Industria petrolului inseamna in prezent mai mult decat variatii ale cererii si ofertei. Piata energiei trece printr-o schimbare, de la consumatorii traditionali din vest la statele exportatoare de petrol aflate in continua dezvoltare.
Dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, industria mondiala s-a bazat pe resurse stabile si accesibile pentru alimentarea cresterii economice. SUA, Europa si Japonia aveau nevoie de mai mult petrol decat puteau produce. Statele aflate in curs de dezvoltare aveau resurse mai mult decat suficiente pentru piata interna si putine piete de desfacere externe. Astfel statele industrializate s-au alimentat din resursele statelor sarace, scrie Wall Street Journal Europe.
In prezent raporturile se schimba, relevand o noua forma de putere care intoarce situatia in defavoarea Americii si a altor mari consumatori de energie. Principalele state exportatoare au realizat ca au mai multe parghii de constrangere asupra tarilor consumatoare decat au avut vreodata. Doua cauze majore se afla in spatele acestei schimbari. Accelerarea industrializarii in cele doua tari cu peste un miliard de locuitori, China si India, indica o crestere a cererii pentru resurse energetice in urmatorii ani. La fel de important, principalii producatori de titei au mai strans din robinete.
Arabia Saudita si celelalte state cu zacaminte bogate de petrol nu au facut investitiile pe care Vestul le-a considerat ca fiind necesare pentru a acoperi cererea din urmatoarele decenii, desi au planuri pe termen mediu de extindere a productiei. In plus, producatorii folosesc din ce in ce mai mult petrol pentru a acoperi nevoia de pe piata interna, aparute in urma aparitiei unor industrii noi, rezervate odinioara Occidentului.
"Este important sa folosim avantajele pe care le ofera aceste resurse energetice si sa dezvoltam industrii bazate pe ele", a spus ministrul petrolului din Arabia Saudita, Ali Naimi. "Orice industrie care necesita resurse energetice importante este binevenita aici", a adaugat el.
Concomitent, statele producatoare de petrol, de la Iran la Ecuador, folosesc petrolulul ca arma in disputele diplomatice sau cele cu companiile straine.
Principalii importatori fac eforturi de adaptare. Securitatea in domeniul energiei a devenit o prioritate in politica externa a Statelor Unite ale Americii si Chinei. Luna trecuta, o comisie a Camerei Reprezentantilor din SUA a incercat sa gaseasca metode prin care sa faca fata statelor care folosesc energia ca instrument de santaj. Secretarul NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a declarat in fata parlamentarilor europeni ca organizatia va lua in considerare folosirea fortei acolo unde resursele energetice sunt amenintate.
La randul lor, majoritatea companiilor petroliere din Occident incearca sa se adapteze. Aproximativ 90% din resursele petroliere neexploatate sunt nationalizate sau se afla in proprietatea companiilor detinute de stat, cu mult mai mult fata de cateva decenii in urma.
In ciuda unor previziuni, se pare ca planeta nu va ramane fara petrol. Totusi, unii experti din domeniu spun ca zacamintele aflate la o adancime accesibila se vor termina, iar companiile petroliere vestice se orienteaza deja spre rezervele mai dificil de exploatat.
Britanicii de la Royal Dutch Shell si americanii de la Exxon Mobil investesc enorm, incercand sa obtina combustibil lichid din gaze naturale. Shell, alaturi de francezii de la Total, incearca sa extraga petrol din mlastinele de smoala din Canada. Compania italiana ENI a platit 900 de milioane de dolari (710 milioane de euro) pentru exploatarea tarmurilor Angolei. "Identificarea unor noi rezerve a devenit un cosmar", a spus Paolo Scaroni, directorul executiv al companiei italiene.
