Francezii sunt printre cei mai pesimişti oameni de pe planetă, deşi au un nivel de trai cu mult mai ridicat decât optimiştii din ţările sărace. Sociologii spun că francezii se tem că vor pierde totul. Poate de aceea unul din doi alegători şi-a schimbat intenţia de vot în ultimele şase luni. Imprevizibilitatea este cuvântul care caracterizează alegerile prezidenţiale franceze, a căror miză este conducerea uneia dintre cele mai mari economii a lumii şi totodată una dintre puţinele ţări care deţine arsenal nuclear.
Hollande nu este singur
Criticat de liderii conservatori din Europa pentru intenţiile sale de a modifica pactul bugetar impus Europei de Germania, Hollande a primit susţinerea lui Elio Di Rupo, unul dintre puţinii şefi de guvern socialişti din Europa, scrie France 24. El a obţinut, de asemenea, susţinerea simbolică a fostului preşedinte francez Jacques Chirac, care, potrivit unui apropiat al său, ar fi decis să voteze pentru el. Un grup de 42 de economişti şi-a exprimat explicit susţinerea pentru planul de revenire economică a socialistului şi, de asemenea, liderul uneia dintre cele mai puternice asociaţii a patronatelor din Europa, Laurence Parisot, şefa MEDEF, a declarat că este de acord cu unele din ideile lui Hollande.
Deşi candidatul socialist este un veteran al luptelor politice, el nu a deţinut vreodată o funcţie la nivel înalt şi nu a lucrat îndeaproape cu puterile străine. Aceasta nu se poate spune, însă, despre Sarkozy. Merkel, Obama şi Cameron şi-au exprimat public sprijinul pentru actualul preşedinte. Presa sugerează că şi liderul spaniol, şi cel italian ar vrea să-l vadă pe Sarkozy reales.
Sarkozy s-a filmat cu Obama
Pentru a recupera din terenul pierdut în faţa lui Hollande, preşedintele-candidat şi-a concentrat finalul campaniei asupra economiei, ca şi socialistul, cu scopul de a atrage alegători de centru de la François Bayrou, creditat cu 10% în sondaje, de care va avea nevoie în turul doi. Sarkozy nu a ezitat nici să atace Germania, aliatul tradiţional al Franţei, în speranţa că astfel va face să dispară ideea că el este personajul din plan secund din cuplul "Merkozy". Preşedintele a declarat că dacă va fi reales, va insista ca Banca Centrală Europeană să joace un rol activ în stimularea economiei, ceea ce loveşte direct în statutul instituţiei de gardian al inflaţiei promovat de Berlin. Sarkozy vrea să se distanţeze de Merkel probabil şi din cauza opoziţiei în creştere din Franţa la austeritatea propovăduită de Germania.
Sarkozy a râs de izolarea internaţională a lui Hollande, dar a fost criticat în Franţa pentru că a încălcat protocoalele standard permiţând camerelor de televiziune să filmeze primele momente ale unei videoconferinţe cu Obama.
"Vom câştiga, tu şi cu mine", i-a spus râzând Sarkozy lui Obama, făcând referire la alegerile prezidenţiale din SUA din noiembrie.
Sarkozy este însă un orator formidabil şi el este convins că, după ce va rămâne singur cu Hollande în ring, va putea scoate în evidenţă lipsa de experienţă în guvernare a contracandidatului şi şubrezeala planurilor sale.
"Sunt atât de entuziasmat de surpriza pe care o veţi avea. Nici nu vă puteţi imagina", a spus Sarkozy în faţa unor reporteri.
Implicaţii pentru Europa
Ambii candidaţi sunt proeuropeni, iar Franţa, alături de Germania, a fost unul dintre protectorii monedei unice europene. Însă dacă Hollande şi Sarkozy vor fi nevoiţi să apeleze în turul doi la sprijinul grupărilor politice extremiste, abordările se vor schimba cu siguranţă, notează CNN. De altfel, rezultatul alegerilor prezidenţiale are antecedente de surpriză. În 2002 toată lumea a presupus că socialistul Lionel Jospin şi preşedintele de centru dreapta Jacques Chirac vor fi cei doi candidaţi care vor trece de primul tur. După numărarea voturilor, însă, Chirac s-a trezit că va concura în turul doi cu candidatul de extremă dreapta Jean-Marie Le Pen. Chirac a câştigat în cele din urmă. În actualele alegeri, surpriza ar putea veni din partea candidatului de extremă stânga Juan-Luc Melenchon. Este greu de imaginat că el va deveni preşedintele Franţei, însă dacă aceasta se va întâmpla, Melenchon îşi va întoarce cu siguranţă ţara împotriva Europei sau împotriva formei pe care aceasta o are în prezent, avertizează CNN. Candidatul de extremă stânga şi-a declarat explicit sprijinul pentru Hollande.
