Sectorul de legume-fructe din România a trecut în ultimii ani printr-un proces constant de dezvoltare, ajungând la un nivel ridicat de productivitate şi preţuri competitive, în timp ce sectorul de cereale se confruntă cu preţuri la minime istorice şi un nivel de productivitate la aproape jumătate faţă de ţările concurente din Europa.
Anul trecut, România s-a aflat pe locul 4 în UE la producţia de grâu şi pe 2 la porumb, în condiţiile în care productivitatea obţinută de fermierii locali este mult sub ţările concurente. La grâu, media din România este de 4,6 tone la hectar, faţă de 7,4 tone în Germania şi 7,2 tone în Franţa, iar la porumb de 4,7 tone, faţă de 10,6 tone în Italia şi 9,7 tone în Franţa.
Comparativ, agricultorii au ajuns de la producţii de 40 de tone de mere, pentru industrie şi consum, în 2014 la 80 de tone doar pentru consum. Iar la cireşe producţia a ajuns şi la 25 de tone la hectar.
„Nu mai avem probleme cu merele din Polonia. Segmentul de legume-fructe a fost zdruncinat în 2014. Acum aceleaşi probleme are sectorul de cultură mare. Sectorul de legume-fructe stă mai bine acum, avem şi preţuri bune. În 2014 aruncam vagoane de legume şi fructe. Dacă noi încă avem producţie de 4 tone de grâu şi 8 de porumb nu cred că avem cum să avem un preţ bun de vânzare“, a comentat Lucian Florea, preşedinte la Asociaţia Fruleg, prezent la conferinţa Agricultura românească. Noi tehnologii şi provocări organizată de Ziarul Financiar şi Banca Transilvania la Galaţi.
La nivelul întregii pieţe, companiile active în agricultură au încheiat 2022, an pe care există cele mai recente date, cu afaceri de 53,6 miliarde lei, în creştere faţă de nivelul de 51,2 miliarde lei din 2021.
În judeţul Galaţi, datele arată că sunt puţin peste 3.000 de companii cu activitate în agricultură, din care aproape 1.600 cultivă legume.
Una dintre problemele semnalate constant de fermierii de cereale este lipsa irigaţiilor, în condiţiile în care anumite zone din ţară sunt tot mai afectate de secetă. La nivel naţional, fermierii au făcut contracte pentru a iriga circa 1 mil. ha în 2024, dublu faţă de cât s-a irigat anul trecut. Pe primul loc, cu cea mai mare suprafaţă irigabilă şi irigată, este judeţul Brăila. Suprafaţa pregătită pentru irigat în 2024 este de 335.000 de hectare, peste 80% din terenul agricol.
În judeţul vecin însă, Galaţi, se pot iriga circa 100.000 de hectare din cele aproximativ 300.000 de hectare.
În prezent, un sistem de irigaţii costă 3.000-5.000 de euro pe hectar.
„Cred că învăţăm mai mult din anii în care avem probleme, decât din cei fără probleme. În ultimii ani s-a accelerat mult ideea de irigaţii în România pentru că a fost secetă. S-a discutat mult şi de preţuri. Fiecare an vine cu propriile provocări. Dar de fapt vorbim despre învăţare. Cred că e important ce învăţăm din provocări, dar ne defineşte şi ce facem în anii buni“, a declarat Tiberiu Moisă, director general adjunct IMM şi midcorporate, Banca Transilvania. În opinia lui, rolul statului în agricultură este să dea o direcţie, dar la fel de important este şi rolul individual al fiecărei ferme.
„Iar aici contează şi abilităţile individuale. Unii suntem mai curajoşi, alţii ne bucurăm de anii buni şi ne facem tot felul de capricii, unii ştim mai bine când să investim. Fermierii care sunt curajoşi, care întreabă, care învaţă vor fi cei pe care îi vedem an de an mai departe“. În ceea ce priveşte 2024, Tiberiu Moisă este optimist şi spune că sunt premisele să nu fie un an mai rău decât 2023, ba chiar să fie mai bun. „Sper că fermierii au învăţat cum să gestioneze bugetele, când să vândă, când să stea“.
