Studiul economiştilor Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff de la Universitatea Harvard pe care-şi întemeiază eforturile cei care fac presiuni pentru reducerea datoriilor guvernelor atât în SUA, cât şi în Europa conţine „erori grave“ şi ajunge la o concluzie greşită, spune o echipă de economişti ai Universităţii Massachusetts.
Un doctorand şi doi profesori, într-o lucrare care a început ca temă pentru acasă şi a evoluat treptat în critică, au încins spiritele în rândul academicienilor contestând studiul „Creştere în vremea datoriilor“ publicat în 2010 de Reinhart şi Rogoff, printre cei mai prestigioşi economişti ai lumii, scrie The Wall Street Journal. Studiul Reinhart-Rogoff ajunge la concluzia că în ţările pentru care raportul dintre datorii şi Produsul Intern Brut depăşeşte 90% tendinţa este ca economiile să nu crească, ci să se contracte în medie cu 0,1% anual. SUA sunt un exemplu de astfel de ţară - în cazul acesteia datoria ajunge la 104% din PIB, iar în Europa, în Belgia, Irlanda, Grecia, Franţa, Italia şi Portugalia datoria atinge sau depăşeşte 90% din PIB.
Lucrarea doctorandului Thomas Herndon şi a profesorilor Michael Ash şi Robert Pollin a refăcut calculele din studiul Reinhart-Rogoff şi concluzionează că în ţările cu datorii mai mari de pragul „critic“ economiile tind să crească în medie cu 2,2%, cu un punct procentual mai puţin decât rata de creştere a economiilor unde datoria este mai mică de 90% din PIB. Criticile au început la un curs de econometrie predat de profesorii Ash şi Pollin. Aceştia i-au cerut lui Herndon să refacă ecuaţiile dintr-un studiu de referinţă din literatura economică pentru a demonstra că lucrează lejer cu economia empirică. Studentul a ales „Creştere în vremea datoriilor“, descrisă de Ash ca fiind foarte atrăgătoare prin abordarea simplă şi directă.
Herndon şi-a urmat sarcina folosind datele puse la dispoziţia publicului, dar nu a reuşit să egaleze „rezultatele pe care le tot obţinea cu cele ale studiului publicat“, spune profesorul Ash.
Echipa de la Massachusetts a luat apoi legătura cu autorii de la Harvard, de la care au primit modelele de calcul. Dar recalculările au continuat să arate o creştere de 2,2% şi nu o contracţie de 0,1%. Echipa de la Massachusetts a atribuit diferenţa dintre rezultate „excluderii selective a datelor disponibile“ şi importanţei nejustificat de mari acordate unor episoade scurte din anumite ţări, notează Financial Times. De exemplu, episodul Noii Zeelande din 1951, când datoria a fost mai mare de 90% din PIB, iar economia a scăzut cu 7,6%, cântăreşte mult în rezultatul final. Grav este că „rezultatele lor sunt greşite şi de aceea ar trebui să reanalizăm agenda austerităţii, în condiţiile în care ceea ce au găsit Reinhart şi Rogoff a servit ca temei intelectual în sprijinul politicilor de austeritate“, a mai spus Ash.
În SUA, Paul Ryan, preşedintelui comisiei pentru buget din Camera Reprezentanţilor, a folosit calculele lui Reinhart şi Rogoff pentru a-şi întemeia bugetul pe 2013. „În esenţă, studiul confirmă că datoriile masive, de genul celor spre care tinde SUA, sunt asociate cu stagflaţia, un mix toxic de stagnare economică şi accelerare a inflaţiei“, se arată în proiectul de buget. Proiectul lui Ryan pentru 2014, aprobat de Camera Reprezentanţilor, elimină deficitul bugetar în următorii zece ani.
În Europa, studiul Reinhart-Rogoff a fost citat de comisarul pentru afaceri economice şi monetare Olli Rehn în timpul dezbaterilor privind înăsprirea rigorii bugetare în zona euro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
