Inca un sedan premium pentru segmentul managerilor cu un buget peste medie. Aceasta ar fi aprecierea la prima vedere fata de oferta scandinava, daca consideram aglomeratia de modele concurente din piata: Audi A4 2.0 Tdi, BMW 320d, Lexus IS 220d, Mercedes_Benz C220 CDI, sau Honda Accord 2.2 i- DTEC, si inca pe atatea.
Cu Saab 9-3 ne cunoastem de la primul test, in urma cu aproape doi ani, cu modelul Cabrio. Aceea era insa o motorizare cu alimentare pe benzina, pe cand aici este vorba de un diesel, care face de fapt diferenta fata de concurentele enumerate mai sus. Din aceasta cauza vom realiza un salt spre descrierea motorului urmand sa revenim la design, care de altfel a ramas in linii mari acelasi in ultimii doi ani.
Deci ce este TtiD? Un motor diesel de 1.900 centimetri cubi de creatie GM pe care suedezii de la Saab au instalat doua turbocompresoare. Da, exact, doua. Pentru ce? Daca la modelul 9-3 sta bine la capitolul ecologie cu renumitele motoare biopower si chiar si la motoarele pe benzina, avand aici un 2,8 litri de 280 de cai-putere, Saab a considerat ca un diesel de 150 de cai-putere nu e suficient (motorizarea Tid) si a inventat 1.9 TTiD, care dezvolta exact 180 de cai-putere. Acest lucru este posibil mai intai cu ajutorul celor doua turbine amintite mai sus. Prima dintre ele, cu un volum mai mic, functioneaza pana la o turatie de 1.500 rpm, in timp ce a doua turbina incepe sa functioneze in tandem de la acest prag pana la 3.000 rpm, de unde preia controlul. Rezultatul? Furnizarea unui cuplu constant, cu un maxim de 400 de Nm la 1.850 rpm.
Va ganditi probabil ca performanta se tine de mana cu un consum pe masura. Ei bine nu. Constructorul indica o medie de 6,7 l/100 km, dar nu am reusit acesta performanta. Pe parcursul a mai mult de 700 de kilometri media finala a fost de 7,8 l/100 km, si nu, nu am mers in treapta a sasea la 80 km/h.
In ceea ce priveste comportamentul rutier, motorizarea combinata cu transmisia automata in sase trepte si interiorul rece si stilat transforma atmosfera spatiului de pilotaj si o duce intr-o secventa temporala proprie. Un minus insa. Pentru puterea dezvoltata motorul este prea silentios, daca putem reclama aceasta caracteristica, iar antifonarea isi indeplineste foarte bine functia, astfel ca din interiorul liniar si calm esti dispus involuntar sa apesi mai tare acceleratia, rezultand in eventuale depasiri de viteza legala. Detaliile despre sasiu sunt de prisos, fiind bine cunoscut faptul ca toate versiunile de motorizare utilizeaza o varianta sport, care in cazul echiparii Aero este si modificata.
Despre interior. Criticii ar mentiona ca se aseamana cu sedanurile din clasa superioara a Cadillac sau cu un Vectra mai bine pus la punct. Are insa insertii de calitate, indicatoare preluate parca de la un cockpit si o ergonomie dusa spre limite mai ales de catre unele dintre cele mai confortabile scaune cu tapiserie din piele de pe piata. Sa nu uitam pretul. Versiunea testata, in echipare Aero ajunge la aproape 30.600 de euro fara TVA. Echiparea "de baza", Linear, porneste insa de la circa 27.000 de euro. In acesti bani intra insa si circa opt sisteme de siguranta si o asigurare de la Euro NCAP. 5 stele.
In ceea ce priveste designul exterior suedezii au trecut se pare si la alte muze si au minimizat contributia experientei din domeniul aeronautic. Linia pastreaza insa elemente preluate parca de pe un avion de lupta, de unde si nervozitatea grilei frontale. Per total, designul diferit al suedezilor diferentiaza modelul in marea de automobile de pe sosele, dupa cum am observat si in trafic. Sau poate este doar efectul promovarii destul de limitate de pana acum a marcii pe piata locala.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
