• Leu / EUR4.7619
  • Leu / GBP5.5448
  • Leu / USD4.3202
Eveniment

Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri. Recomandările lui Cătălin Păduraru, preşedintele IWCB-VINARIUM

3 vinuri pentru 3 seri de weekend

Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri. Recomandările lui Cătălin Păduraru, preşedintele IWCB-VINARIUM

Autor: Catalin Paduraru

18 oct 2019 864

Krug, Clos du Mesnil 1979?! Dr. Von Basserman Jordan, Forster Pechstein Riesling 2005?!

Marcassin, Sonoma Valley Chardonnay 2002?! Te Mata, Hawe’s Bay Colaraine 2005?!

... bineînţeles, pot recomanda. Astfel de vinuri sunt „vârfuri” selecţionate în lucrări precum „1001 de vinuri pe care trebuie să le deguşti în viaţă” (în engleză... sună mai... direct: 1001 wines- you must taste before you die).

Mai pot recomanda (pentru a satisface dorinţa de „exclusivitate”, de show-off şi pe cea de a... cheltui excesiv), vinurile „super-cotate” de Robert Parker sau de Wine Spectator. Chateau Montrose 2003, Chateauneuf-du-Pape Vieilles Vignes 1998, Batard-Montrachet 1996 ş.a.m.d.

Ar fi simplu, ar fi „sigur”, dar ar fi nedrept. Şi scump.

Evident, prin rândurile Ziarului Financiar mă adresez, cel putin teoretic, unor oameni care cunosc confortul financiar, deci preţul nu ar fi cea mai mare problema pentru ei. În acelaşi timp, ascensiunea oamenilor de afaceri se bazează pe inteligenţa de a găsi plus valoare, curajul de a investi la momentul oportun, puterea de a identifica şi selecta informaţii înainte ca ele să fi ajuns un „loc comun”. Altfel, cum ar fi reuşit EI să facă diferenţa, să atingă performanţa, dacă nu prin „întâietate”?!

Raportându-mă la suma de atribute ale categoriei socio-profesionale care citeşte Ziarul Financiar, mizez pe nou, pe vinuri care nu sunt (ÎNCĂ) pe buzele (!) tuturor, încercând să fiu de ajutor nu prin „puncte” şi „ierarhizari” ci, prin salvarea timpului cititorului, prin semnalarea tuturor vinurilor care dau semne că vor să se lupte pentru aprecierea connaisse-urilor. Chiar dacă e puţin exagerat, e ca şi cum am cunoaşte Chateau Petrus la începuturi, înainte de a deveni „faimosul” Chateau Petrus.

Mai e ceva. Prin aceste rânduri, unde îşi găsesc locul multe vinuri româneşti, sper să contribuim la bunăstarea din mediul rural. Cred că dezvoltarea economică în această zonă face bine, direct sau indirect, oricărui business din România. Bineînţeles, nu ocolesc vinurile străine, pentru lărgirea plajei de gusturi şi pentru o poziţionare corectă a întregii oferte.

Aşadar, mai în glumă – mai în serios, atunci când cineva din anturajul Dvs. încearcă să amendeze pasiunea pe care o manifestaţi pentru vinuri, puteţi răspunde că, în cazul vinurilor româneşti este vorba de o „îndatorire patriotică”, iar consumul vinurilor de import nu este altceva decât „studiu comparativ”!

Înflăcăraţi de nobilele idealuri naţionale să ne apucăm (şi în acest weekend) de studiu...

1. Cramele Odobeşti – Hereditas, Băbească Neagră 2015

2. Crama Hamangia – Ataman, Fetească Regală 2018

3. San Marzano – TALO, Malvasia Nera 2018, Italia

 

1. Cramele Odobeşti – Hereditas, Băbească Neagră 2015

A nu se înţelege că induc ideea că acest vin se află în acelaşi pluton cu vinurile enumerate în „intro”-ul articolului. Nici vorbă. Soiul, în sine, nu este atât de spectaculos (nu mai socotim că multe din vinurile mari sunt cupaje/asamblaje) şi, din ce ştiu eu, nici proprietarul (Lucian Neacşu) nu crede altceva despre vinul lui. Dacă ar fi să vorbim de Băbeasca Neagră care încearcă să-şi depaşească condiţia (mă rog, vinificatorii încearcă asta) – ar trebui să ne „uităm” la Băbeasca (Rara Neagră) de peste Prut.

