Industria aluminiului a jucat in 2003 un joc de asteptare, pregatindu-se pentru o revenire a economei mondiale, si in acelasi timp a cererii pentru acest metal. La sfarsitul anului trecut, marii producatori asteptau cu nerabdare o crestere substantiala a preturilor in cadrul pietele de metale internationale, in speranta ca vor trece pe profit dupa o lunga perioada in care industria s-a confruntat cu numeroase dificultati.
Dorinta acestora a inceput sa se inplineasca de abia catre sfarsitul celui de-al treilea trimestru. In comparatie cu minima de 1.315 $ pe tona inregistrata in luna aprilie a acestui an, saptamana trecuta aluminiul ajunsese la 1.500 $ pe tona, cea mai mare valoare din ultimii doi ani. Acest salt este datorat in parte speculatiilor de pe pietele de metale, ceea ce-i face pe analisti sa spere ca industria aluminiului va avea parte de vremuri mai bune. Opinia generala este ca odata ce semnele privind cresterea economica devin tot mai clare, si interesul investitorilor si al speculatorilor pe aceste piete este tot mai puternic. Analistii sunt de parere ca pretul aluminiului va cunoaste, la nivelul intregului an, o crestere de 5%.
Pana acum, incetineala cu care au avansat economiile Europei si Statelor Unite a insemnat o reducere a cererii pentru aluminiu pe majoritatea pietelor - constructii, productia de autovehicole, industria aeronautica si aerospatiala.
Desi perspectivele economice nu sunt inca 100% pozitive, inovatiile din acest sector si identificarea unor noi cai de utilizare a aluminiului au reprezentat o adevarata gura de aer pentru aceasta industrie, care se dovedeste o rivala din ce in ce mai puternica fata de cea a otelului. Se poate ajunge, potrivit analistilor, chiar la un pret de 1.700 $/tona. In acest caz, desi avasul ar fi considerabil, nu s-ar atinge maxima inregistrata in luna ianuarie 2001, de 1.754 $/tona. " Speram ca greul a fost depasit," a declarat Jon-Harald Nielsen, vice-presedinte la Norsk Hydro - producatorul norvegian de aluminiu - si sef al diviziei de metale neferoase. Nielsen crede ca principala provocare a industriei este imposibilitatea anticiparii cererii din partea marilor clienti, in special cei europeni. In schimb, la nivelul Statelor Unite cererea s-a imbunatatit gradual, pe masura ce clientii si-au majorat estimarile prvind consumul pentru prima data in ultimii doi ani.
Desi majoritatea tendintelor de pe piata vizeaza o apreciere a preturilor, fortele care guverneaza aceasta piata ar putea antrena fluctuatii neasteptate ale acestora. " Stocurile de aluminiu le depasesc cu mult pe cele ale altor metale...nu s-au luat masuri pentru reducerea acestora," a declarat Blight. Cu toatea acestea reducerea productiei de aluminiu din SUA, datorata cresterii preturilor cu energia electrica, au favorizat eliminarea excesului de capacitate de pe piata. In acelasi timp, industria chineza da semne ca si-a pierdut avantul.
Capacitatea de prelucrare este insa in proces de extindere in alte parti ale lumii, din Rusia si pana in Orientul Mijolciu si Africa. Analistii estimeaza ca anul viitor piata aluminiului va fi echilibrata, in timp ce in 2005, in situatia in care cresterea economica se dovedeste viguroasa, cererea va depasi oferta.
La vremuri grele, strategii noi
Sub toatea aparentele, industria aluminiului nu a stat cu mainile in san in asteptarea unei cresteri a pretului. In lipsa unei cereri sustinute, companiile si-au schimbat strategiile.
Reduceri de costuri, extinderea spre zone mai rentabile - precum ambalajele - si consolidarea au fost principalele directii catre care s-au orientat companiile de profil pentru a iesi din impas. Aluminiul ramane insa un metal destul de costisitor de produs, fiind nevoie de multa electricitate pentru a transforma minereul in metal. Din acest motiv topitoriile sunt localizate in zone cu acces facil la energie ieftina, de cele mai multe ori in apropiere de hidrocentrale. Costurile sunt insa ridicate si datorita faptului ca principalele ingrediente - bauxita si alumina - sunt situate la mii de kilometri departare de topitorii. Desi costurile cu electricitatea si transportul raman cele mai importante, producatorii se orienteaza de asemenea spre reducerea unor cheltuieli mai putin importante. Unele companii, precum Norsk Hydro, au recurs la disponilizari. " Dorim sa devenim cel mai profitabil producator din lume", a declarat Nielsen, adaugand ca doreste ca activitatea companiei sa devina mai eficienta inainte de se recurge la o politica de achizitii.
Rusia si China aâ¬â producatori mici, dar agresivi
Fara indoiala, cea mai importanta evolutie din acest an in industria aluminiului a fost consolidarea. Achizitia Pechiney de catre Alcan, tranzactie in suma de 4 miliarde de euro, va crea cel mai mare producator de aluminiu din lume, dupa venituri. Prima pozitia a fost ocupata - pana la momentul achizitiei - de gigantul american Alcoa. In ciuda dimensiunilor lor, marii producatori, printre care se numara Alcan, Alcoa si Norsk Hydro, trebuie sa faca fata concurentei agresive din partea unor competitori de talie mai mica.
