Berlinul, în scurta vizită făcută la începutul toamnei, mi-a arătat ce înseamnă un guvern hotărât, dar care ascultă, şi un popor care ştie ce vrea.
Dincolo de arhitectură, cea mai frapantă diferenţă între Berlin şi Bucureşti este numărul mare de biciclişti de pe străzi. Bicicletele, modeste după standardele româneşti, sunt prezente peste tot, legate chiar şi în faţa clădirii parlamentului. Gardurile de lângă gara centrală nu se văd de atâtea biciclete. Tineri şi bătrâni vin cu bicicleta la gară, o lasă legată acolo şi pleacă cu trenul în vacanţă. Bicicliştii au benzile lor pe anumite artere, chiar dacă Berlinul este recunoscut pentru străzile înguste, şi sunt respectaţi în trafic acolo unde nu există benzi, iar ei au luptat cu îndârjire pentru acest drept. Tineri, angajaţi în ministerul mediului sau în organizaţii care lucrează cu guvernul, mi-au zis că nu şi-au dorit niciodată o maşină, bicicleta este tot ce le trebuie. Ei vor să se simtă liberi şi să aibă un oraş curat verde şi nepoluat.
Iar Berlinul pare că are fobie de spaţii goale. Peste tot, printre blocuri, pe marile bulevarde, există câte un parc, părculeţ sau pâlc de copaci. De sus, din avion, zona Berlinului este frapantă pentru cineva venit din est. Fiecare sat are pădurea lui, rezultatul împăduririlor, şi eolienele lui, rezultatul aşa-numitei „Energiewende”, cea mai ambiţioasă reformă energetică din lume. Energiewende, ambiţia cancelarului Angela Merkel de a închide treptat toate centralele nucleare şi de a reduce consumul de combustibili poluanţi în favoarea energiei verzi, nu ar fi fost posibilă fără sprijinul total al populaţiei în condiţiile în care această transformare este plătită din buzunarul cetăţeanului, printr-o suprataxă pe nota de plată la energie. Înverzirea producţiei de energie este vizibilă mai ales în est, unde a acaparat spaţiul lăsat nefolosit de procesul de dezindustrializare.
Realizarea proiectului de suflet al lui Merkel nu ar fi fost posibilă dacă germanii nu ar fi avut standarde de viaţă decente, iar de acest lucru se îngrijeşte guvernul. Berlinul, mai ales partea din fosta Germanie de Est, este în continuă transformare şi reconstrucţie. Se reconstruiesc străzi şi se construiesc palate şi clădiri guvernamentale, iar şantierele reciclează excedentul Germaniei în locuri de muncă şi salarii.
Căderea Zidului Berlinului a adus est-germanilor o lume pentru care au murit cel puţin 100 de oameni în încercarea de a trece zidul, iar Europei de Est un exemplu de ceea ce se poate face cu voinţă din partea politicienilor şi cetăţenilor.