Aici, însă, avem un vin „Bio” (certificat ca ecologic), extrem de onest, relaxat. Bănuiesc că nu e nicio ruşine că, în „intimitatea căminului” un om de afaceri renunţă la cămaşa scrobită şi la cravată îmbrăcând haine moi, adecvate hârjoanei cu copiii/nepoţii, mângâiatului prietenului patruped şi „farniente-ului” din faţa şemineului. Dacă nu sunt foarte „ermetic” (şi, dacă sunt, îmi cer scuze, mă pot corecta), aceasta este senzaţia instalată de Băbeasca Neagră din Hereditas. Atât. E puţin?

 

2. Crama Hamangia – Ataman, Fetească Regală 2018

Rămânem în aceeaşi zonă a gustului românesc.

Amintindu-mi de sinonimul Dăneşana, am revenit la un gând mai vechi: Istoria României (inclusiv a viţei-de-vie) a fost scrisa conjunctural. Aşa că, asupra istoriei viticulturii din teritoriul locuit de români, vom reveni. Exemplul (ataşat la Feteasca Regală de astăzi) este că, în Ampelografia Republicii Populare Române - Feteasca nu e trecută cu numele ei „prim”, ci cu unul care se potrivea mai bine noii orânduiri (cum adică, „Regală”, nu?!): Galbenă de Ardeal.

Trecem peste pasajul istoric trist (pentru cei tineri poate părea doar comic) şi, revenind în actualitate, semnalez prezenţa în spaţiul comunicării a unor documentarişti independenţi (şi nefinanţaţi), a căror studii vor aduce multe corecţii privind genealogia soiurilor noastre (T. Onuţu, F.G. Schmidt). Îi laud pentru munca lor, chiar dacă, personal, am o opinie diferită pentru felul în care scriem numele soiurilor. Opţiunea mea rămâne pentru Fetească Neagră, Fetească Albă, Fetească Regală ş.a.m.d. începute cu majusculă, ca la nume proprii. Ceea ce şi sunt.

Din nou, la vin:  Feteasca Regală de la Hamangia îşi permite (cu succes) nişte zaharuri reziduale, încadrându-se la categoria „vin neagresiv”. Un vin etalon obţinut din acest soi. Aur la VINARIUM  IWCB.

 

3. San Marzano – TALO, Malvasia Nera 2018

Iarăşi import, iarăşi San Marzano (Parmafood). De astă dată, un vin de băut la... pastrama de oaie.

Demult nu am mai avut în minte o asociere instantanee între vin şi mâncare.

ca la aceasta Malvasia Nera, Parcă e făcută exact pentru această carne puţin sărată, suculentă, cu aromă specifică.

Dovada că e un vin de clasă este, însă, schimbarea pe care a avut-o de la momentul deschiderii (şi al primei degustări) până a doua zi (la o a doua degustare). După o aerare simplă (doar cu dopul nepus), la 24 de ore aveam un alt vin.

Toate notele erau mai subtile şi mai elegante şi, culmea, lăsau loc şi altora noi, pe care nu le-am putut decela la deschidere.

Sfatul meu: încercaţi-l în două etape. La a doua, discuţii elevate, brânzeturi fine, clavecin, lumânări.

La prima, neapărat cu pastramă de oaie. Asta e. Am un fix. Doar e toamnă, nu?!

 

Lista vinurilor medaliate la IWCB VINARIUM 2019 aici.

 
Principalele valute BNR - luni, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7619
Diferență: 0,1451
Ieri: 4.7627
Azi: 4.3202
Diferență: 1,1306
Ieri: 4.3164
Azi: 5.5448
Diferență: 0,3075
Ieri: 5.5297
Azi: 4.3410
Diferență: 0,9488
Ieri: 4.3386