Deşi pentru Transgaz conducta va genera venituri suplimentare, în absenţa oricărui plan de utilizare a noilor resurse pe plan intern Marea Neagră riscă să devină un alt atu slab exploatat. Mai mult, în timp ce România se pregăteşte să alimenteze independenţa faţă de importurile ruseşti a vecinilor sale, două treimi din locuinţele de aici se încălzesc cu lemne sau cu butelii, consumul intern scade cu 10%, industria chimică este decimată iar planurile privind construcţia unor combinate umplu hârtii, nu şantiere.
Transgaz a anunţat la mijlocul acestei săptămâni că a primit de la UE 179,3 milioane de euro, dintr-o finanţare totală de 217 milioane de euro pentru 15 proiecte-cheie de infrastructură. Banii vor fi utilizaţi pentru realizarea primei faze a unei conducte de gaz dinspre Bulgaria către Austria, via România şi Ungaria, cu denumirea coridorul de transport Bulgaria – România – Ungaria – Austria (BRUA). Alocarea de 179,3 milioane euro reprezintă 40% din valoarea eligibilă estimată.
Ce este BRUA?
Denumirea BRUA a apărut pentru prima dată menţionată la finalul anului 2014 în planul de dezvoltare pentrru zece ani, pentru perioada 2014-2023, întomit de conducerea Transgaz. Proiectul BRUA cuprinde două faze majore. Prima prevede extinderea interconexiunilor cu Bulgaria şi Ungaria, conexiunea cu vecinii de la sud fiind cu atât mai importantă cu cât bulgarii urmăresc conectarea cu Grecia. Mai departe, Grecia face parte, alături de Albania şi Italia, din proiectul TAP, gazoduct care ar urma să se lege cu TANAP, o conductă care traversează Turcia şi se conectează la bogatele resursele din zona caspică. TAP este gazoductul care a fost ales de azeri în detrimentul Nabucco, proiect din care făcea parte şi România. Doar această parte a proiectului are o valoare de 560 de milioane de euro, termenul de finalizare fiind anul 2019.
Proiectul de dezvoltare a reţelei Transgaz mai are însă o componentă
„În contextul în care în Europa devine tot mai dependentă de importurile de gaze naturale, accesul la noi surse devine o necesitate imperioasă. Studiile şi evaluările realizate până în prezent au evidenţiat zăcăminte de gaze naturale semnificative în Marea Neagră. În acest condiţii, dezvoltarea pe teritoriul României a unei infrastructuri de transport de gaze naturale de la ţărmul Mării Negre până la graniţa România-Ungaria reprezintă una dintre priorităţile majore ale Transgaz. Proiectul a devenit o prioritate pentru Transgaz în a doua jumătate a anului 2013 ca urmare a necesităţii asigurării unor capacităţi adecvate de transport pentru valorificarea gazelor naturale din Marea Neagră pe pieţele central-europene”, se arată în planul de dezvoltare al Transgaz.
Practic, compania urmăreşte să construiască o conductă între Podişor (Giurgiu) şi Tuzla (Constanţa), punctul în care ar trebui să fie injectate gazele din Marea Neagră. Conducta va avea o lungime de 285 de kilometri, va costa 262,4 milioane de euro şi ar trebuie să fie gata în aprilie 2019.
„Acest prim pas are un impact semnificativ pentru companie şi ţară, deoarece proiectul BRUA va contribui atât la integrarea pieţelor energetice europene, la creşterea siguranţei furnizării gazelor pentru Bulgaria, România, Ungaria, Austria, la diversificarea surselor de aprovizionare în regiune prin facilitarea accesului la gazele din regiunea Mării Caspice, furnizarea de GNL (gaz natural lichefiat) prin Grecia şi Bulgaria şi crearea condiţiilor pentru accesul regional viitor la potenţialele resurse de gaze din Marea Neagră. Se asigură astfel diversificarea rutelor de transport, creându-se o infrastructură ce permite eliminarea izolării energetice a unora dintre statele membre”, spun reprezentanţii Transgaz în anunţul privind obţinerea finanţării. Aceştia nu au mai putut fi contactaţi pentru detalii suplimentare.