Rusal si Sual, producatorii rusi de aluminiu, impreuna cu cei din China, se extind cu repeziciune si asupra pietelor vest europene. Rusal, spre exemplu, produce mult mai ieftin datorita costurilor scazute cu forta de munca si electricitatea. Oleg Deripaska, unul din fondatorii companiei, a achizitionat recent jumatate din pachetul de 50% detinut de partenerul sau, Roman Abramovich, pentru o suma de 2 miliarde de dolari, ridicandu-si astfel detinerea la 75% din capitalul Rusal.
Deripaska a declarat ca doreste ca Rusal sa devina numarul unu intre producatorii mondiali de aluminiu, initiind in acest sens o serie de schimbari menite a creste credibilitatea grupului sau pe pietele internationale.
Ce a mai ramas de vanzare?
Preluarea Pechiney (Franta) de catre Alcan (Canada), pentru 4,7 miliarde dolari, va declansa, potrivit analistilor, un nou val de consolidari in industria aluminiului in urmatoarele 12 luni. Printre activele scoase la vanzare pe piata se afla si operatiunile de procesare a aluminiului detinute de Corus, producator de otel anglo-olandez, estimate la 543 milioane $. Corus a incercat initial sa le vanda companiei Pechiney, insa in urma achizitiei grupul francez a iesit din afacere. Un interes deosebit se manifesta si pentru activele detinute de compania americana Kaiser Aluminium, care in 2002 a cerut protectie in cadrul procedurii de faliment, insa spera sa renasca odata cu finalizarea procesului de restructurare. Kaiser are participatii in exploatari jamaicane de alumina si bauxita, o rafinarie de alumina in Australia si topitorii in Ghana si tara Galilor.
Urmatorul val de consolidari este asteptat sa vina din Rusia si China. Alcan a preluat anul trecut, prin intermediul unui joint-venture(societate mixta) cu Qingtongxia Aluminium, o importanta participatie dintr-o topitorie chineza cu o capacitate de 250.000 tone anual. La randul lui, producaorul cu sediul in Pittsburgh, Alcoa, se orienteaza spre uriasa piata chineza. In 2001 Alcoa a achizitionat un pachet de 8% din Aluminium Corporation of China (Chalco), cel mai mare producator chinez de profil. Cele doua parti urmaresc sa controleze impreuna uzina din Pingguo, care are o capacitate de 800.000 tone de alumina pe an.
Intre timp, in urma consolidarilor din Rusia din ultimul deceniu au ramas doar doi mari producatori. Rusal, cel mai mare exportator mondial de aluminiu neprelucrat, intentioneaza sa isi listeze actiunile pe marile burse europene, initiativa prin care se urmareste atragerea un mare partener din vest. Sual, rivalul de talie mai mica, a vandut anul acesta o cota de 5% din capitalul sau catre familia britanica Fleming, existand si o optiune de crestere a participatiei pana la 23%.
Analistii se asteapta pe viitor la noi restructurari si consolidari in cadrul industriei, cu toate ca in ultimul deceniu acest gen de operatiuni au fost numeroase. Printre cei care si-au schimbat proprietarii in ultimii zece ani se numara Pechiney, Vaw, Alusuisse, Reynolds, Alumax, Inespal si Comalco. In prezent, primii cinci producatori cumuleaza 44% din productia mondiala, in timp ce analistii estimeaza ca jucatorii asiatici vor controla 55% din piata aluminiului pana in 2010.
Producem, dar sa si reciclam
Aluminiul se situeaza pe locul al treilea in topul celor mai abundente elemente aflate in subsolul pamantului. Datorita cererii tot mai mari pentru ambalaje complexe si in acelasi timp usor de utilizat, aluminiul incepe sa devina cel mai des intalnit material din cosurile noastre de cumparaturi. Cutiile de bere sau suc, spreiurile, tuburile pentru pasta de dinti, precum si diverse alimente, utilizeaza ambalaje de aluminiu, in special pentru proprietatile deosebite ale acestui metal: incasabil, greutate mica, fara miros, conductivitate termala foarte buna ce asigura incalzirea usoara a alimentelor. Intr-o era a alimentelor semipreparate, acest metal a devenit extrem de popular in toate gospodariile de pe intreg mapamondul. In tarile in curs de dezvoltare, cererea pentru ambalajele de aluminiu este in continua crestere. Cea mai promitatoare piata este cea a Rusiei, unde cererea avanseaza anual cu un ritm de 14%.
Ce se intampla insa cu cantitatile imense de aluminiu dupa ce sunt utilizate? Robert Chase, secretarul general al Institutului International al Aluminiului(IIA), estimeaza ca din 680 de milioane de tone de aluminiu produse pana in prezent, peste 440 de milioane se afla inca in folosinta. " Aluminiul poate fi utilizat de nenumarate ori", apreciaza acesta. IIA, care reuneste peste 75% din productia de aluminiu brut, intentioneaza ca pana in 2020, 50% din din productia de aluminiu sa utilizeze metal reciclat. In prezent aceasta rata este de 20%. In majoritatea statelor europene, gradul de reciclare al cutiilor din aluminiu ajunge la 80%, in timp ce in tarile din rasarit reciclarea nu ajunge nici macar la 20-30%.
gabriel.taranu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
