Si asta in conditiile in care consecintele prabusirii uneia dintre institutiile financiare de stat asupra intregii economii ar fi dezastruoase.
Ingrid Matthaus-Maier, membra a Pardidului Social Democrat (SPD) si directorul executiv al bancii de stat KfW, este cu siguranta una dintre cel mai bine platite persoane din Germania. Totusi, salariul sau anual de 418.000 de euro este semnificativ inferior celor 13 mil. euro pe an primite de omologul sau de la cea mai mare banca privata din Germania, Deutsche Bank, Josef Ackermann. Este insa de doua ori mai mare decat salariului cancelarului german Angela Merkel, care "trebuie sa se descurce" cu 200.000 de euro pe an, scrie publicatia germana Der Spiegel.
Fiind avocat de profesie si lucrand ca expert financiar pentru SPD o perioada indelungata, Mathaus-Maier nu ar fi avut abilitatile necesare pentru a ocupa un loc in boardul de conducere al unei banci in 1999, in momentul in care s-a alaturat KfW - si asta in conditiile in care ii lipsea experienta in sistemul bancar ceruta de lege. Dar KfW nu face subiectul acestor reglementari, ceea ce explica faptul ca Matthaus-Maier nu datoreaza comisiei de ancheta a guvernului nicio explicatie - nici macar in conditiile in care din ce in ce mai multe voci o acuza de actuala criza a creditorului IKB.
In calitatea sa de director executiv al KfW, Matthaus-Maier este unul dintre principalii actionari ai IKB, banca germana aflata in pagul falimentului si care a fost salvata printr-o serie de linii de credit furnizate de autoritatile germane. In cadrul unei reuniuni de criza a reprezentantilor bancii, se pare ca sefa KfW nu a fost atat de preocupata de viitorul IKB, cat de conditiile in care isi poate prelungi contractul de angajare. Atitudinea sa a starnit o reactie negativa din partea presedintelui consiliului director al KfW, dar si din partea celorlalti participanti la reuniune. Ulterior, reprezentantii bancii au anuntat ca fostul director executiv al IKB, Stefan Ortseifen ar putea pretinde institutiei plata unei pensii lunare de peste 30.000 de euro; si asta dupa ce Ortseifen a investit miliarde de euro din banii IKB in piata creditelor subprime si insistand asupra faptului ca "turbulentele de pe piata americana nu au capacitatea de a afecta IKB". Cateva zile mai tarziu dupa declaratiile optimiste ale acestuia, creditorul german se afla pe drumul spre faliment.
Iar Ortseifen si Matthaus-Maier sunt exemplele perfecte pentru combinatia fatala de amatorism, lacomie si protectie politica si care poate fi intalnita in cadrul majoritatii bancilor germane de stat, dar si al multora dintre institutiile financiare private. Acesta este un segment care nu poate prospera decat in umbra sectorului public si care a inghitit, in ultimul deceniu, peste 20 mld. dolari din rezerva federala.
Pana acum, guvernul s-a aflat intotdeauna in spatele acestor institutii pentru a le sprijini in momentele de criza. Asigurati de sprijinul acestei retele sigure, executivii bancilor de stat au folosit banii acestor institutii fara a avea un plan de investitii coerent. BayernLB a investit pe bursa din Singapore, Bankgesellschaft in piata imobiliara, iar WestLB a achizitionat pachete de actiuni in cadrul unor companii britanice. De fapt, oricine nu poarta responsabilitatea pentru riscurile la care se expune devine rapid un simplu parior. Iar pariurile de pe piata financiara si-au sporit semnificativ volumul in ultimii ani, atragand din ce in ce mai multe banci din segmentul public in apele tulburi ale pietei. Acum, aceste institutii se vad lipsite de capitalul care le-ar putea ajuta sa treaca peste actuala criza financiara mondiala.
KfW, institutia condusa de Matthaus-Maier, a fost nevoita pana acum sa furnizeze aproape 5 mld. euro creditorului IKB, intr-o serie de trei impumuturi de urgenta. Iar, in momentul in care KfW a inceput sa simta lipsa lichiditatilor, alte 1,9 mld. euro au fost acordate creditorului de catre guvernul federal. Guvernul din Renania de Nord-Westfalia a efectuat o infuzie de capital de 1 mld. euro, destinata creditorului WestLB, detinut de asemenea de catre statul german. Situatia este insa mult mai grava in Saxonia, unde statul a acordat SachsenLB credite de urgenta in valoare de 2,73 mld. euro. De asemenea, HSH Nordbank a aplicat pentru un imprumut de urgenta de
1 mld. euro, in timp ce BayernLB a raportat reducerea valorii contabile a activelor cu 1,9 mld. euro, ca urmare a pariurilor gresite de pe piata subprime.
Situatia bancilor germane din sectorul public a devenit atat de dramatica, incat ameninta sa darame ceea ce era considerat pana nu demult unul dintre pilonii de sustinere ai sistemului bancar al celei mai mari economii europene. Sistemul este conceput in asa masura incat bancile de stat sa se sutina reciproc in momente de criza. Dar, in conditiile actuale, cand majoritatea bancilor se afla in dificultate acestea nu mai au nici macar posibilitatea de a se ajuta pe ele insele, cu atat mai putin pe ceilalti actori din sistem. Iar lucrurile pot fi si mai dificile.
Esecul unuia dintre acesti giganti ai industriei financiare ar putea avea repercusiunii grave, afectand inevitabil companiile care se numara printre clientii institutiilor de stat si putand conduce chiar la falimentul unora dintre acestea.
Acesta este cel mai sumbru scenariu, dar sansele ca el sa devina real sunt din ce in ce mai mari, considera autoritatile financiare. Si asta in conditiile in care pariurile de pe piata subprime ale bancilor germane de stat depasesc cu mult valoarea investitiilor efectuate de institutiile private. Acum directorii executivi ai acestor institutii apeleaza din nou la autoritatile germane, pentru a-i salva dintr-un dezastru generat chiar de ei.
Este o situatie paradoxala, in conditiile in care executivul german, supus presiunilor venite din partea Bruxellesului, a fost nevoit sa renunte la garantiile acordate bancilor de stat inca din iulie 2005.
Consecintele acestei schimbari au fost devastatoare pentru banci, care au fost nevoite sa-si schimbe din temelii modelul de business. Anterior acestei hotarari, bancile de stat aveau acces la bani cu rate ale dobanzii scazute, care le permitea sa acorde credite cu dobanzi mult mai mici decat competitoarele lor din segmentul privat, conferindu-le astfel un avantaj semnificativ. Dar avantajul a luat sfarsit in 2005.
Bancile, lovite din plin de criza financiara mondiala, incearca acum sa se salveze. Nu este insa totul pierdut, in conditiile in care statele federale inca mai au capacitatea de a restructura sectorul bancar public.
Una dintre solutii ar fi aceea de a permite investitorilor privati sa achizitioneze pachete minoritare de actiuni ori chiar aceea ca diversele state germane sa-si dea acordul pentru fuziunea bancilor pe care le detin. Dar asta pana nu e prea tarziu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
