Cand in aceasta luna McDonald's si Coca Cola si-au numit noi directori executivi, putini investitori sau angajati au observat sau au dat vreo importanta faptului ca noii sefi ai celor mai renumite companii din SUA nu s-a nascut in aceasta tara, scrie The Wall Street Journal.
Charles Bell, de la McDonald's, s-a nascut in Australia. E. Neville Isdell, noul CEO al Coca Cola, este cetatean irlandez si ii urmeaza australianului Douglas Daft.
In SUA, tot mai multe corporatii aleg straini drept directori executivi. Printre acestia se numara si Carlos Gutierrez, de la Kellogg, nascut in Cuba, care si-a inceput cariera in Mexico City ca agent de vanzari si marketing al firmei din sectorul cerealier Battle Creek, Michigan. Alain J.P. Belda este jumatate francez, jumatate marocan, si a condus operatiunile din Brazilia ale primului producator de aluminiu din lume, Alcoa. El a urcat pe scara ierarhica, ajungand sa lucreze chiar la sediul Alcoa, din Pittsburgh. Directorul executiv al Altria este Louis Camilleri, nascut in Egipt si avand parinti din Marea Britanie. Un alt exemplu este Fred Hassan, un pakistanez care conduce Schering-Plough.
Si in Marea Britanie se primesc cu bratele deschise sefi de peste hotare. In fruntea companiei de telefonie mobila Vodafone se afla un american, Arun Sarin, ca de altfel si in cazul Pearson - Marjorie Scardino, sau Burberry - Rose Marie Bravo. Barclays este condusa de un canadian, Matthew Barrett, iar francezul Jean-Pierre Garnier este director la GlaxoSmithKline.
Insa daca am incerca sa facem o lista cu americani care conduc companiile germane sau japoneze, sau cu australieni sau indieni in fruntea conglomeratelor italiene, nu am gasi prea multe nume. Companiile europene si asiatice isi aleg liderii din propria tara, chiar daca realizeaza o gama larga de operatiuni internationale si au angajati din diverse tari. "Nu imi vine in minte nici un director executiv american renumit intr-o companie europeana sau asiatica", spune Paul Strebel, profesor la IMD International, o scoala de afaceri din Lausanne, Elvetia.
De unde aceste diferente? Pe de o parte, profesionistii si managerii straini au inceput sa-i caute de lucru in multinationalele americane cu multi ani in urma. Cu cat aceste grupuri vindeau mai multe produse in strainatate, cu atat doreau sa angajeze manageri autohtoni care sa conduca afacerile din aceste tari. Multi dintre acesti directori au fost apoi transferati in alte locatii sau chiar la sediile centrale ale companiilor, de unde au putut urca scara ierarhica.
"SUA, in mod traditional, a fost mai deschisa in ceea ce priveste angajarea de manageri straini, iar cultura americana este mult mai accesibila, datorita utilizarii pe plan mondial a limbii engleze, precum si a Hollywood-ului, cunoscut in toata lumea", considera Strebel.
Diferente de salarizare
Pe de alta parte, pana de curand cei mai multi manageri americani se asteptau ca in toata cariera lor sa lucreze in companii americane, astfel ca putini au acumulat cunostinte si experienta privind in plan international, sau au avut posibilitatea de a invata una sau doua limbi straine.
"Americanii vor sa isi construiasca o caiera in Statele Unite, unde au de unde alege si unde sa se miste", crede Roger Brunswick, partener la firma de consultanta Hayes Brunswick, in New York.
Acesti directori executivi de asteapta, de asemenea, ca vor castiga mult mai mult decat omologii lor din alte tari. Pachetul salarial total mediu al directorilor executivi americani a fost anul trecut de 2,2 milioane de dolari, fata de 954.726 dolari in Germania, 830.223 dolari in Marea Britanie, 545.024 dolari in Brazilia si 456.937 dolari in Japonia, potrivit unui sondaj realizat de Towers Perrin, firma de consultanta pe resurse umane.
Tot mai multe companii din Europa se aventureaza in afara tarilor lor in cautarea unui director executiv, insa de obicei raman tot pe continentul european. Acest trend va deveni tot mai vizibil pe masura ce Uniunea Europeana se extinde. Wolfgang Mayrucher, seful companiei aeriene Lufthansa, este austriac, britanica Lindsay Owen-Jones este CEO al companiei franceze L'Oreal, iar elvetianul Josef Ackermann conduce Deutsche Bank. Companiile, ca si tarile, au propria lor cultura, astfel ca gradul de deschidere spre straini difera foarte mult. In Singapore, exista cativa straini care conduc banci, printre care se numara si Jackson Tai, un chinezo-american care se afla in frunte DBS Group Holdings, cea mai mare banca din Asia de Sud-Est.
Cu toate acestea, in cazul multor companii strine, exista o reticenta in a accepta faptul ca americanii sa urce in ierarhie. "Multi europeni si asiatici se tem sa nu fie dominati si eclipsati de cultura americana. Atunci cand au de ales, ei opteaza pentru unul de-al lor", afirma Brunswick.