Surprize ar putea veni şi din partea fiicei lui Jean-Marie Le Pen, Marine Le Pen, care-şi îndeamnă susţinătorii să-şi strige furia la adresa Uniunii Europene şi cere Franţei să-şi recâştige cu forţa suveranitatea.
"Sunt singurul candidat al naţiunii", se descrie ea. "Sarkozy şi Hollande promovează interesele celor bogaţi şi puternici", a vociferat ea în faţa mulţimii. Le Pen se promovează lovind în bănci, imigranţi şi birocraţii "stupizi" ai UE.
Potrivit unui sondaj de popularitate publicat miercuri şi citat de Financial Times, Hollande ar primi 29,5% din voturi în primul tur, Sarkozy 27,5%. Socialistul ar câştiga a doua rundă cu 56% din voturi. Un alt sondaj arată că Marine Le Pen s-ar plasa pe locul trei în topul preferinţelor în primul tur, iar Melenchon pe poziţia a patra, alături de politicianul de centru François Bayrou.
Hollande ar fi mai bun pentru România
A"Înclin să cred că ar fi bună o schimbare la vârf, pentru că un nou preşedinte va încerca să construiască punţi şi va dori să îmbunătăţească relaţiile, având în vedere tendinţa către social-democraţie. Nu va fi nefavorabilă alegerea lui Hollande, având în vedere atitudinea tranşantă din ultima vreme a lui Sarkozy", a afirmat Silviu Neguţ, profesor universitar la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din ASE. El a adăugat că Hollande va încerca să repare ceea ce Sarkozy a lăsat în umbră.
Analistul politic Stelian Tănase a subliniat că Sarkozy a fost ostil faţă de România. "Au fost nişte scene în trecut, i-a întors spatele lui Băsescu, a fost problema cu emigranţii români. Hollande ar fi mai bun pentru România, ar fi mai deschis cu noi. Cu Sarkozy avem un dosar, nu a fost prietenos cu ţara noastră şi nu am avut niciun beneficiu de pe urma mandatului său", a explicat el.
Analistul economic Laurian Lungu apreciază că România va fi afectată diferit prin prisma impactului pe care o va avea decizia Parisului asupra guvernanţei în Europa. "Hollande a spus că dacă va fi ales va renegocia Pactul Fiscal şi va cere mai mult de la Europa în ceea ce priveşte creşterea economică. El vrea să schimbe nivelul fiscalităţii din Franţa, însă important este ce va face, nu promisiunile electorale", a menţionat Laurian Lungu. Analistul a adăugat că, dacă Hollande va face ceea ce a promis, la nivelul UE guvernanţa va intra într-o fază delicată, vor fi compromisuri între Franţa şi Germania. "Dacă socialistul va merge pe aceeaşi direcţie ca Sarkozy, atunci va fi mai bine. Iar în cazul în care Sarkozy va fi reales, mă aştept să îşi menţină poziţia. În campania electorală el a făcut declaraţii cu privire la independenţa Băncii Centrale Europene, însă cel mai probabil acestea au fost doar declaraţii electorale şi independenţa BCE va fi cât de cât asigurată", a notat el. Ioana Niţă
Cu ce au ieşit în prima linie de bătaie ceilalţi candidaţi
Nathalie Arthaud (Partidul Luptei Muncitoreşti)
Şomaj, timp de lucru, formare profesională: interzice concedierile, formarea profesională se face la locul de muncă, cu menţinerea salariului.
Puterea de cumpărare: creşte toate salariile, salariu minim la 1.700 euro net, indexarea salariilor cu preţurile, salarizare pe viaţă, creşterea ajutorului social şi a ajutorului de şomaj.
Fiscalitate: elimină TVA, impozit pe venit puternic progresiv, până la 100% pentru "venituri de capital provenite din exploatarea altuia", elimină exonerarea cotizaţiilor patronale, taxează companiile în funcţie de nevoile de angajare în sectorul public.
Financiar/Bancar: naţionalizează sistemul bancar în întregime.
François Bayrou (Mişcarea Democratică)
Şomaj, timp de lucru, formare profesională: scuteşte de taxe contractele pe perioade nedeterminate încheiate cu tineri sau şomeri în firme cu mai puţin de 50 salariaţi, negocieri la nivel de ramură, şi nu de companie, asupra timpului de muncă şi salariilor, fonduri de formare profesională finanţate de companii şi administrate de partenerii sociali, agenţie naţională de formare profesională.
