Dacă până acum câteva luni guvernatorul băncii centrale neo-zeelandeze nu vedea de ce dobânda de politică monetară ar putea să scadă, la ultima şedinţă, când instituţia sa a redus agresiv dobânda, el nu a exclus posibilitatea ajungerii în teritoriul negativ.
În Australia, una dintre cele mai stabile economii din regiunea Asia-Pacific, 80% dintre persoanele cu depozite la bănci sunt ameninţate de dobânzile negative. Analiştii au calculat că dobânzile a peste 80% din economii şi 44% din depozitele la termen sunt cu mult sub rata de inflaţie, iar traiectoria se va duce şi mai mult în jos după ce banca centrală a redus săptămâna trecută ratele pentru cash. BCE are deja dobânda de referinţă pentru depozite sub zero, iar cea de politică monetară este la cel mai scăzut nivel din istorie. În septembrie, banca ar urma să ia noi măsuri de stimulare economică, aşteptările fiind şi pentru o intervenţie asupra dobânzii.
În zona euro, obligaţiunile mai multor guverne au yielduri negative. Cele germane sunt un etalon în acest sens. Banca Japoniei experimentează cu dobânzile negative din 2016 pentru a da un impuls economiei care stagnează de un deceniu şi jumătate, iar analiştii de la JPMorgan cred că instituţia, una dintre cele mai puternice bănci centrale din lume, se va duce şi mai adânc în teritoriu negativ în septembrie.
Economia tot nu dă semne de accelerare. Randamentele obligaţiunilor japoneze au fost împinse de turbulenţele de pe pieţele financiare din ultimele zile la minime negative record. Yieldurile sub zero ar putea ajunge şi pe piaţa titlurilor de trezorerie americane în următoarea recesiune, atrage atenţia PIMCO, cândva cel mai mare fond de investiţii din lume, prin ecomomistul-şef Joachim Fels.
La fel spun şi alţi analişti, care au explicat că piaţa obligaţiunilor americane încă oferă randamente bune, sau cel puţin pozitive, pentru unele dintre cele mai sigure active din lume şi de aceea este asediată de investitorii sătui de dobânzile negative din Europa şi Japonia, notează Financial Times. Această migraţie duce la scăderea dramatică a yieldurilor americane.
În Europa, mai multe bănci mari au avertizat săptămâna aceasta că mediul cu dobânzi foarte mici le afectează profiturile, distrugând sute de milioane de euro din capitalizarea lor de piaţă. Sistemul bancar încă mai este considerat călcâiul lui Ahile al zonei euro, chiar şi după măsurile de consolidare şi de siguranţă implementate după criza datoriilor suverane.
UniCredit, a doua instituţie de credit ca mărime din Italia în funcţie de capitalizarea de piaţă, şi-a redus estimarea de venituri pentru anul acesta de la 19 miliarde de euro la 18,7 miliarde de euro din cauza a ceea ce CEO-ul Jean-Pierre Mustier a descris ca fiind „un mediu în care dobânzile sunt aşteptate să rămână jos mult mai mult timp“.
Commerzbank, din Germania, a avertizat că ţinta de profit pentru anul acesta pare „semnificativ mai ambiţioasă“, remarcând că marile bănci centrale „şi-au temperat aşteptările privind dobânzile“ din cauza întunecării perspectivelor economice. ABN Amro, din Olanda, a anunţat că dobânzile mici îi vor lovi profitul net din dobânzi din cauza marjelor mai mici ale depozitelor.
Dobânzile mici presează profiturile băncilor pentru că le forţează să reducă dobânzile de creditare şi în unele cazuri să plătească pentru a-şi ţine banii la băncile centrale fără să efectueze reduceri similare ale dobânzilor plătite deponenţilor.
BCE este aşteptată să diminueze rata pentru depozite de la -0,4% la -0,5%. Până în prezent, cele mai multe dintre băncile mari europene s-au abţinut să-şi taxeze clienţii pentru pierderile produse de dobânzile negative. Însă, după cum scrie Bloomberg, UBS pregăteşte dobânzi negative, de -0,6%, pentru clienţii bogaţi cu depozite de peste 500.000 de euro.
O astfel de măsură analizează şi Credit Suisse: dobândă de -0,4% pentru depozite mai mari de un milion de euro. Ralph Hamers, directorul general al ING, a lansat un atac de o duritate fără precedent asupra politicii cu dobânzi negative a BCE, despre care spune că are efecte opuse celor urmărite.
„Văd că dobânzile negative îi fac pe consumatori să fie atât de nesiguri în legătură cu mediul lor financiar încât încep să pună mai mulţi bani deoparte în loc de mai puţini“, a spus Hamers. FT îi dă dreptate, arătând spre cifrele Eurostat: rata de economisire a gospodăriilor din zona euro este la 13%, cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani.
Un motiv pentru care UBS şi Credit Suisse vor să pună povara dobânzilor negative în spinarea clienţilor este că obsesia oamenilor bogaţi din Europa pentru cash a devenit o problemă prea mare pentru bănci. Datele UBS arată că 26% din activele clienţilor ei sunt cash. La Credit Suisse, ponderea este de 29%. Aceasta sfidează teoria că investitorilor de peste tot din lume le este foame de randamente. Poftind după yielduri decente, ei ar trebui să fie atraşi de active mai riscante. Acest lucru este perfect valabil pentru investitorii instituţionali. Fluxul de investiţii al fondurilor de pensii spre orice activ care promite să ofere randamente mai bune decât cel zero al obligaţiunilor este atât de mare încât acţiunile, obligaţiunile emitenţilor cu bonitate redusă, activele de private equity sau din zone mai obscure ale pieţei financiare au crescut ameţitor în valoare, atât de mult încât par foarte vulnerabile la orice şoc: un Brexit fără acord, intensificarea tensiunilor comerciale dintre SUA şi China, o recesiune americană, sau un conflict între Occident şi Iran.
Pentru nemţii de rând, oameni cu o tradiţie în a strânge bani în depozite bancare, dobânzile negative ale BCE poartă mesajul că banii puşi deoparte sunt un lucru rău şi de aceea vor fi taxaţi şi penalizaţi. În aceste condiţii, şi pentru oamenii de rând, şi pentru bogaţi, va deveni mai rentabil să-şi ţină banii în seifuri sau sub saltea decât să-i lase băncilor.
Pentru băncile mai sensibile, cum ar fi Deutsche Bank, dobânzile negative pot fi ultimul cui în coşciug, după cum scrie CNN.
BCE a introdus dobânzi negative pentru depozite pentru a forţa băncile să scoată banii din depozitele constituite la instituţia financiară de la Frankfurt şi să participe cu ei la finanţarea economiilor prin creditare. Însă pentru bănci ca Deutsche Bank, care din 2014 n-a raportat profit decât într-un singur an, o astfel de politică acutizează problemele. DB a anunţat recent că va elimina 18.000 de locuri de muncă pentru reducerea costurilor.
