Astazi conduce cunoscutul lant de restaurante catre o cifra de afaceri de 12 milioane de euro si incearca sa nu priveasca prea mult in curtea vecinului, acolo unde restaurantele City Grill se inmultesc ca dupa ploaie.
Americanii au o vorba. In viata trei lucruri sunt certe: nasterea, moartea si taxele. Pentru Catalin Mahu, la fel de cert este si antreprenoriatul, atunci cand il ai in sange. Proprietarul Trotter Restaurant, operatorul lantului de restaurante "La Mama", identifica cu greu momentul in care a inceput cariera sa de antreprenor. "Prima afacere a venit natural, de la sine. Erau anii '90, cand capitalismul insemna sa cumperi din stanga si sa vinzi in dreapta si atunci, student fiind, n-am stat prea mult pe ganduri", spune el.
Cu banii se descurca chiar bine si scoala il pasiona insa impulsul antreprenorial a fost mai puternic.
"Parintii mei, fericiti ca am fost acceptat la facultatea de autovehicule rutiere, au decis ca unul dintre salariile lor sa mi-l dea mie. Era mult mai mult decat media pe care o primeau ceilalti colegi ai mei, asa ca imi puteam permite cam tot ce voiam. Cu toate astea am vrut mai mult, nu stiu exact de ce... poate asa a fost sa fie", isi aminteste Mahu.
A inceput sa cumpere dintr-o parte si sa vanda in alta. "Era cel mai simplu lucru pe care puteai sa il faci in vremea aceea, cand doar faptul ca cunosteai o sursa de la care sa cumperi un produs putea fi un bilet de succes. Incet, incet am renuntat sa mai iau bani de la parinti, mi-am continuat scoala... Nu te imbogateai, erau exact banii sa iti scoti prietena la un suc a doua zi, sa iei masa intr-un restaurant o data la 3 zile. Eu imi aduc aminte cu drag de acea perioada, dar n-a fost una a acumularilor, nici nu aveai ce".
Acum spune ca daca ar fi sa o ia iarasi de la capat, stiind ceea ce stie astazi despre afacerile din domeniul HoReCa, ar fugi mancand pamantul. "Astazi toata lumea spune ca inainte sa faci o afacere trebuie sa faci un studiu de piata, sa intocmesti un business plan. O mare vrajeala", gesticuleaza el.
"Acum 17-18 ani nimeni nu auzise de studiu de piata. Iti venea o idee, o puneai in practica si vedeai pe parcurs ce iese. Tara noastra nu avea specialisti in comert. Tot ce exista era curajul si un anumit spirit antreprenorial care debuta mereu cu aceleasi cuvinte: hai sa fac o chestie!"
In acelasi ton a inceput si prima afacere serioasa a lui Mahu: imprimarea de casete audio, in camin.
"La un moment dat am facut un calcul. Am doua casetofoane. Daca stau eu si imprim casetele reusesc intr-o saptamana sa imprim un numar x de casete pe care i le vand unei terte persoane. Dar ce-ar fi daca, atat cat sunt eu la cursuri, unul dintre colegii mei ar apasa pe butoane? Dar de ce ar face asta? Hai sa ii dau un leu pentru fiecare caseta inregistrata. Oamenilor le-a placut ideea, cu atat mai mult cu cat, locuind cu totii in camin, se simteau implicati in afacere." Totul a mers ca pe roate pana in vacanta cand a aparut dilema: sa traga obloanele peste afacere pana in toamna sau sa ramana in Bucuresti si sa continue? Decizia de a ramane pe baricade a constituit, dupa cum recunoaste si el, un moment de cotitura, primul pas inspre cariera sa antreprenoriala.
In foarte scurt timp, de la "uite am si eu patru casete, ia-le!" lucrurile au evoluat si asa au aparut si adevaratele volume si odata cu ele necesitatea de a pune bazele unei companii.
"Nici nu-mi trecea prin minte pana cand a venit primul client care mi-a spus ca ar lua casete de la mine, dar ca ii trebuie factura. Si atunci asta a fost, mi-am facut companie." Afacerea a mers ani de zile, pana in 1998, atunci cand a aparut legea drepturilor de autor care spunea ca nu ai voie sa multiplici materiale audio-video fara licenta.
" A existat un termen de trei luni de zile, iar in ziua in care legea a intrat in vigoare am inchis toate aparatele. Am spus tuturor: "Eu nu am licente si imi place sa dorm linistit noaptea asa ca afacerea aceasta a luat sfarsit." Din banii castigati si-a cumparat prima casa: un apartament in Balta Alba care l-a costat 11.000 de dolari, insa ca amintire i-au ramas si casetofoanele.
"Cred ca mai sunt vreo 20 printr-un depozit pe undeva. Nu m-am priceput sa le vand, am tinut la pret, asa ca le mai am si acum. Nu mai au nicio valoare de piata, se intelege, sunt uzate atat fizic, cat si moral, insa pentru mine au valoare emotionala mare."