Fiscalitate: măreşte contribuţia socială generalizată, măreşte TVA cu două puncte procentuale, elimină exonerarea orelor suplimentare, reduce impozitul companiilor OSEE, modulează taxarea companiilor în funcţie de rezultate şi eforturi de responsabilitate socială.
Jacques Cheminade (Solidaritate şi Progres)
Şomaj, timp de lucru, formare profesională: scuteşte de impozite contractele de peste un an semnate cu tineri sub 25 ani, 150 de posturi noi pe an în medicina muncii, prelungirea duratei formării profesionale.
Puterea de cumpărare: salariu minim de 1.700 euro, crescut în trei etape pe durata a doi ani, revenirea la dezindexarea parţială a prestărilor familiale şi subvenţie pentru locuinţă.
Fiscalitate: noi impozite şi taxe, TVA diferenţiat în funcţie de produs, impozitează companiile cu 30%, iar firmele noi sunt taxate cu 18%.
Imigrare: include imigranţii în consiliile de cartier, elimină "toate dispoziţiile restrictive ale legilor Sarkozy".
Nicholas Dupont-Aignan (Sus Republica)
Şomaj, timp de lucru, formare profesională: scuteşte de taxe, timp de cinci ani, recrutarea unui şomer de lungă durată, salariaţii deţin 15% din companie, creează un contract de participare prin care salariaţii primesc o parte din beneficiile companiei.
Fiscalitate: aplică "impozitul pe cetăţenie", prin care fiecare francez din diasporă plăteşte o taxă minimă, reduce majoritatea taxelor pentru firmele cu mai puţin de 250 de salariaţi care reinvestesc profitul în Franţa.
Imigrare: reduce cu 50% numărul de imigranţi (cu excepţia studenţilor) în termen de cinci ani, scoate Franţa din zona Schengen şi restabileşte graniţele.
Eva Joly (Partidul Verzilor)
Şomaj, timp de lucru, formare profesională: creează 600.000 locuri de muncă în cinci ani prin transformarea ecologică a economiei, obligă acţionarii care închid o locaţie să o vândă pentru a favoriza reluarea activităţii, salariaţii au reprezentanţi pentru 50% din consiliile de administraţie, organizează o conferinţă naţională pentru reducerea timpului de lucru, remunerarea stagiaturii cu până la 50% din salariul minim pe economie.
Financiar/Bancar: elimină secretul bancar, interzice funcţionarea în paradisuri fiscale, interzice promovarea creditelor bancare, taxează tranzacţiile financiare din interiorul UE, începând cu cele din zona euro.
Imigrare: facilităţi pentru studenţii străini.
Marine Le Pen (Frontul Naţional)
Şomaj, timp de lucru, formare profesională: favorizează angajarea cetăţenilor francezi, favorizează apropierea între educaţia naţională şi antreprenoriat, renegociază timpul de lucru (creşterea implică şi mărirea salariului), formarea permanentă ca serviciu public, plătită cu "cecuri de formare".
Puterea de cumpărare: creşte salariile până la 140% din salariul minim actual, păstrează alocaţiile familiale doar pentru familiile în care cel puţin unul dintre părinţi este francez.
Fiscalitate: combină impozitele plătite de companii cu contribuţiile economice teritoriale, adaptează impozitarea companiilor în funcţie de cifra de afaceri şi profit.
Jean-Luc Melenchon (Partidul de Stânga)
Şomaj, timp de lucru, formare profesională: interzice concedierile bursiere, drept de veto asupra deciziilor strategice şi drept de asociere în cooperativă, restabilirea celor 35 ore de lucru, fonduri naţionale şi regionale de formare profesională.
Puterea de cumpărare: salariu minim de 1.700 euro brut în 2012 şi net în 2017, diferenţă maximă de plată, de la 1 la 20, în toate companiile.
Fiscalitate: taxează veniturile financiare ale firmelor, elimină exonerarea cotizaţiilor sociale patronale pentru firmele care şi-au arătat ineficienţa, diferenţiază taxele plătite de companii în funcţie de domeniu, instruire şi salarii.
Philippe Poutou (Partidul Naţional Anticapitalist)
Şomaj, timp de lucru, formare profesională: interzice concedierile, 32 ore de lucru pe săptămână, naţionalizarea tuturor proceselor de formare profesională.
Puterea de cumpărare: salariu minim la 1.700 euro net, măreşte toate salariile cu 300 euro, persoanele concediate îşi primesc în continuare salariul până la găsirea unui nou loc de muncă, venit maxim echivalent cu 20 de salarii minime.
Fiscalitate: impozitează companiile cu 50%.
Financiar/Bancar: naţionalizează în întregime sistemul bancar, control popular asupra creditelor şi diferenţiere a creditelor în funcţie de caracteristicile sociale şi ecologice, interzice mecanismele speculative.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
