Cand piata de actiuni s-a prabusit in octombrie, acesta i-a spus fiului sau, pe atunci student, ca asa le trebuie ticalosilor de bogati. Un an mai tarziu, cand problemele de pe Wall Street au inceput sa afecteze intreaga economie, magazinul lui Mishkin a dat faliment. Acesta nu mai avea suficienti clienti. Fiul sau a trebuit sa munceasca pentru a intretine familia, iar Mishkin n-a mai avut o slujba constanta de atunci.
Frederic Mishkin - nepotul acestuia si, pana la retragerea de acum o luna, aliat al lui Ben Bernanke in boardul bancii centrale americane - a relatat aceste lucruri pentru The New York Times, iar morala povestii este destul de evidenta. Multi oficiali se tem ca tara se indreapta cu repeziciune catre un declin teribil. Si spre groaza acestora, ei vad cum publicul, si multi membri ai Congresului, se transforma in Meyer Mishkini moderni, mai interesati de pedepsirea Wall Street-ului decat de salvarea economiei.
Toate acestea ar putea fi adevarate. Totusi, exista motive solide pentru scepticismul resimtit de public. Specialistii si strategii care doresc cu atata disperare sa actioneze nu au reusit sa explice cu convingere de ce se tem atat de mult.
Nu este suficient sa spui ca pietele ar putea ingheta, creditele ar putea deveni imposibil de obtinut, iar economia ar putea inregistra cel mai pronuntat declin de la Marea Depresiune. Deocamdata, criza a avut efecte reduse asupra majoritatii americanilor. Astfel, pentru ei, spectrul unei depresiuni economice poate suna alarmist, iar planul de salvare in valoare de
700 miliarde de dolari pe care Congresul l-a respins recent poate parea un bailout pentru "ticalosii de bogati".
De ce se vorbeste totusi de Depresiune? O contractie de tipul celei inregistrate in anii '30 este foarte putin probabila acum. De asemenea, tara este mult mai bogata acum, ceea ce inseamna ca o parte mult mai mica din populatie traieste la marginea disperarii.
Depresiunea este totusi relevanta pentru ca mecanismele de baza conform carora economia ar putea intra in recesiune par similare cu cele care au cauzat Marea Criza. In ambele cazuri, o criza a pietelor de credit se afla in centrul povestii.
La inceputul anilor '30, in ciuda a tot ceea ce se intamplase pe Wall Street, economia americana nu se prabusise inca. Cheltuielile consumatorilor si investitiile in sectorul afacerilor scazusera, dar nu extrem de mult.
La sfarsitul anilor '30, insa, a aparut un sentiment de panica. Bancile inregistrau pierderi legate de investitii, sau cel putin asa se zvonea, iar clientii luau cu asalt filialele bancilor pentru a-si retrage banii. Sute de banci au fost in cele din urma inchise.
Odata ce o banca dintr-un anumit oras isi inchidea usile, toate informatiile acumulate de ofiterii bancari de acolo dispareau efectiv.
Celelalte banci au devenit mai reticente in a oferi imprumuturi pentru ca nu stiau care persoane sunt de incredere. "Daca cineva are o oportunitate de a investi si nu poate obtine finantare, nu mai investeste", a declarat Mishkin, care este acum profesor de economie in cadrul Columbia University. "Iar atunci economia se prabuseste". Sau, dupa cum spune Adam Posen, un alt economist, "Atunci Depresiunea a devenit Marea Depresiune". Pana in 1932, consumul si investitiile se prabusisera, iar actiunile scazusera cu mai mult de 80% de la maxime.
In anii '80, Bernanke a dezvoltat teoria conform careia informatiile pierdute ale ofiterilor de credit au reprezentat o cauza cruciala a crizei. Acesta numea aceste informatii pierdute "capital informational". In termeni simpli, inseamna ca increderea a disparut din sectorul bancar.
Acelasi lucru se intampla acum. Pietele financiare sunt globale, nu locale, astazi, astfel ca problema nu este ca falimentul unei banci izolate inchide accesul persoanelor sau companiilor la pietele de credit. In schimb, surprizele neplacute din ultimele 13 luni au produs o criza a capitalului informational. Acum, bancherii se uita la clientii cu vechime si le vine in minte acel vechi refren: "Am impresia ca nici nu te cunosc".
Actuala faza, mai grava, a crizei, a inceput cu doua saptamani in urma, dupa prabusirea Lehman Brothers si preluarea AIG de catre Fed. Evenimentele respective au creat un nou nivel de teama. Bancile si-au restrans operatiunile de creditare si s-au orientat catre titluri de trezorerie, care aveau dobanda aproape zero, dar implicau si zero riscuri. La creditele pe care le acordau totusi, bancile cereau rate ridicate ale dobanzii. In ultimele doua saptamani, ratele au continuat in general sa creasca, iar aceste rate si nu piata de actiuni ar trebui urmarite.
Temerile actuale pot parea cu siguranta irationale. Majoritatea gospodariilor si companiilor sunt inca intr-o situatie buna, pana la urma. Atunci de ce se arunca unele banci in gol si profita de noile rate ridicate ale dobanzii pentru a face ceva profit?
Exista doua motive principale. Unul: bancherii se tem ca persoanele care par in regula acum s-ar putea dovedi a nu fi atat de in regula. Al doilea motiv este putin mai complex. Bancile detin o multime de active pe termen lung si o multime de datorii pe termen scurt. Pentru a plati aceste datorii, bancile trebuie sa ia credite pe termen scurt.
In actualul mediu, bancherii se tem ca alte banci i-ar putea exclude, din teama, si ca nu le-ar mai putea acorda creditele pe termen scurt. Acestea sunt, pe scurt, cauzele care au dus la prabusirea Wachovia si Glitnir Bank din Islanda. Pentru a evita soarta acestora, alte banci acumuleaza capital in loc sa acorde credite aparent profitabile. Iar cand capitalul este acumulat, creste probabilitatea inregistrarii de noi colapsuri bancare.
Punctul esential este ca o economie moderna nu poate functiona cand oamenii nu pot obtine credite usor. Acest lucru va deveni treptat dureros de evident.
De ce a inghetat piata de creditare
- Exista doua motive principale. Unul: bancherii se tem ca persoanele care par in regula acum s-ar putea dovedi a nu fi atat de in regula.
- Al doilea motiv este putin mai complex. Bancile detin o multime de active pe termen lung si o multime de datorii pe termen scurt. Pentru a plati aceste datorii, bancile trebuie sa ia credite pe termen scurt.
- In actualul mediu, bancherii se tem ca alte banci i-ar putea exclude, din teama, si ca nu le-ar mai putea acorda creditele pe termen scurt. Pentru a evita soarta acestora, alte banci acumuleaza capital in loc sa acorde credite aparent profitabile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
