Obiectivul ideal in politica sanitara este asigurarea unei asistente medicale de calitate, la nivele performante, sub un raport cost - eficienta maximal.Resursele umane si materiale mobilizate pentru atingerea acestui ideal constituie un sistem de ingrijiri de sanatate (SIS). Acesta este adoptat politic, fiind adaptat caracteristicilor economice si sociale ale societatii.
Este un subsistem al planului general de protectie sociala.Nu exista inca un model perfect, sistemul fiind diferit de la o tara la alta. Totusi, pot fi descrise patru modele principale.
Sistemul national de sanatate - tip Beveridge.
Elaborat in Marea Britanie , functioneaza in tarile din nordul si sudul Europei. Este finantat de stat printr-un procent din taxele generale.Serviciile medicale sunt gratuite, iar accesibilitatea populatiei la asistenta medicala este larga. Medicii sunt platiti cu salariu fix sau per capita. Dezavantaje: medicii sunt lipsiti de stimulare, apar liste lungi de asteptare pentru anumite servicii medicale .
Sistemul de asigurari sociale de sanatate - tip Bismarck
S-a dezvoltat in Germania, fiind apoi adoptat si de tarile central si est europene.Finantarea se face prin taxe speciale obligatorii, platite de catre asigurati/angajatori. Fondurile sunt administrate de organisme independente .
Acoperirea este larga, dar pot exista segmente de populatie neasigurate care nu pot beneficia de asistenta medicala gratuita. La baza sistemului stau relatiile contractuale. Plata se face per serviciu si per capita, iar performantele medicale sunt crescute. Dezavantaje: este un sistem foarte costisitor, pot apare fenomene perverse (riscul moral , selectia adversa).
Sistemele de s*n*tate private . Acestea caracterizeaza asistenta medicala in SUA . Rolul statului este minim si indirect (finanteaza doua mari programe Medicaid -pentru saraci si Medicare -pentru batrani si persoanele cu handicap ) Majoritatea populatiei are asigurare privata de sanatate. (Raman totusi aproximativ 16% fara asigurare medicala). Practica medicala este individuala sau de grup ; se percepe taxa per serviciu.
In tarile fostului bloc comunist a fost folosit sistemul centralizat de stat - tip Semasco. Finantat, controlat si dirijat in intregime de catre stat desi permitea o accesibilitate foarte larga, calitatea asistentei medicale era joasa (lipsa de stimulare, subfinantare cronica).
Romania a abandonat un sistem falimentar si a incercat sa adopte modelul asigurarilor sociale de sanatate. Primii pasi de succes au fost transformarea asistentei medicale primare si dezvoltarea rapida a medicinii de familie.
Din pacate continuarea reformei in asistenta medicala de specialitate (policlinica, spital) a stagnat prea mult timp, permitand o coabitare nefericita intre doua sisteme total opuse. Rezultatul: consum crescut si inadecvat al resurselor. Treptat la aceasta s-au adaugat scaderea fondurilor (a numarului de asigurati ) si cresterea costurilor.
Recentele masuri de reforma in domeniul asistentei medicale secundare au contribuit -paradoxal- la accentuarea crizei din sistemul sanitar.
Solutiile (imediate dar si pe termen lung ) trebuie cautate in domeniul privat. Stimularea dezvoltarii unui sector privat puternic (de la servicii/bunuri anexe pana la asigurari de sanatate private ) in paralel cu SAS ar permite redresarea actualului sistem sau evolutia in timp spre un alt model (ex. Sistemul national de sanatate).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
