Pentru mulţi, China este sinonimă cu atelierul de lucru al planetei, unde toate companiile mari se duc pentru a produce, atrase de forţa de muncă ieftină. Însă puţin ştiu că, spre exemplu, salariul minim lunar din China este mai mare decât cele din România şi Bulgaria, cele mai sărace state din Uniunea Europeană, o unine creată pentru a asigura bunăstarea europenilor.
În România, salariul minim pe economie este de 157 de euro pe lună, iar în Bulgaria de 158 de euro pe lună. În China acesta este echivalent cu 203 euro pe lună, potrivit calculelor cotidianului bulgar 24 Chassa.
China a ajuns aici transformându-se dintr-o ţară preponderent rurală după cel de-Al Doilea Război Mondial într-o economie hibrid, cu intervenţionismul şi controlul tipic comuniste, dar şi cu trăsături capitaliste, cu un sector privat industrial şi bancar puternic. Acest mix a alimentat creşteri economice astronomice, necesare dezvoltării ţării cu cea mai mare populaţie de pe planetă, de 1,35 miliarde. Spre comparaţie, UE are „doar” 500 de milioane de locuitori.
Avansul exploziv – o creştere de 65% doar din 2008 până în prezent - a transformat China într-o economie tipică de consum, a doua ca mărime din lume după SUA. China are nevoie de combustibil pentru a pune în mişcare cea mai mare piaţă auto la nivel mondial, alimente pentru a hrăni cea mai mare populaţie de pe mapamond şi de multe altele, în condiţiile în care este una dintre cele mai mari pieţe de desfacere pentru exporturi. Producătorii români cu siguranţă că ar avea un loc pe piaţa chineză dacă ar ajunge acolo.
Dar China nu aşteaptă să i se dea. Prin achiziţii şi investiţii Beijingul şi oamenii de afaceri chinezi sunt prezenţi peste tot în lume pentru a strânge resurse. Spre exemplu, prin Great Wall Motor China produce maşini în Bulgaria. Intervenţia financiară pare că îi convine cel mai bine Chinei, ţara cu cele mai mari rezerve valutare ale lumii. O bancă din China finanţează 85% din proiectul de construire a unui pod peste Dunăre în Belgrad la care participă şi o companie chineză. De asemenea, China s-a oferit să contribuie cu fonduri la proiectul unui culoar de cale ferată de mare viteză care ar lega capitala sârbă de Budapesta. Apoi tot o companie chineză va construi probabil un canal navigabil între Belgrad şi oraşul-port grecesc Salonic.
China are o poartă de intrare în Europa prin portul grecesc Pireu, care la capitolul pasageri este pe primul loc în Europa, iar la transportul de containere printre cele mai mari. Docurile portului au devenit o bază pentru chinezi de când Cosco, colos de transport maritim controlat de stat, a plătit 500 de milioane de euro în 2010 pentru a închiria jumătate din ele.
Ungaria preferă mai degrabă banii Chinei decât pe cei veniţi de la FMI
În România chinezii s-au arătat interesaţi să construiască două termocentrale, dintre care una, cea de la Rovinari, va fi finanţată în totalitate de ei. Producătorul de telefoane mobile şi echipamente de telecom Huawei vrea să ajungă până la sfârşitul anului la 1.000 de angajaţi în România, unde defăşoară operaţiuni prin centre de marketing, vânzări, terminale şi service. La Buzău, China Tobacco International are o fabrică de ţigarete în care lucrează 130 de angajaţi. Printre investiţiile mai cunoscute ale chinezilor se numără două fabrici, una de biciclete şi alta de scutere.
Poate că România ar trebui să încurajeze mai mult prezenţa Chinei. Banii aduşi de ei sunt probabil mai ieftini şi vin cu mai puţine condiţii decât cei ai FMI, cu care Bucureştiul vrea să încheie un nou acord de asistenţă. Ungaria a anunţat deja că taie legăturile cu fondul.
Până anul trecut Ungaria avea cu China şapte acorduri de cooperare economică, între care utilizarea unei linii de credit de 1 miliard de euro de la banca chineză de dezvoltare pentru proiecte de investiţii ale statului ungar.
În România sunt înscrise 10.500 de societăţi comerciale cu capital chinezesc, cu o valoare totală a capitalului social subscris de 430 milioane dolari. Astfel, China se află pe locul 18 în clasamentul pe ţări de rezidenţă a investitorilor în societăţi comerciale româneşti cu participare străină la capitalul social.
Însă investitorii chinezi care au investit în România sunt în mare parte firme mici, din sectorul comerţului cu mărfuri.
În stastisticile Băncii Naţionale privitoare la investiţiile străine directe (ISD), China nici nu există, mai precis este trecută la rubrica „sub 100 milioane de euro“. Faţă de definiţia generală, ISD-urile cuprind doar aportul de capital şi creditele acordate de firmele-mamă.
Ambasadorul Chinei la Bucureşti, Huo Yuzhen, spunea anul trecut într-un interviu pentru Ziarul Financiar că oamenii de afaceri chinezi sunt interesaţi să investească în România în proiecte de energie, minereuri, infrastructură, energie solară şi eoliană, dar şi să participe la programe de privatizare. Firmele chinezeşti au investit până atunci circa 400 de milioane de dolari pe piaţa românească, potrivit statisticilor Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine, citate de ambasador.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 18.07.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
