Noul director executiv al Harvard Management Company explica modelul sau de succes intr-o lume in care vechile modele nu mai au valoarea de altadata.
Mohamed El-Erian, fostul sef al departamentului de investitii de piata din cadrul grupului de management al fondurilor de investitii Pimco si fost oficial al FMI, si-a castigat de-a lungul timpului o reputatie de invidiat datorita curajului cu care a pariat pe o dezvoltare sigura a unor state precum Brazilia si Argentina.
In momentul de fata, in calitate de nou presedinte si CEO al Harvard Management Company (HMC), se concentreaza asupra descoperirii unor noi tinte pentru investitii. Compania pe care o conduce actualmente se ocupa de managementul celei mai mari universitati din SUA, Harvard, scrie Financial Times.
Sarcina pe care Mohamed El-Erian trebuie sa o indeplineasca nu este una usoara, in conditiile in care predecesorul sau, Jack Meyer, este deja o somitate in lumea investitiilor institutionale. Astfel, de-a lungul celor 15 ani de activitate in acest domeniu, valoarea activelor administrate de HMC a crescut de la 3,7 miliarde de euro la 20,5 miliarde de euro.
In aceste conditii, noul presedinte trebuie nu numai sa se ridice la aceleasi performante, ci si sa faca fata, in acelasi timp, presiunilor politice care apar in mod constant. De asemenea, CEO-ul HMC este supus unor expertize amanuntite, fiind nevoit, ca si Jack Meyer, sa justifice salariile mari pe care le incaseaza managerii HMC. Criticile si valurile permanente de cercetari nu il intimideaza insa pe El-Erian: "Am mai trecut prin asemenea experiente. Faptul ca ocup aceasta functie genereaza o atentie sporita atat din partea mass-mediei, cat si din partea specialistilor de pe piata. Fiecare miscare a mea este urmarita indeaproape". Mohamed El-Erian apreciaza avantajele competitive ale Harvard: "Aceasta universitate detine posibilitati investitionale pe termen lung, un bilant contabil exceptional, o sursa stabila de capital si abilitatea de a atrage noi idei si talente. Desi ne confruntam cu o perioada de tranzitie, avem un sistem bine structurat si puternic inradacinat".
Fiu al unui diplomat egiptean si al unei frantuzoaice, El-Erian si-a petrecut cea mai mare parte a adolescentei in Europa, studiind la scoli din Marea Britanie. Astfel, este un economist de formatie clasica, in conditiile in care a absolvit Universitatea Cambridge si si-a dat doctoratul la Oxford. Mai mult decat atat, spune ca a stiut intotdeauna ca se va intoarce intr-un mediu academic.
CEO-ul HMC declara ca sustine modelul pe care il adopta cei de la Harvard, prin care jumatate din fondurile pentru investitii sunt mentinute sub control intern, in timp ce restul fondurilor sunt investite de catre specialisti. De exemplu, HMC sprijina ideea de a investi in companii private, real estate si bunuri. In ceea ce priveste problema pietei de schimb, a obligatiunilor si dividendelor, managementul de la nivel intern este combinat cu cel extern.
"Acest model hibrid are o structura logica", spune El-Erian.
In anii ''90, HMC a inceput sa investeasca in cherestea. In 2004, holdingurile din domeniul cherestelei reprezentau 10% din totalul activelor pe care le detinea HMC.
Mohamed El-Erian spune ca de atunci nu a mai intalnit o asemenea oportunitate investitionala, dar ca este in cautare. Noul CEO al HMC adopta o abordare foarte practica a functiei pe care o ocupa: "Universitatea Harvard este clientul. De aceea, reprezentantii Harvard stabilesc parametrii in care trebuie sa ne incadram, riscurile pe care ne putem permite sa le asumam si domeniile inspre care trebuie sa orientam investitiile. Noi trebuie sa facem tot posibilul pentru a maximiza dotarile existente".