La rândul lui, Marius Petrache, director general&fondator, Marcoser, subliniază că, pe lângă irigaţii, fermierii trebuie să crească gradul de tehnologizare, pentru că nu poţi avea performanţă fără fertilizare, fără tratamentele necesare asupra pământului şi culturilor.
Datele arată că, prin implementarea digitalizării într-o fermă, productivitatea poate creşte cu 20-30%. Iar prin utilizarea datelor de la senzori, într-o fermă de 100 de hectare cultivate cu grâu, fermierul poate face economii anuale de până la 5.000 de euro.
„Se vorbeşte de reducerea cantităţii de îngrăşământ la hectar (de la 200 kg la 100 kg pe hectar sau deloc). Toată lumea foloseşte sămânţă de ultimă generaţie. E ca şi când ai avea un cal de rasă pură, dar îl hrăneşti cu coceni. Cine aplică partea de nutriţie ca la carte a avut productivitate“.
El aminteşte de programul guvernamental „Tomata“, care se adresează însă fermierilor care au solarii şi nu acoperă cererea internă. La nivel naţional există în prezent circa 4.500 de hectare în solarii, infim pentru nevoile reale.
„E un potenţial mare de creştere a suprafeţelor cultivate cu legume. Pentru a ajunge în top 3 în Europa trebuie să triplăm suprafeţele“.
În plus, având în vedere schimbările climatice care sunt aşteptate în următorii ani, ar fi momentul ca agricultorii români să studieze ce culturi sunt în Grecia, Italia sau Spania. „Nu vedem grâu, porumb acolo, ci milioane de hectare de măslini“, a adăugat Marius Petrache.
România este în prezent importator de roşii de exemplu, pentru că producţia internă nu acoperă cererea. Dar exportă castraveţi şi pepeni verzi, o cultură cu potenţial mare. „Importăm cartofi, ceapă, usturoi, rădăcinoase. Pentru că nu avem producţie locală. Nu am găsit o cultură care să nu fie rentabilă dacă faci o planificare corectă. Trebuie să te gândeşti la cantitate, dar şi calitate, şi atunci ai preţ corect“, a mai spus fermierul din Galaţi.
În acest context, George Scarlat, preşedinte la Comisia de agricultură din Senatul României, a subliniat că, până la urmă, cea mai importantă problemă pentru fermier e piaţa, a avea siguranţa că ceea ce produce poate introduce pe piaţa internă. „Nu ne acoperim pe niciun domeniu cererea internă“, a adăugat el.
Dincolo de problemele cu care se confruntă, agricultura locală are un potenţial uriaş de creştere, iar companiile sunt interesate de investiţii şi dezvoltare, au concluzionat fermierii din judeţul Galaţi prezenţi la conferinţă. „Cred că suntem pe un drum bun, dar nu putem sări nişte etape, care au durat 10-15 ani în alte ţări“, spune Vlad Pavel, proprietar al firmei Locacombine.
Tiberiu Moisă, director general adjunct IMM şi midcorporate, Banca Transilvania
►Cred că învăţăm mai mult din anii în care avem probleme decât din cei fără probleme. S-a accelerat în ultimii ani ideea de irigaţii pentru că a fost secetă. S-a discutat şi de preţuri. Fiecare an vine cu propriile provocări. De fapt vorbim despre învăţare.
►Anul 2024 şi impredictibilitatea care urmează în următorii ani arată că trebuie să te asiguri că ai profit, să stimulezi producţia pentru a fi pe plus şi dacă e an bun şi dacă e prost. Încercând să controlăm costurile, lovim în producţie. Faci rabat la tehnologii pentru a ţine costurile jos, dar afectezi producţia. Trebuie un echilibru.
►Nu cred că problema irigaţiilor poate fi rezolvată doar într-o relaţie fermier-bancă, ci printr- un parteneriat mai amplu, stat-fermier, la care să participe şi băncile. Când vorbim de infrastructură nu ne imaginăm că se asociază nişte firme şi fiecare judeţ îşi face propria reţea de drumuri. Rolul statului de gestionar al avuţiei naţionale e să facă această infrastructură mare. În agricultură încă nu se înţelege acest lucru.
