Acţionaţi rapid! Firmele au nevoie de „terapii de şoc“ pentru a se salva

Mediul de business din Ro­mâ­nia s-a obişnuit în ulti­mii treiani cu termenii do­sarelor de insolvenţă, dar cazurile deînsănătoşire a afacerilor rămân deocamdată puţine, iar percepţiapublică asupra firmelor aflate în reorganizare este în continuarecea a unui eşec.

Ce pot face firmele pentru a supravieţui?

"Ştampila de insolvenţă sau reorgani­zare nu face bine pe termenlung. Pentru a fi de succes reorganizarea nu trebuie să fie mailungă de un an, deşi legea prevede trei ani plus unu. În şase lunio firmă intrată în reorganizare trebuie să iasă cu pasivulrestructurat. Cu cât durează mai mult o reorganizare, riscul deeşec este mai ridicat. Este nevoie de o terapie de şoc, iar apoicompania să fie lăsată în competitivitatea de pe piaţă", apreciazăAndrei Cionca, managing partner la Casa de Insolvenţă Transilvania(CITR), liderul pieţei de profil, cu un portofoliu de aproape 200de firme în reorganizare sau lichidare.

Teoria restructurării rapide este susţi­nută şi de către CodruţPascu, managing partner al firmei de consultanţă Roland Berger,care spune că "insolvenţa nu trebuie privită ca o boală, ci ca operioadă de time out, o etapă dintr-un proiect de restruc­tu­rare.Analogia cu un pacient funcţionează: cu cât durează mai mult,starea sa se dete­riorează şi nu neapărat din cauzeleiniţiale".

Cât de uşor este însă pentru antrepre­norii români să recunoascăatunci când au o problemă şi că este nevoie de măsuri energice? Peparcursul anului trecut aproape jumătate dintre firmele intrate îninsolvenţă au făcut-o la propria solicitare, faţă de doar 10% înanii anteriori, dar asta nu înseamnă că reorganizările au loc maiuşor.

"Este foarte des o problemă sentimen­tală, cu societăţi cares-au dezvoltat exploziv înainte de criză şi ai căror manageriprivesc afacerea ca pe copilul lor şi nu se pot desprinde de 10magazine sau de o altă linie de business. Insolvenţa determinărevenirea la core business", explică Nicolae Rusu, la rândul săusenior partner al CITR.

Există variante? "Cea mai proastă decizie este să nu faci nimic,să aştepţi ca hazardul să-ţi rezolve problemele. Este cel mai răuatât pentru debitori, cât şi pentru creditori. Atâta timp câtinsolvenţa se asimilează eşecului, firmele vor avea reticenţă îna-şi recunoaşte dificultăţile şi a lua măsurile care se cuvin.Insolvenţa trebuie privită ca un mecanism de luptă a economieiîmpotriva bolii", apreciază Simona Neagu, partener al firmei deavocatură NNDKP.

În tot acest proces al insolvenţelor poate rolul cel maiimportant îl au băncile, care au creditat în ultimii zece ani cumiliarde de euro creşterea afacerilor româneşti, dar care odată cucriza s-au văzut în situaţia de a trage linie pentru o serie declienţi, al căror model de business a evoluat nesănătos.

Reprezentanţii băncilor consideră că au reacţionat pozitiv pânăîn prezent, în special după anul 2010, după ce s-a sesizatamploa­rea crizei, dar şi faptul că de cele mai multe ori oreorganizare are efecte mai pozitive decât un faliment. Preţulreorganizărilor poate însemna în unele cazuri renunţarea la o partedintre creditele acordate.

"Da, sunt situaţii în care am acceptat să reducem datoriilepentru anumiţi clienţi, cu un nivel maxim de 50%", spune GianinaLazanu, director al Direcţiei Recuperare Mari Creanţe în cadrul BRDGroupe Societe Generale. Cât de mari erau acele credite? Între 1 şi10 mil. euro? "10 mi­l. euro este mult prea mult. Compromisurile sefac împreună cu alte trei-patru bănci, iar până în prezent au fostmai puţin de 10 cazuri. Nu am stat să le număr. O companie pentrucare s-a făcut un haircut trebuie însă monitorizată extrem deatent. Normele bancare nu ne permit să facem ştergeri de creanţedecât după epuizarea tuturor modalităţilor de recuperare acreditelor."