Petrolul alimenteaza 98% din autovehiculele si aeronavele lumii. Unii experti cred ca pe masura ce oferta de titei a ramas mult in urma cererii, va aparea o noua piata a energiei compusa dintr-un mix de combustibili alternativi care ar putea inlocui resursele conventionale. Ei spun ca "bio-diesel", combustibilul creat din ulei vegetal amestecat cu petrol si un derivat din gaze naturale, este una dintre resursele care vor tine lumea in miscare. "Renuntarea la petrol ar putea dura 20-30 de ani, dar trebuie sa inceapa acum", a spus Joseph Stanislaw, consilier pe probleme de energie la Deloitte & Touche.
Pretul titeiului s-a triplat fata de anul 2002 ca urmare a incapacitatii ofertei de a tine pasul cu ritmul cererii. In aprilie, petrolul a ajuns la o cota record de 75,17 dolari (59,38 euro) pe baril.
Statele puternic industrializate s-au mai confruntat cu astfel de crize. Un val de schimbari radicale in politica anilor '70 si '80, printre care si nationalizarea terenurilor petrolifere si embargoul impus petrolului din Arabia Saudita in 1973, a aruncat in aer preturile si a transferat parghiile in mana exportatorilor. Statele dezvoltate din Occident au avut in continuare o influenta foarte mare pe piata in calitate de principali consumatori. SUA si Europa aveau rezerve proprii vaste in Alaska si in Marea Nordului pe care le exploatau atunci cand tarile din Orient nu cooperau. Dupa 30 de ani, Occidentul nu se mai bucura de aceste avantaje.
Capacitatea de productie a titeiului a statelor care nu sunt membre ale OPEC va atinge dezvoltarea maxima in jurul anului 2010. In afara Rusiei si a Orientului Mijlociu, cele mai mari oportunitati sunt in Africa, dominata de un mediu politic fragil, si in Marea Caspica.
Potrivit previziunilor Agentiei Internationale de Energie (IEA), organismul de supraveghere a pietei energetice din cadrul statelor industrializate, cererea de petrol va creste cu 37% pana in 2030, la 115 milioane de barili pe zi, fata de 85 de milioane de barili pe zi, in prezent. Totusi, statele cu cea mai mare capacitate de productie fie nu vor accepta, fie nu vor fi capabile sa acopere aceasta cerere. IEA a indemnat Arabia Saudita sa creasca capacitatea de productie de la 9 milioane de barili pe zi, in prezent, la 18-20 milioane de barili pentru a putea sustine aceasta cerere. Ministrul saudit Ali Naimi a spus ca o crestere peste 15 milioane de barili pe zi este putin probabila, pentru ca autoritatile saudite se tem de epuizarea prematura a resurselor.
Ceilalti exportatori, printre care Mexic si Kuweit, nu par dispusi sa accepte planul Occidentului. Reprezentantii IEA au spus ca daca OPEC nu investeste in productie cat ar trebui, cantitatea de petrol nu va ajunge la 115 milioane de barili pe zi, fapt care va duce la scumpirea combustibililor.
Cererea a suferit modificari si la nivelul geografic. In timpul crizei petrolului din 1970, consumul a fost concentrat in Occident si in Uniunea Sovietica, stat care producea mai mult decat suficient pentru consumul intern si pentru satelitii sai. In prezent, sauditii impreuna cu sustinatorii din OPEC beneficiaza de piete mult mai atractive, ca India si China.
Statele producatoare se confrunta si cu o explozie a cererii pe plan intern. Consumul de benzina creste in Iran cu 10% pe an. Cererea de petrol in Orientul Mijlociu a crescut cu 13% fata de 2003, o rata de crestere asemanatoare cu cea a Chinei.
Arabia Saudita - cel mai mare exportator din lume, care detine un sfert din rezervele de petrol ale Pamantului - dezvolta industrii noi care se bazeaza pe petrol, in incercarea de a valorifica la maximum principala resursa. Naimi spune ca vrea sa creeze industrii specializate pe ingrasaminte si aluminiu, destinate exportului.
Alti producatori isi folosesc resursele intr-un mod mult mai agresiv. Guvernul ecuadorian a confiscat linia de productie detinuta de Occidental Petroleum, in urma unor dispute contractuale. Presedintele Boliviei a nationalizat resursele de gaze naturale, desfasurand trupe militare in 53 de locatii si impunand firmelor straine renegocierea contractelor. In aprilie, Venezuela a nationalizat terenurile exploatate de Total si Eni.
