La zece zile după ce premierul spaniol Mariano Rajoy a surprins lumea politică anunţând hotărârea unilaterală de a creşte ţinta de deficit bugetar pentru anul acesta, pe care o consideră nocivă pentru o economie care se confruntă cu cea mai ridicată rată a şomajului din UE, şeful miniştrilor de finanţe din zona euro spune lumii că obiectivul Madridului "este mort".
Cuvintele preşedintelui Eurogroup Jean-Claude Juncker înăbuşă astfel ceea ce este perceput ca un început de revoltă la ofensiva austerităţii dusă de UE, în frunte cu Germania.
Rajoy i-a luat prin surprindere pe liderii europeni anunţând modificarea ţintei de deficit bugetar pentru acest an la 5,8% din PIB, faţă de obiectivul de 4,4% din PIB asumat anterior faţă de partenerii europeni, după ce Cabinetul anterior a ratat cu o marjă semnificativă ţinta stabilită pentru 2011 - 8,5% faţă de 6% din PIB. Noua ţintă este şi cu mult mai mare decât limita de 3% din PIB prevăzută în Pactul de Stabilitate. Premierul spaniol şi-a exprimat, odată cu anunţul, teama că urmărirea obiectivului cerut de CE ar echivala cu "sinuciderea" pentru o economie care este pe cale să reintre în recesiune. Rajoy nu a informat pe nimeni despre ţintirea unui deficit mai mare şi a semnat alături de alţi 24 de omologi tratatul de întărire a disciplinei bugetare în zona euro.
"Nu am informat preşedinţii şi şefii de guverne pentru că este o decizie suverană pe care noi spaniolii am luat-o", a afirmat Rajoi, citat de Bloomberg.
Eurogroup trimite Spania în corzi
Între timp, miniştrii de finanţe din zona euro s-au reunit pentru a aviza pachetul de bailout de 130 mld. euro stabilit pentru Grecia şi au hotărât că Spania ar trebui să încerce să atingă în acest an o ţintă de deficit de 5,3% din PIB, pentru a putea spera că anul viitor se va încadra în plafonul UE de 3% din PIB. În aceste condiţii Madridul a reafirmat ţinta de deficit de 3% din PIB pentru 2013.
"Această promisiune "este mult mai importantă. Aceasta este principala cifră care ar trebui memorată", a afirmat Juncker. Această cifră ar putea însemna condamnarea la recesiune a ţării. Economia spaniolă a stagnat în al treilea trimestru al anului trecut comparativ cu cel anterior şi a scăzut cu 0,3% în ultimele trei luni din 2012. Spania a întrat în noul an cu o rată a şomajului de aproape 23%, cea mai mare din ultimii 15 ani şi dublă comparativ cu media din zona euro.
"Şomajul este principala sursă de vulnerabilitate pentru economia spaniolă", a declarat ministrul economiei Luis de Guindos.
Default 2.0 pentru Grecia şi 1.0 pentru Portugalia?
Miniştrii de finanţe din zona euro şi-au dat luni-seară avizul final pentru cel de-al doilea acord de finanţare externă a Greciei, de 130 de miliarde de euro, după ce Atena a anunţat succesul planului de restructurare parţială a datoriilor de stat în regim de voluntariat din partea deţinătorilor privaţi de obligaţiuni. Procesul este considerat default de agenţiile de rating.
Acordul de asistenţă este însoţit însă de obiective fiscale austere care nu pot fi atinse decât prin măsuri dure de ajustare. Grecia se află în cel de-al cincilea an consecutiv de recesiune şi, ca şi Spania, are probleme uriaşe cu şomajul. Succesul planului de restructurare, cel mai mare din istorie, face ca Grecia să evite un default de amploare săptămâna viitoare, când ar fi avut de rambursat datorii de 14,5 miliarde euro.
O analiză pregătită de CE, BCE şi FMI, văzută de Reuters, sugerează că pachetul de finanţare, restructurare a datoriei şi reformă economică aplicat în Grecia poate aşeza datoria statului pe o direcţie sustenabilă, însă Atena va trebui să rămână la "politicile bune" până în 2030 pentru ca măsurile să aibă efectul scontat. Documentul arată că datoria grecească ar putea scădea la 116,5% din PIB până în 2020, respectiv 90% din PIB până în 2030, în urma conversiei de obligaţiuni, în urma căreia s-au înjumătăţit datoriile Greciei către deţinătorii privaţi de obligaţiuni şi s-au prelungit semnificativ maturităţile.
Noile obligaţiuni ale Greciei se tranzacţionează însă la niveluri extrem de ridicate: peste 18% pentru cele cu cea mai mică maturitate, de 11 ani, semn că investitorii se aşteaptă la un nou default al statului elen, notează The Wall Street Journal. Titlurile comparabile italiene au un randament mediu de 5%.
Cele portugheze, cu scadenţa la zece ani, se tranzacţionează însă la yield-uri de aproape 14%, iar analiştii se tem că Portugalia, stat asistat financiar de UE şi FMI, va fi următorul membru al zonei euro care-şi va restructura datoriile. Pe de altă parte, randamentele portgheze sunt cu mult sub maximul istoric de 18,29% atins pe 31 ianuarie. Diferenţa s-ar explica prin faptul că BCE a cumpărat obligaţiuni portugheze pe 29 februarie
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
