În taberele de îndoctrinare din regiunea Xinjiang, mai multe femei şi bărbaţi din grupul etnic al uigurilor (n.r: un grup etnic cu rădăcini din Turcia care trăieşte în Estul şi Centrul Asiei), sunt forţaţi să studieze istoria Chinei, să îşi scrie gândurile personale şi să interpreteze cu voce tare cântece precum „Fără Partidul Comunist, nu există Noua China”, potrivit Business Insider.
Majoritatea sunt bătuţi, torturaţi şi lăsaţi incapabili de a se mai întoarce măcar acasă.
China numeşte acest proces „reeducare”. Sistemul funcţionează în afara tribunalelor, iar oamenii ajung acolo pentru fapte precum o conversaţie peste hotare cu persoana iubită sau pur şi simplu pentru că au barbă. Nu există o modalitate de a face apel.
O estimare recentă ridică numărul persoanelor care au picat victime ale acestui sistem la sute de mii sau chiar peste un milion de persoane, care au fost internate acolo din aprilie 2017 şi până în prezent.
Deşi totalul lor nu este cunoscut, Adrian Zenz, un cercetător social în cadrul Şcolii Europene de Cultură şi Tehnologie, urmăreşte atent anunţurile de angajare din presa locală şi licitaţiile guvernului, în încercarea de a găsi mai multe dovezi ale existenţei şi dimensiunii sistemului de reeducare.
Începând cu 2016, au fost licitaţii guvernamentale pentru a construi sau repara diferite clădiri din Xinjiang, care în ciuda numelor variate, par a opera pe post de centre de reeducare.
Centrele de reeducare sunt adesea dechizate drept hub-uri vocaţionale.
La un loc, aceste facilităţi au primit prin licitaţii sisteme de supraveghere video, garduri de securitate, echipament de poliţie, tabere în care să locuiască poliţiştii, pereţi întăriţi cu oţel şi chiar şi lanţuri.
„Multe dintre aceste facilităţi sunt foarte bine securizate, până la nivelul la care nu încearcă doar să ţină potenţialii intruşi afară, dar încearcă să îi ţină blocaţi în interior şi pe cei care au venit la „huburi vocaţionale”.
Guvernul continuă licitaţiile pentru echipamente care ar putea fi utilizate în aceste centre. O licitaţie publică din ianuarie cerea 122 de camere pentru a acoperi o clădire întreagă, fără „unghiuri moarte”.