Orice sfarsit este in acelasi timp si un nou inceput. A trecut doar de la audio la video. "Inca din timpul afacerii cu casete imi deschisesem un mic magazin si niste centre de inchirieri de casete video. Mi-am dat seama ca decat sa fac un singur centru, mai bine fac 10, deoarece e mult mai rentabil, plus ca ai alta greutate in fata furnizorilor. "Am nevoie de 20 de casete" suna mai bine decat "Am nevoie de 2". Asa ca am deschis 4 centre." Casetele proveneau de la singura companie care aducea casete video legal in tara, si asta tot deoarece, dupa cum recunoaste el, ii place sa doarma linistit noaptea. Concurenta era insa acerba. "Aceeasi firma care ne era furnizoare isi deschisese propriile centre de inchirieri creand o concurenta relativ neloiala jucatorilor mici din piata, ca mine. In plus, din cealalta parte veneau centrele de inchirieri de casete video fara licenta, care erau si mai periculoase, deoarece daca un film bun la noi avea un an vechime, la ei filmul bun era cel lansat cu o saptamana in urma in Statele Unite."
Schimbarea de registru a venit odata cu parteneriatul cu Dragos Petrescu. "Dragos a fost colegul meu de grupa in facultate si inevitabil am devenit prieteni buni. Pana s-a produs divortul".
Afacerea "La Mama" poate ca nu ar fi existat insa fara acest parteneriat. "Noi doi aveam deja un spatiu, il inchiriasem cu un an jumatate inainte. In acesta eu aveam un centru de inchiriat casete video iar Dragos o bacanie. Ce mai, doua afaceri uriase, fantastice! Eram doi mici soricei care incercam sa ne gasim locul in lume. Eram prieteni buni, am avut momente in care am dormit in acelasi pat si am mancat din aceeasi farfurie", isi aminteste Mahu.
Lucrurile s-au pus in miscare atunci cand Dragos si-a "extins" afacerea micului sau magazin deschizand pe timpul verii o terasa.
"Afacerea cu casete video mergea, chioscul mergea, numai ca a venit toamna si a trebuit sa inchidem terasa. Si atunci a urmat inevitabila intrebare "Mai dar ce facem noi aici? Hai sa facem un restaurant!" Si asta a fost.
Insa daca ar fi fost sa priveasca semnele si-ar fi dat seama din prima zi ca "La Mama" urma sa fie un mare succes. "Am deschis intr-o sambata asa ca restaurantul era plin de prieteni care se distrau, vorbeau si mancau", povesteste el.
"Ciorba de burta si mici cu cartofi prajiti. Asta a fost tot ce am putut pregati pentru deschidere si cu asta i-am hranit. Si ne uitam cum intrau clienti in restaurant, curiosi sa vada ce s-a deschis acolo, iar noi ne simteam prost: trebuia sa le explicam ca inca nu am deschis si ca n-am pregatit inca mancare, ca asta e tot ce avem pe meniu. Dar ei voiau sa ramana si tin minte ca astfel am incasat bani chiar din prima zi. Am avut clienti care au vrut sa plateasca desi noi le explicam ca e totul din partea casei."
Astazi, la 9 ani de la inaugurare, "Mama" lui Mahu o duce mai bine ca niciodata. In cifre asta ar insemna ca anul trecut cele 7 restaurante ale lantului au adus o cifra de afaceri de 8 mil. euro iar pentru anul acesta Mahu isi propune cresterea acesteia cu 50% , pana la 12 mil. euro. In ceea ce priveste oamenii, masura succesului sau a insuccesului este data de aglomeratia din fata usii si tonul de ocupat la numarul de telefon la care se fac rezervarile. "Ma mai suna cateodata prieteni sau oameni importanti care imi spun, "Hai mai Cataline, fa-mi si mie rost de o masa!" iar restaurantele sunt atat de ocupate incat ma vad nevoit sa le spun "dragul meu, daca m-ar suna acum mama pentru o masa n-as putea sa-i gasesc una."
Planurile de viitor sunt deocamdata invaluite in ceata pentru cei din exterior. "Nu exista un numar fix de restaurante pe care am vrea sa le deschidem, fiindca pe masura ce timpul trece si lucrurile evolueaza pot aparea noi zone in care ne-am putea dori sa fim prezenti", explica Mahu. Tot ceea ce spune este ca in Bucuresti ar mai fi loc de inca cateva restaurante si ca vizeaza si provincia insa nu vrea sa vorbeasca din nou despre franciza.
"Am deschis un restaurant la mare anul trecut, asa ca stim ce inseamna coordonarea la distanta. Chiar daca deschiderea unui restaurant in interiorul companiei reprezinta un efort substantial, in acelasi timp este foarte greu sa detii controlul prin franciza." Insa daca este sa vorbeasca despre cel mai dificil moment din cariera sa de antreprenor, acesta este fara nicio indoiala despartirea de Petrescu. "Nu a fost o decizie dificila, insa a fost o situatie extrem de asemanatoare unui divort de cineva pe care l-ai iubit mult. Parteneriatul s-a destramat din cauza unor lucruri mici."
Desi a fost amiabil, "divortul" a lasat insa urme adanci si in afacere.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