Avand in vedere faptul ca, in momentul de fata, HMC trece printr-un proces de reinventare si reconstructie, in primele luni de activitate noul HMC s-a ocupat de angajarea unor noi oameni. Cauza primara a acestei actiuni rezida in faptul ca in momentul plecarii sale, Meyer a luat cu el 30 din cei mai buni angajati, care sa lucreze la Convexity Capital Management, fondul de hedging pe care avea sa-l deschida.
"Echipa pe care am pierdut-o odata cu plecarea lui Meyer era alcatuita din oameni foarte talentati. Cu toate acestea, in urma lor a ramas o echipa la fel de serioasa si o afacere in plina dezvoltare si afirmare. Desi acum trebuie sa angajam oameni care sa se ridice la nivelul celor care au plecat, nu cred ca vor exista probleme in a-i alege pe cei mai buni", spune El-Erian. El este foarte increzator in potentialul celor de la Harvard de a gasi idei pentru noi investitii: "La Harvard exista o putere intelectuala extraordinara, dezvoltata de specialistii din cadrul Scolii de Business, Scolii Kennedy, departamentului economic".
Un aspect destul de sensibil consta in problemele politice care ar putea produce dificultati in dezvoltarea activitatii lui El-Erian din cauza aspectului public pe care il implica. In momentul in care acesta a fost numit in functia pe care o detine in prezent, presedintele Harvard era Lawrence Summers. Inainte ca Mohamed El-Erian sa-si inceapa propriu-zis munca, Summers a fost nevoit sa demisioneze din cauza unui conflict deschis cu alti membri din conducerea universitatii. Spre deosebire de alte institutii academice, tot ce se intampla la Harvard va atrage, mai devreme sau mai tarziu, atentia publicului.
De asemenea, se mai ridica problema platilor. In calitate de institutie non-profit, universitatea este obligata, prin lege, sa faca publice salariile celor mai bine platiti angajati. De fiecare data, in topul acestor liste se afla managerii HMC, ale caror venituri includ salariul de baza si bonusurile pe care le primesc. Acestea sunt calculate in functie de cresterea valorii clasei de active care ii este incredintata fiecarui manager in parte. Anul trecut cei sase specialisti de top din domeniul investitiilor ai HMC au castigat impreuna 45 de milioane de euro, din care 4,7 milioane de euro au revenit lui Jack Meyer.
Salariile mari au atras criticile studetilor de la Harvard, care se arata indignati de faptul ca managerii HMC castiga mai mult decat presedintele universitatii sau alti membri ai acestei institutii. Supararea este cu atat mai mare cu cat taxele anuale de scolarizare se ridica la 40 de mii de euro. De asemenea, studentii considera ca bonusurile in valoare milioane de euro nu se incadreaza in caracterul academic si educational al institutiei.
In aceste conditii, El-Erian, ca si Meyer, va trebui sa gestioneze corespunzator valurile de critici care au aparut ca o reactie la salariile mari ale managerilor. Excluzand argumentul moralitatii, noul director executiv spune ca abordarea pe care o adopta membrii Harvard este foarte eficienta: "Ocupandu-se de bani la nivel intern, Harvard a redus costurile la jumatate, intrucat au fost eliminate costurile pe care le-ar fi generat apelarea la un manager din exterior". Cu alte cuvinte, managerii financiari de care dispune Universitatea Harvard isi ofera serviciile in schimbul unor sume rezonabile. In sectorul privat, acestia ar fi castigat cu milioane de dolari mai mult.
Mohamed El-Erian spune ca bonusurile pe care le ofera au un rol stimulator.
"Daca realizezi mai mult decat era prevazut, vei castiga o anumita suma suplimentara de bani. Acesti bani nu vor fi primiti imediat, ci doar daca rezultatele bune se repeta", spune El-Erian.
Intr-o lume aflata intr-o schimbare permanenta, CEO-ul HMC declara: "Exista o serie de aberatii istorice si modelele vechi par a nu mai fi valabile. Actualul deficit de cont curent al SUA a atins valori record, iar petrolul se vinde la peste 60 de euro barilul. In plus, state precum China, Rusia, India si Brazilia sunt in plin proces de dezvoltare. Inovatiile magnifice din domeniul produselor derivate modifica peisajul financiar. Este provocator sa activezi intr-o asemenea lume".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