In aceste conditii, Occidentul a devenit tot mai vulnerabil. IEA estimeaza ca cele 26 de state membre ale organizatiei va trebui sa importe 85% din totalul consumului in 2030, fata de 63% in prezent. Acest lucru impune o regandire din partea SUA si a Europei a strategiei diplomatice si militare. Timp de jumatate de secol, formula pentru securitate energetica a fost simpla: conductele petroliere trebuie protejate din Orientul Mijlociu si Occidentul va fi in siguranta. Acum, regiunile din afara Golfului Persic sunt capabile sa suplimenteze rezervele Occidentului. Ca urmare, Occidentul trebuie sa incheie aliante si sa protejeze cu nave si trupe rutele modeste de tranzit, nu mai aproape de Marea Caspica, zona Anzilor sud-americani si coasta de vest a Africii, incercand sa valorifice fiecare teren petrolifer.
Dupa ce Irakul a invadat Kuweitul, Arabia Saudita si-a majorat productia ca sa recupereze petrolul pierdut in mijlocul conflictului. Guvernul saudit a procedat la fel si in timpul invadarii Irakului din 2003.
Dar Orientul Mijlociu nu mai poate asimila aceste socuri la fel ca inainte. Toamna trecuta, dupa ce uraganele au devastat instalatiile de exploatare americane din Golful Mexic, Arabia Saudita producea deja la capacitate maxima. SUA si partenerii sai a trebuit sa recurga la rezervele nationale pentru a suplini lipsa.
Oficialitatile iraniene si venezuelene au amenintat ca vor sista livrarea petrolului daca SUA va face presiuni asupra lor. Anul acesta, in ianuarie, Rusia a intrerupt brusc furnizarea gazelor naturale catre Ucraina, gest interpretat de mai multi observatori ca fiind un avertisment adresat guvernului pro-occidental de la Kiev.
Companiile petroliere din Occident incearca sa tina pasul cu noile tendinte. Potrivit estimarilor Goldman Sachs, in industria petroliera se vor investi peste 660 de miliarde de dolari (521 de miliarde de euro) in urmatorii sase ani. Doar 13% din petrolul rezultat din aceste eforturi va proveni din exploatari "traditionale", au spus reprezentantii firmei. Restul presupune tehnologii mai complexe sau resurse considerate anterior prea costisitoare. Spre exemplu, Shell cheltuieste mai mult pe exploatari care seamana cu operatiunile miniere decat cu cele petroliere. Compania a platit recent 400 de milioane de dolari (315 milioane de euro) pentru a exploata mlastinile de smoala din Canada, iar tehnologia folosita este deocamdata mai scumpa decat eventualul profit, insa compania isi asuma riscul. "Nu stiu cat se va mai putea extrage petrol, dar peste 50 de ani va fi mult mai greu decat acum", a spus Malcom Brinded, directorul de exploatare de la Shell.
Petrolul a depasit carbunele ca resursa energetica dominanta la inceputul secolului 20, cand a fost folosit pentru avioane si vehicule motorizate.
Henry Groppe, fondatorul unei firme de consultanta pe probleme energetice din Houston, a observat transformarea industriei timp de 50 de ani. El imparte istoria petrolului in trei etape. Prima a fost dominatia americana de 100 de ani, pana in 1970, cu un pret mediu de 13 dolari pe baril la cursul valutar din 2004. A doua etapa marcheaza ascensiunea OPEC, care a durat pana in 2004, perioada cu un pret mediu de 36 de dolari pe baril. Etapa actuala, veche de doar doi ani, pare a fi una haotica, marcata de lupta pentru resurse. Preturile vor ramane volatile, iar unii consumatori vor fi exclusi de pe piata. "Am intrat in epoca insuficientei si a rationalizarii preturilor", a conchis Groppe.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