►Dacă discutăm despre dobânzi în noiembrie-decembrie ne gândeam că acum, în aprilie, ar fi mai mici. Dar valul de inflaţie de la începutul anului a amânat reducerea dobânzilor.
►Fermierii care sunt curajoşi, care întreabă, care învaţă vor fi cei pe care îi vedem an de an mai departe.
►Există toate premisele ca 2024 să nu fie un an mai rău decât 2023, ba chiar să fie mai bun. Sper că fermierii au învătat cum să gestioneze bugetele, când să vândă, când să stea.
►Anul trecut aveam un procent foarte mic de credite problematice în agricultură. Finanţările din agricultură ale băncii totalizează 5 miliarde lei, circa 20-25% din piaţă. Au fost foarte puţine probleme la plata creditelor anul trecut. Statistic, calitatea acestui portofoliu de credite arată foarte bine, chiar dacă nu arată zbuciumul acestui domeniu. Costul real cred că se vede la fermierii, au luat de la ei pentru a plăti furnizorii.
Marius Petrache, director general şi fondator al Marcoser
►România are potenţial să crească pe agricultură. E loc de creştere a performanţei, pentru că e multă nevoie de tehnologie. Sunt ferme unde nu găseşti inginerul de cultură. Sau abia a terminat facultatea, are o bază teoretică, dar are nevoie de doi-trei ani pentru practică. Pe lângă irigaţii, ar trebui să ne ocupăm de creşterea gradului de tehnologizare.
►Se vorbeşte de reducerea cantităţii de îngrăşământ la hectar (de la 200 kg la 100 kg pe hectar sau deloc). Acum toată lumea foloseşte sămânţă de ultimă generaţie. E ca şi când ai avea un cal de rasă pură, dar îl hrăneşti cu coceni. Nu poţi avea performanţă dacă nu ai tratamentele necesare, fertilizare, pentru că ai vrut să reduci costurile. Cine aplică partea de nutriţie ca la carte are şi productivitate.
►S-a vorbit de diversificare de cultură. Importăm roşii pentru că nu avem producţie, dar la castravete avem altă situaţie. Pleacă la export pepeni verzi, o cultură cu potenţial mare. Dar importăm cartofi, ceapă, usturoi, rădăcinoase. Pentru că nu avem producţie locală. Nu am găsit o cultură care să nu fie rentabilă dacă faci o planificare corectă.
►E un potenţial mare de creştere a suprafeţelor cultivate cu legume. Pentru a ajunge în top 3 Europa trebuie să triplăm suprafeţele actuale. Dar nu poţi face asta doar cu fermieri din tată în fiu, care au rămas la un anumit nivel, ci cu cineva care vede agricultura ca business.
►Se schimbă clima. Hai să vedem ce se produce în Grecia, Italia, Spania. Nu vedem grâu, porumb acolo, ci milioane de hectare de măslini. Au zeci de mii de hectare de suprafete protejate acoperite.
George Scarlat, preşedinte, Comisia de agricultură din Senatul României
►Productivitatea are mai multe sensuri. Aş vorbi de calitate. Noi nu ştim să ne promovăm produsele. Politica europeană comună susţine acum întoarcerea la biodiversitate, care la noi e peste tot.
►Cred că cea mai importantă problemă pentru fermier e piaţa, a avea siguranţa că ce produce poate introduce pe piaţa natională. România nu acoperă pe niciun domeniu cererea internă din producţie
►Trebuie să avem specializare. Ştiu să cresc porci, aia fac. Dacă pun legume, asta fac. Cel care ştie să facă producţie ar trebui să aibă un parteneriat cu cineva care face procesarea, industria să ia materie primă local.
►Legea irigaţiilor stă în sertar de un an. Lege care ar permite preluarea infrastructurii de ANIF şi să fie dată altor fermieri care să se ocupe de ea. Legea actuală prevede că infrastructura de irigaţii trebuie preluată de ANIF la stadiul de acum 10 ani.