Care sunt părţile bune?
„Întreg proiectul Transgaz este un fel de Nabucco, dar este botezat altfel”, spun specialiştii din piaţă.
Pe de o parte, Transgaz are din 2014 semnat un acord cu Petrom şi americanii de la ExxonMobil prin care părţile se angajează ca gazul din Marea Neagră să fie injectat în reţeaua românească de transport.
„Dacă Transgaz nu dezvolta acest proiect de interconectare cu alte pieţe, este posibil ca proiectul din Marea Neagră să nu se mai fi dezvoltat sau să se fi dezvoltat dar punctul de conectare să fie altul, nu România. Pentru Transgaz, dezvoltarea unei astfel de infrastructuri este în primul rând un business. Ceea ce au reuşit ei să obţină era un lucru greu de crezut”, explică oamenii din piaţă.
Potrivit acestora, printr-o astfel de ţesătură de conducte, România îşi asigură accesul la mai multe opţiuni de alimentare a pieţei interne.
„Eu asta vreau. Vreau să pot să mă leg şi la TAP, şi la gazul din Marea Neagră, să aduc gaz şi din terminalele din Grecia. Eu vreau să-mi diversific oferta. Bine, se poate spune că România este o piaţă mică, dar poate deveni un hub pentru regiune dacă este bine conectată.”
La ce trebuie lucrat
Pe de altă parte, specialiştii din domeniu spun că România trebuie cu orice preţ să valorifice intern cât mai mult din noile resurse. Spre exemplu, la finalul lui 2014, fostul ministru al energiei, Răzvan Nicolescu, spunea că guvernul i-a propus companiei KazMunayGas, proprietara rafinăriei Rompetrol, să construiască în Dobrogea un combinat chimic în baza unui memorandum semnat între cele două părţi, aceasta fiind o bună modalitate de valorificare a gazului din Marea Neagră. Discuţiile cu kazahii sunt însă îngheţate.
„Mai pot fi relocate fabrici de îngrăşăminte pe plan local. Nu trebuie să ne imaginăm că vor fi discuţii uşoare, dar lucrurile trebuie încercate, această resursă trebuie promovată în scopul atragerii investiţiilor. Nu trebuie să ai doctorate în economie pentru a-ţi da seama că o astfel de carte trebuie jucată. Trebuie să fim inteligenţi.”
Pe plan local, cererea de gaze naturale a scăzut, potrivit datelor din primele nouă luni din 2015, cu 10%, mai ales din cauza scăderii consumului din partea sectorului de îngrăşăminte chimice. Nici pe sectorul casnici însă, lucrurile nu stau foarte bine. Numai 3 milioane de locuinţe din cele aproape 8,5 din România sunt conectate la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale, ceea ce înseamnă că aproape două treimi din populaţia României folosesc surse alternative pentru încălzire sau preparea mâncării. În oraşe cheie, cum este cazul Constanţei, doar una din cinci locuinţe este racordată la reţeaua de gaze.
„Aceasta este o întrebare fără răspuns. Continuăm să ne încălzim tot cu coceni sau trecem la sisteme pe gaz? Poate este mai eficient un sistem alimentat cu energie electrică, poate este mai bine să susţinem producţia de energie electrică la nivel micro, panouri solare pe case. În zona de transporturi, asistăm din nou la mai multe dezvoltări. Principalele două direcţii sunt fie alimentarea cu energie electrică, fie cea cu gaz comprimat. Ne lipsesc deciziile strategice în legătură cu transportul şi încălzirea, dar la finalul zilei noi trebuie să facem tot ce putem pentru a valorifica intern aceste resurse”, mai spun oamenii din piaţă.
