieri. John Howard, prim-ministrul australian, a declarat ulterior ca s-a gandit chiar sa renunte la negocieri, din cauza ca SUA nu voia sa cedeze.
"Am ajuns la concluzia ca nu avea nici un sens", a afirmat Howard. "Cultivatorii de trestie de zahar sunt victimele unui sistem comercial defectuos".
anca.stoicescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