►Toată lumea trage de investiţii în propriul judeţ. În Oltenia se fac investiţii. În Brăila se irigă mai mult, au avut fonduri din partea ministerului. La fel Dolj, Olt au primit fonduri semnificative. Nu avem o dezvoltare uniformă.
►În agricultură, lipseşte educaţia financiară, care este esenţială la o fermă. Şi e o lipsă de ţinte, de obiective pe termen lung la fermieri.
►Profitul trebuie împărţit pe tot lanţul de producţie. Când un sector are un an bun trebuie să se gândească şi la partenerii de pe lanţ nu să ridice preţurile, ca să supravieţuiască şi anii următori împreună.
►Produsele de industrie alimentară din Ucraina intră pe teritoriul României. Autorităţile trebuie să aplice măsuri pentru a fi siguri că verificăm consumul produselor necertificate european.
►2020 a fost un an greu. Am discutat cu ministrul ce vor fermierii. Cei de la Galaţi au zis că nu vor pomană. Şi am discutat ca bani din despăgubirile de la stat să susţină mai bine creditele. Dar alţi fermieri au preferat să ia banii în mână. Pentru că nu au gândit pe termen lung.
Vlad Pavel, proprietar, Locacombine
►Cred că suntem pe un drum bun în agricultură, dar nu putem sări nişte etape, care au durat 10-15 ani în alte ţări. Se fac mici cooperative, nu merg toate cum am vrea, dar cu paşi mărunţi, cred că acesta este viitorul. Agricultura românească vine dintr-o zonă foarte învechită şi am avansat foarte mult, inclusiv la digitalizare.
►E nevoie de investiţii în irigaţii. Fermierii trebuie să aloce mai mulţi bani spre irigaţii, chiar dacă ele sunt foarte scumpe. Iar băncile trebuie să ne acorde perioade mai lungi pentru rambursarea creditelor, pentru că în 5 ani e dificil de achitat. Ne-ar ajuta 8-10 ani. Un sistem de irigaţii costă acum 3.000-5.000 de euro pe hectar. Orice suprafaţă merită irigată dacă ai sursă de apă.
►Preţurile produselor sunt foarte mici. E nevoie de soluţii, de parteneriate cu fermieri din zootehnie, de exemplu. Sau noi, agricultorii din cultura mare, să ne apucăm de zootehnie, de procesare. Cred că nu avem de ales. Bani doar din grâu şi porumb nu prea mai vin.
►La preţurile actuale suntem la limită cu acoperirea costurilor. Chiar şi cu sistemele de irigaţii. Nu cred că 2024 va fi mai bun decât 2023. Am investit în irigaţii, în tehnologii, în îngrăşăminte, dar cu preţurile actuale nu prea ne mai acoperim cheltuielile. Soluţia cred că este diversificarea culturilor. Trebuie să fim optimişti pentru 2024. Rezervaţi, dar cu targeturi optimiste.
Ingrid Staver, administrator, Agro Staver
►Eu văd o evoluţie a agriculturii în ultimii cinci ani. Se vede şi pe zona de irigaţii. Mai ales în judeţul Brăila, unde lucrurile s-au mişcat mai bine. Mai puţin bine la Galaţi. Apa este primordială în agricultură. Foloseşti îngrăşăminte, dar dacă nu ai şi apă, rezultatele sunt şi mai proaste.
►Sunt zone în care nu se pot face irigaţii. Noi am investit în puţuri forate. Fără tehnologie nu putem supravieţui.
►Avem potenţial de creştere în România, dar trebuie să apară asocieri între fermieri. În acest fel avem şi creştere de productivitate.
►Preţurile din piaţă sunt foarte mici, iar costurile la nivel de 2024. La noi preţurile au rămas la fel indiferent dacă a fost un an agricol bun sau prost. Nu am văzut creşteri de preţ când a fost secetă. Noi ne descurcăm financiar, dar nu doar din producţia din judeţul Galaţi.
►Pentru 2024, doresc tuturor fermierilor să fie profitabili, ca să fie bancabili. Personal, sunt rezervată pentru 2024. Ne-am bucura să mai plouă.
