Ca senior underwriter ipotecar la Washington Mutual, in timpul ultimului mare boom ipotecar, Cooper spune ca s-a vazut pusa la incercare. Brokerii o strangeau cu usa, superiorii pe de alta parte aveau pretentiile lor, amandoi punand presiune pe umerii ei pentru a acorda credite fara a mai tine cont de conditiile de eligibilitate, scrie The New York Times.
"La WaMu nu se punea problema calitatii creditelor, tot ce conta era volumul acestora", spune Cooper. "Nu le pasa daca acordam credite unor persoane care nu indeplineau conditiile de creditare. In schimb, ce conta era cate acorduri de credite am incheiat".
Cooper, acum in varsta de 35 ani, a fost disponibilizata in urma cu un an si in prezent se gaseste in aceeasi pozitie.
Aceasta si-a oferit serviciile sale bancii pentru a-i ajuta pe actionari sa isi recupereze banii de la executivii WaMu.
Cooper este unul dintre cei 89 de angajati ale caror povesti completeaza o plangere voluminoasa inaintata impotriva top managementului companiei de catre consiliul Ontario Teachers' Pension Plan, un actionar important al ceea ce a fost odata WaMu. Cel ce tine capul de afis al aparatorilor este Kerry Killinger, directorul executiv al WaMu, ce a fost concediat la jumatatea lunii septembrie.
WaMu a fost inchisa de organele de reglementare americane la sfarsitul aceleiasi luni, fiind considerat cel mai important faliment din istoria statului Washington. Banca a fost vanduta catre JP Morgan Chase in schimbul sumei de 1,9 mld. dolari (1,44 mld. euro).
Plangerea formulata de actionar descrie operatiunea de creditare ipotecara a WaMu ca un centru aglomerat unde volumul era covarsitor, iar creditele discutabile din punctul de vedere al eligibilitatii lor erau acceptate deoarece erau mai profitabile pentru companie. Cand underwriterii refuzau sa aprobe unele imprumuturi discutabile, acestia erau admonestati, spune ea. Cooper si-a inceput lucrul la WaMu in 2003 si a servit intereselor companiei timp de trei ani si jumatate. La inceput, a putut sa isi indeplineasca indatoririle, mai spune ea. In februarie 2007 presiunea a crescut la niveluri inimaginabile. Executivii WaMu le-au spus angajatilor ca nu incheiau suficiente contracte de creditare si ca cifrele trebuia majorate, declara ea.
"Au inceput sa ofere bonusuri ofiterilor de credite daca incheiau cat mai multe contracte, le erau oferite chiar vacante de o luna in Hawaii", isi aminteste Cooper. "Un angajat a primit o calatorie in Jamaica pentru o luna pentru ca a reusit sa incheie contracte de creditare in valoare 3,5 mil. dolari in luna respectiva."
Desi Cooper nu realiza, incepea sa se simta pericolul crizei subprime ce avea ulterior sa atace devastator.
"Daca creditul provenea de la un ofiter de credit superior, nu conta situatia clientului, trebuia sa inchei un contract cu acesta", spune ea. "Erai vazut ca un om rau daca refuzai sa inchei un acord".
Un contract de creditare putea contine atatea informatii eronate incat Cooper ajunsese sa creada ca este vorba de frauda ipotecara. Ea a refuzat sa incheie contractul doar pentru ca ulterior sa fie admonestata de superiorul sau.
"Mi-a spus, 'acest broker are contracte de peste 1 milion de dolari la noi, nu vad care este motivul pentru care nu poti face din acest contract unul eligibil'", mai adauga Cooper. "I-am explicat ca acesta nu indeplinea conditiile de creditare, insa ea mi-a spus ca trebuie sa il aprob."
Lucrurile nu s-au incheiat aici. Cooper spune ca superiorul sau direct a facut o plangere catre seful de echipa expunandu-i acestuia refuzarea creditului si cerandu-i ca Cooper sa fie "pedepsita", printr-o penalizare in contractul sau de munca. Cooper mai afirma ca sefii sai au trecut-o pentru 30 de zile intr-o perioada de proba pentru ca a refuzat sa aprobe creditul, pe care seful de echipa l-a aprobat ulterior.
Patru luni mai tarziu, creditul era cotat drept unul neperformant, spune Cooper. Debitorul nu platise nici macar o singura rata. "Au incercat sa dea vina pe mine", isi aminteste ea, "insa le-am spus ca am consemnat in sistem ca nu aprob acel credit".
Brokerii au incercat in nenumarate randuri sa o mituiasca pe Cooper pentru a aproba credite ce nu erau eligibile, dupa cum marturiseste chiar ea. Unul dintre ei mi-a oferit 900 de dolari (685 de euro) pentru a il trimite pe fiul meu intr-o tabara de vara la fotbal daca ii aprob creditul ce i-a fost refuzat de unul dintre ofiterii de credit. "L-am refuzat si i-am spus sa nu imi mai arate inca o data o asemenea lipsa de respect", spune Cooper.
Onorarii ascunse demonstrau ca brokerii puteau cu usurinta obtine intre 20 si 40 mii dolari (15,22 - 30,45 mii euro) la un credit in valoare de 500.000 dolari (380.000 euro), spune Cooper. "WaMu permitea brokerilor sa primeasca intre 6 si 8% comision la un credit", spune ea. "Daca eu ma ocupam de un credit si vedeam ca debitorul avea probleme si ca brokerul primea intre 10 si 20 mii dolari (7,6 - 15,22 mii euro), le reduceam comisioanele. In aceste conditii ei se suparau foarte tare".
Cooper spune ca creditele pe care ea le-a refuzat erau adesea aprobate de superiorii sai.
Unul dintre acestea avea sa provoace mari probleme WaMu.
Verificand un credit intr-o zi, Cooper spune ca a devenit suspicioasa cand o fotografie a casei ce urma sa fie cumparata prezenta o adresa diferita de cea pe care documentele o atestau.
Ea l-a contactat pe evaluatorul ce se ocupa de acest caz si isi aminteste ca acesta i-a spus ca este posibil ca el sa fi comis o eroare si ca ii va trimite ulterior documentele corecte.
"Ulterior, el mi-a trimis o expertiza ce prezenta aceeasi casa insa de data aceasta numarul acesteia era cel corect", isi aminteste Cooper. "Am cautat adresa in sistemul nostru si nu am reusit sa o gasesc. L-am sunat pe evaluator si l-am rugat sa investigheze."
Acesta s-a intors si a raportat ca a facut o vizita in California, la proprietatea in cauza si ca a gasit toul in ordine si in concordanta cu expertiza initiala. "Eram atat de sigura ca este vorba de frauda incat as fi vrut sa pot urca in avion sa verific", spune Cooper.
Creditul in valoare de 800.000 de dolari (609.000 de euro) a fost aprobat, insa nu de Cooper. Sase luni mai tarziu, era catalogat ca un credit neperformant, spune ea. "Cand au mers pentru o prescriere a ipotecii asupra locuintei, au descoperit ca unde se presupunea a fi casa era doar un teren viran", isi aminteste ea. "Imi aduc perfect aminte ca un manager vine la mine si ma intreaba. Iti amintesti acest credit? Am stiut instantaneu despre ce era vorba".
Cel mai mare regret al lui Cooper, dupa cum marturiseste chiar ea, este ca nu a respins mai multe cereri de creditare. "Jur ca peste 60% dintre creditele pe care eu le-am aprobat au primit validarea pentru ca am fost obligata", spune ea. "Daca as mai tine minte numele tuturor le-as trimite scrisori prin care mi-as cere scuze".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
