Recentul acord intre Rusia si Japonia de a examina posibilitatile construirii unei conducte petroliere siberiene pana in Orientul Indepartat subliniaza cresterea competitiei globale pentru surse de energie din afara lumii arabe. Pana acum, tentativele de a mari exporturile rusesti de petrol din campurile izolate din Siberia s-au concentrat pe imbunatatirea bazelor de la Oceanul Arctic, Marea Baltica sau Marea Neagra.
Planurile de construire a unei conducte petroliere de la Angarsk pana la portul Nakhodka aduc in atentie potentialul conflict intre Japonia si China, cauzat de un proiect rival, de la Angarsk pana in Manciuria. De asemenea, aceste planuri deschid perspectiva reducerii dependentei acute a Japoniei de energia araba, si incurajeaza sperantele americanilor pentru o piata energetica mondiala mai diversificata.
Cu cativa ani in urma, o ruta petroliera care sa porneasca de la platformele estice ale Rusiei si sa ajunga fara intermediari pe pietele asiatice parea aproape un vis imposibil. Proiectele rivale care au aparut acum arata cat de mult s-a schimbat situatia economica si politica a regiunii.
Departe de Moscova si de orice infrastructura de transport, Siberia de est a ramas o zona putin dezvoltata pentru cea mai mare parte a anilor 1990, deoarece companiile petroliere isi concentrau eforturile asupra campurilor vestice, centre cu o puternica traditie de exploatare petroliera. Mai multe campuri unde s-au identificat oportunitati petroliere au fost scoase abia de curand la vanzare.
Contextul actual, al cresterii stabilitatii politice, al consolidarii proprietatii private si al castigurilor crescute aduse de mentinerea pretului petrolului la un nivel ridicat in ultimii doi ani, este unul care incurajeaza extinderea exporturilor Rusiei catre est. Yukos, a doua companie petroliera din Rusia, este pionierul noii tendinte de extindere si domina rezervele ce urmeaza a fi exploatate in urmatorii cativa ani. Dornic sa stabileasca contracte pe termen lung care sa-i asigure stabilitatea preturilor, Yukos a dus deja negocieri detaliate cu autoritatile chineze si este hotarat sa se angajeze in construirea unei conducte de 2,400 km, pana in Manciuria, proiectul valorand 1,8 miliarde dolari.
Interesul strategic al Rusiei este insa de a construi o conducta de 4.000 km prin care sa poata aproviziona zona Pacificului, asigurandu-si accesul pe mai multe piete asiatice, inclusiv pe cea japoneza, si chiar pe coasta vestica a Statelor Unite. Abilitatea guvernului de la Moscova de a influenta deciziile companiilor comerciale petroliere este mai limitata acum decat in trecut, si capacitatea sa de a finanta costurile aditionale ale rutei pacifice, care ar putea ajunge la 5 miliarde dolari ridica mai multe semne de intrebare.
In cele din urma, Yukos ar putea jongla cu cele doua proiecte, negociind termeni mai profitabili, insa compania trebuie sa mai faca fata presiunilor venite din partea Transneft, operatorul de distributie cu capital majoritar de stat, care sprijina varianta rutei spre zona Pacificului, pana in Japonia.
Din perspectiva japoneza, alternativa aprovizionarii cu petrol rusesc aduce o crestere a puterii de negociere cu zona araba pentru inlaturarea "primei asiatice" (de 1-1,5 dolari), de pe care o percep suplimentar producatorii din Orientul Mijlociu, in virtutea avantajului de a controla rutele petroliere catre aceasta destinatie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