Este ştergerea datoriilor de către bănci "soluţia salvatoare" aafacerilor?

"În primele planuri de reorganizare au fost realizate şiproceduri de write off (de ştergere a creanţelor - n.red.), dar nuaş mai aplica această măsură deoarece este cel mai greu de acceptatde către creditori, iar debitoarea pierde de cele mai multe orisprijinul acestora. Sunt cazuri în care singura soluţie esteconversia creanţelor în acţiuni şi avem un asemenea caz în lucrupentru un lanţ de retail", spune Cionca de la CITR.

Este în acest caz posibil ca băncile să vândă în următoareaperioadă frigidere sau încălţăminte? "Dacă legea ne-ar permite şieste un business viabil, am putea intra în acţiona­riatul uneifirme. Depinde care sunt cauzele bolii care a dus la aceastăsituaţie şi cât de repede au fost depistate. De regulă, cauzelesunt manage­mentul defectuos, intrarea pe segmente conexe, non-corebusiness, sau neur­mărirea încasării creanţelor", spunereprezen­tantul BRD.

Bogdan Olteanu, viceguvernator al Băncii Na­ţionale (BNR), spunecă "deţinerea tempo­rară de acţiuni este permisă, conform normelorban­care", şi atrage atenţia asupra faptului că nu­­mărulinsolvenţelor va continua să crească şi va afecta inclusiv firmemedii, care au putut rezista în ultimii doi ani, dar au ajuns lafundul sacului.

"Evaluările celor mai mulţi bancheri arată că soldul creditelorneperformante îşi va atinge vârful la mijlocul acestui an. Înaceste condiţii, intuiţia şi bunul-simţ ne îndeamnă să credem cănumărul insolvenţelor va continua să crească, fără a exista dateprecise legate de conexiunea dintre cei doi indicatori, în timp cefluxul insolvenţelor va rămâne cel mult constant, comparativ cuanul precedent", a spus Olteanu.

Poate fi aruncată toată "vina" numărului mare de insolvenţe înspatele crizei?

"La noi sunt multe firme subcapitalizate, în care acţionarii audecis să se retragă. Ei vor avea un viitor frumos, dar companiilenu. Există şi multă lipsă de transparenţă. Firme care nu depunbilanţuri la Registrul Comer­ţului, puţine sunt cotate, iarmanagementul se confundă cu acţionariatul", spune Olteanu.

Problemele de management au fost constatate şi de cătrereprezentanţii CITR, care spun totodată că în timpul reorganizăriiideal ar fi ca firmele debitoare să recurgă şi la un managementspecializat.

Sunt însă şi firme care încearcă să profite de pe urma legiiinsolvenţei şi să scape de anumite datorii? Până în prezent puţineau fost cazurile în care creditorii să se întoarcă împotrivaadministratorilor firmelor în insolvenţă pentru a-i trage peaceştia la răspundere pentru pierderile provocate.

"Atragerea răspunderii administratorilor presupune o hotărârejudecătorească, dar acolo unde apare falimentul cine a avutabilitatea de a decapitaliza o firmă a avut şi abilitatea de a-şipune patrimoniul departe de creditori", apreciază Neagu de laNNDKP.

"Nu cred că în prima fază a procedurii trebuie acţionat ca unprocuror, pentru a vedea cine este de vină, ci trebuie văzut cepoate fi făcut ca valoarea să poată fi salvată. Avem însă un caz cuo situaţie conflictuală într-o com­pa­nie, în care a fost depusă ocerere de antre­nare a răspunderii administratorilor", spuneCionca.

Valentin Voinescu, asociat senior în cadrul NNDKP, susţine însăcă o bună parte dintre restructurări pot fi realizate în afaraprocedurii insolvenţei şi punctează faptul că reorganizările suntdeseori îngreunate de către instituţiile publice, care joacă un rolde "creditori rigizi", în condiţiile în care nu îşi pot asumaeventuale reduceri ale creanţelor de încasat de la anumiţidebitori, atât de frica asimilării unei asemenea măsuri cu ajutorulde stat, cât şi a unei potenţiale trageri ulterioare la răspundere."Ar fi necesară o reglementare care să elimine arbitrariul - să fieo grilă pentru funcţionari referitoare la writeoff-uri din creanţebuge­tare", a spus Voinescu.

