Ungaria şi China sunt la capetele opuse ale problemei inflaţiei. Prima are prea multă, mai multă decât oricare dintre statele membre ale UE, iar a doua are prea puţină. Ambele se confruntă cu probleme economice. Iar problemele Chinei le pot agrava pe cele ale Ungariei, ca de altfel pe cele ale multor economii emergente.
Importurile şi exporturile chineze au scăzut masiv în iulie, mai puternic decât s-au aşteptat exonomiştii. Au scăzut până şi importurile din Rusia, aliatul pe care Beijingul îl susţine economic în faţa sancţiunilor occidentale. Declinul exporturilor reflectă scăderea cererii din economia mondială, pe când cel al importurilor este rezultatul anemizării cererii interne. Aceasta înseamnă că economiile care se bazează direct sau indirect pe exporturile către piaţa chineză pentru a creşte vor avea probleme.
China este cel mai mare consumator şi importator de materii prime din lume. De asemenea, în China scad şi preţurile de ceva timp, ceea ce înseamnă că această ţară, a doua economie ca mărime a lumii, se confruntă cu deflaţie. Mulţi consumatori şi-ar dori ca acest lucru să se întâmple în Europa, care nu mai scapă de inflaţie, însă în China este un semn îngrijorător deoarece deflaţia este şi ea un simptom al slăbiciunii economice. Dacă în Europa şi SUA ieşirea din pandemie a fost marcată de cheltuieli „din răzbunare“, oamenii cheltuindu-şi banii strânşi în perioadele de lockdown, acest lucru nu s-a întâmplat în China.
Acolo, carantinele şi lockdownurile au fost mai dure şi mai lungi, iar când economia a fost redeschisă, consumatorii s-au lovit de alte probleme, cum ar fi explozia bulei datoriei de pe piaţa imobiliară. Dacă deflaţia chineză se va propaga pe pieţele internaţionale prin exporturi, exportatorii din alte ţări vor avea dificultăţi pentru că produsele lor vor fi mai scumpe, iar cele chineze mai ieftine. Consumatorii greu încercaţi de inflaţie din Europa vor prefera să cumpere mai ieftin.
În China, indicele preţurilor de consum a scăzut cu 0,3% în iulie, faţă de aceeaşi lună a anului trecut, aceasta fiind prima evoluţie negativă a indicatorului de după 2021. Însă ceea ce ar trebui să-i îngrijoreze pe exportatorii din alte ţări este că indicele preţurilor de la poarta fabricii scade de 10 luni. În iunie, plonjonul a fost cel mai rapid din ultimii şapte ani, de 5,4%. În iulie, scăderea a mai încetinit, la 4,4%. Autorităţile chineze asigură că deflaţia este doar trecătoare, dar aşa au spus şi băncile centrale din UE despre inflaţia care după mai bine de un an de creşteri de dobânzi cu greu se lasă adusă sub control.
În Ungaria, consumatorii se confruntă cu cea mai puternică inflaţie din UE, care abia luna trecută s-a restras sub pragul de 20% - la 17,6% - după 11 luni de stat atât de sus. Dar acestea sunt cifrele pentru inflaţia anualizată. Lună la lună, preţurile au crescut, chiar mai rapid decât s-a anticipat, iar Ungaria este în recesiune, cu un deficit bugetar record şi cu dobânzi de politică monetară record, după cum aminteşte Bloomberg. Totuşi, guvernul maghiar este încrezător că inflaţia anualizată va încetini sub 10% până în octombrie (şi acesta este totuşi un nivel foarte ridicat, dublu faţă de cel din zona euro).
Dar dacă nu doar că va încetini, ci va frâna şi va merge cu spatele, ca în China, sub forţa efectului întârziat al dobânzilor mari? Dacă aşa se va întâmpla şi în alte economii? Este o întrebare care a început să preocupe pieţele. Datele despre deflaţia din China au creat un impuls negativ pe pieţele valutelor emergente. Forintul şi alte monede din aceeaşi categorie s-au depreciat faţă de dolar. Pe pieţele materiilor prime, investitorii aşteaptă reacţia autorităţilor chineze la cascada de probleme economice.
Deflaţia din statistică va avea nevoie, probabil, de câteva luni până va influenţa preţurile din industrie, spune pentru Bloomberg Amelia Xiao Fu, analist specializat în materii prime la BOCI Global Commodities UK.
Dacă aşa se va întâmpla, vor fi afectate preţurile metalelor de bază precum cuprul, folosit la scară largă în producţia de bunuri de larg consum. Cei mai mulţi analişti se aşteaptă ca Beijingul să lanseze programe de stimulare ţintite, care să îmbunătăţească treptat consumul. Deflaţia, dacă este scăpată de sub control, poate crea un cerc vicios al scăderii preţurilor pentru bunuri şi servicii care paralizează economia şi o poate chiar împinge în recesiune. În această situaţie, consumul se contractă, forţând scăderi de preţuri şi mai mari. Dacă preţurile sunt prea mici, companiile care le produc nu mai fac profit, concediază angajaţi sau îşi încetează activitatea.