Chiar si executivii europeni considerati prea "americanizati" sunt suspecti si, ca urmare, in cariera lor pot interveni unele "caderi". Aceasta a fost situatia lui Thomas Middelhoff, fostul CEO de la Bertelsmann, conglomeratul media din Germania, care a preferat sa isi petreaca timpul la biroul din New york, decat la sediul companiei din Guterslosh. Fan al tehnologiei americane si al muzicii la moda, Middelhoff s-a descris drept "un american cu pasaport german". In aceste conditii, membrii familiei Mohn, care controleaza grupul, s-au instrainat de Middelhoff, cu care au intrat in conflict din cauza listarii comopaniei la bursa. In 2002, Middelhoff a fost fortat sa demisioneze, functia sa fiind preluata de Gunter Thielen, care sta mai mult prin Germania.
Interactiuni de mare importanta
In ceea ce priveste multinationalele americane, a fi nascut in strainatate si a avea experienta in plan extern poate reprezenta o cale de acces spre varful conducerii companiei. Gutierrez, de la kellogg, crede ca primele sale sarcini din Mexico City de la sfarsitul anilor '70 au fost cruciali. "Cand lucrezi intr-o mica divizia a unei multinationale, ai ocazia sa intalnesti multe pesoane "cheie"" care vin in vizita.
Ca urmare, Gutierrez a detinut mai multe functii la sediul Kelloggs, si a condus operatiunile companiei din Canada si din regiunea Asia-Pacific, pentru ca apoi sa ajunga in pozitia depresedinte si director executiv al grupului. El a preluat cnducere cu patru ani in urma, intr-o perioada in care vanzarile de cereale ale companiei erau in declin. Curand, el a achizitional Keebler Foods, in scopul diversificarii activitatii si imulsonarii profiturilor. De asemenea, el a constituit o echipa de conducere internationala, din care fac parte, pe langa americani, un indonezian, un italian si doi australieni.
"Daca ai o perspectiva asupra straintatii, ai un avantaj nu numai in ceea ce priveste afacerile din afara SUA, dar si pe plan intern, unde exista cea mai diversa populatie din lume", a declarat Gutierrez. "Exista o conceptie impamantenita ca deiferentele exista si sunt benefice", a adaugat el.
Insa a fi CEO strain sau a avea experienta internationala nu este neaparat o reteta a succesului in conducerea companiilor. Fostul CEO al Ford Motor, Jacques Nasser, un australian, si fostul sef al Procter & Gamble, olandezul Gurk Jager, nu au reusit sa isi impuna autoritatea in fata angajatilor, astfel ca strategia lor s-a ... impotmolit. Ambii au fost inlocuiti dupa perioade foaret scurte de timp de la numirea in aceste functii.
Pentru a avea succes pe scena mondiala a afacerilor, trebuie ca managerul sa fie dispus sa se adapteze la diverse obiceiuri si atitudini. Tom Glocer, primul american in fruntea agentiei londoneze de stiri Reuters, a atras critici furioase din partea massmedia deoarece i s-a promis un pachet salarial de peste 3,5 milioane de dolari in cazul in care ar fi concediat. "Am spus: "Foarte bine, daca sunt in Londra, nu la New York, sunt un oaspete in casa altcuiva", afirma locer. "Cred ca am inceput prin a presupune ca exista o piata a talentului managerial, asa cum exista o piata a electricitatii".
Primul pas, acomodarea
Carlos Ghosn, brazilianul care in ultimii cinci ani a pus din nou pe picioare grupul Nissan, este unul dintre putinii straini care conduc o companie japoneza. El a stiut sa se adapteze rapid la cultura locala. Cu ocazia primei adunari generale a actionarilor, el a fost mustrat pentru faptul ca nu s-a inclinat corespunzator.
De atunci, Ghosn, care in luna aprilie a anului viitor se va muta la Paris pentru a conduce Renault, a devenit foarte respectat in aponia pentru, energia sa, pentru munca asidua si pentru faptul ca a dat o noua viata grupului Nissan. El a utilizat tactici occidentale de management, procedand la concedieri si inchideri de fabrici, insa in acelasi timp a invatat sa se incline corect si sa faca conversatie in limba japoneza.
Altii se asteapta ca angajatii lor straini sa se adapteze cerintelor lor. Rolf Borjesson, un suedez care cu opt ani in urma a devenit director executiv al producatorului britanic de ambalaje Rexam, spune ca stilul sau dur de a vorbi a intrat in conflict cu tendinta englezilor de "a transmite un mesaj dificil utilizand cuvinte frumoase. A fost foarte greu pentru mine, ca strain, sa ma adaptez la felul lor de a fi. Probabil ca ei s-au adaptat mai mult la felul meu de a fi...".
Borjesson a initiat un proces masiv de restructurare si a incurajat managerii sa vorbeasca mai deschis despre situatia financiara a companiei. "Cand seful are un anume stil, fie iti place si ramai, fie nu-ti place, si pleci", a declarat Borjesson saptamana trecuta, chiar in ziua cand a devenit presedinte al companiei.
In timpul "turei" sale, consiliul de administratie a devenit mai diversificat. Cu ceva timp in urma, el era singurul director din afara Marii Britanii, insa acum echipa de conducere include membri francezi, suedezi si americani. "Este un amestec mai sanatos" pentru o companie multinationala, spune Borjesson.
anca.stoicescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