Ieşirea din recesiune pare a fi aproape, cel puţin aritmetic,potrivit guvernanţilor sau reprezentanţilor BNR, dar piaţaactivelor îşi revine de regulă la doi ani după revenirea pecreştere ecomică, potrivit lui Bogdan Olteanu, astfel că fenomenulinsolvenţei rămâne de actualitate pentru zeci de mii de firme şicirca un milion de angajaţi.

Simona Neagu, partener al casei de avocatură NNDKP(Nestor)

• Cea mai proastă decizie este să nu faci nimic, să aştepţi cahazardul să-ţi rezolve problemele. Este cel mai rău atât pentrudebitori, cât şi pentru creditori;

• Atâta timp cât insolvenţa se asimilează eşecului, firmele voravea reticenţă în a-şi recunoaşte dificultăţile şi a lua măsurilecare se cuvin;

• Trebuie să recunoaştem că dacă băncile nu aveau prudenţă, piaţaimobiliară nu scădea cu 30-40%, ci cu 80-90%.

Bogdan Olteanu, viceguvernator al BănciiNaţionale

• Piaţa imobiliară este superficială deoarece cererea solvabilăeste destul de redusă. Nu vorbesc de aspiraţii;

• Evaluările celor mai mulţi bancheri arată că soldul creditelorneperformante îşi va atinge vârful la mijlocul acestui an;

• Sunt companii, în special de stat, care se restructurează de 20de ani.

• La noi sunt multe firme subcapitalizate, în care acţionarii audecis să se retragă. Ei vor avea un viitor frumos, dar companiilenu.

Andrei Cionca, managing partner al Casei de InsolvenţăTransilvania

• Au fost de la începutul anului puţin peste 4.000 de dosare deinsolvenţă noi deschise, în scădere cu 20%;

• Dacă ieşim din recesiune, vom vedea care firme au problemestructurale şi care au suferit doar din cauze legate de criză. ÎnRomânia avem o imensă criză de management;

• Toată reorganizarea se întâmplă în primele şase luni, când seiau măsurile cele mai dure;

• Ştampila de insolvenţă sau reorganizare nu face bine pe termenlung;

• În primele planuri de reorganizare au fost realizate şiproceduri de write off, dar nu aş mai aplica această măsurădeoarece este cel mai greu de acceptat de către creditori, iardebitoarea pierde de cele mai multe ori sprijinul acestora.

Gianina Lazanu, director al Direcţiei Recuperare MariCreanţe în cadrul BRD - Groupe Societe Generale

• Eu cred că băncile au reacţionat pozitiv până acum, începând cuanul 2010;

• Administratorii judiciari sunt obligaţi să facă o reevaluare agaranţiilor, dar de multe ori acestea nu se realizează. Planurilepropuse sunt de multe ori doar hârtii frumos scrise şidesenate;

• Dacă legea ne-ar permite şi este un business viabil, am puteaintra în acţionariatul unei firme;

• Da, sunt situaţii în care am acceptat să reducem datoriilepentru anumiţi clienţi, cu un nivel maxim de 50%.

Codruţ Pascu, managing partner al Roland Berger

• Problema ţine de o poziţie strategică a firmei, care a devenitnesustenabilă, nu neapărat o problemă financiară, deşi uneori celedouă se întrepătrund. Mă aştept şi în România ca firmele să aibănevoie de încă o restructurare doi ani mai târziu;

• 97% din firmele româneşti au luat măsuri de restructurare, faţăde o medie globală de 80%, după ce la noi partea de macro şi multepieţe au înregistrat o scădere dramatică. La nivel global, nu suntmulte ţări care au scăzut la fel de mult ca noi.

Valentin Voinescu, asociat senior al casei de avocaturăNNDKP (Nestor)

• Până în iulie 2010 nu exista în legea insolvenţei termenul derestructurare extrajudiciară. 2010 a fost un an bun, în care s-aufăcut progrese importante pentru încurajarea restructurăriiextrajudiciare, ca variantă la restructurarea instituţională;

• Ar fi necesară o reglementare care să elimine arbitrariul - săfie o grilă pentru funcţionari referitoare la writeoff-uri dincreanţe bugetare.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels