Wall Street Journal (WSJ) şi Financial Times (FT), cele mai mari publicaţii de business din lume, atrag atenţia asupra vulnerabilităţilor majore ale sistemului bancar european.
FT scrie despre riscurile pe care le ridică operaţiunea masivă prin care Banca Centrală Europeană a înjectat 1.000 miliarde de euro în băncile din zona euro, pe care o descrie ca fiind "un drog, o schemă piramidală". Finanţarea ieftină le-a adus băncilor bani pentru a cumpăra obligaţiuni emise de statele din zona euro, detensionând astfel piaţa datoriilor. FT avertizeză însă asupra pericolului ca băncile să devină dependente de finanţare artificială ieftină, dar şi ca banii primiţi uşor să arunce bănciile într-o nouă frenezie a creditării asemănătoare celei care a precedat criza financiară mondială, dar de această dată îndreptată spre obligaţiunile propriilor guverne.
WSJ atrage atenţia că băncile europene ar putea fi subcapitalizate, spre deosebire de cele americane, care se finanţează normal de pe pieţele private şi au dat drumul la creditare. Publicaţia îşi pune întrebarea dacă nu cumva modelul bancar european este avariat fără şanse de reparaţie din cauza crizei datoriilor.
Însă editorialistul Barry Ritholtz, totodată analist financiar şi comentator pentru Bloomberg TV arată într-un studiu publicat pe blogul său că băncile ameriane "consumă" un bailout etern. "Băncile susţin că au returnat fondurile cu care au fost salvate de stat prin programul TARP, dar aproape jumătate dintre bănci au rambursat fondurile de bailout împrumutându-se de la alte fonduri de bailout ale guvernului. Într-adevăr, guvernul s-a hotărât asupra bailouturilor eterne pentru băncile considerate a fi prea mari pentru a se prăbuşi", scrie Ritholtz.
Autorul menţionează printre bailouturile nedetectabile prin care guvernul finanţează băncile înţelegerile amiabile privind ipotecile - pentru ca guvernul să renunţe la acuzaţii, băncile plătesc amenzi, dar mai mici decât prejudiciul produs-, swap-urile pe rata dobânzii şi diverse programe de garantare guvernamentale, precum cele pentru creditele acordate studenţilor şi pentru achiziţia de automobile.
"Programul TARP este doar o alună în comparaţie cu numeroase alte bailou-turi pe care guvernul le-a dat giganţilor bancari", menţionează analistul, care dă exemplul băncilor Fannie Mae and Freddie Mac - exemplu în care The New York Times şi alţi comentatori financiari văd un baoilout ascuns - care continuă să fie finanţate de stat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
