♦ Când vom vedea în domeniul public campusuri şcolare cu săli de clasă largi şi luminoase, săli de sport, terenuri de baschet şi fotbal, ca în învăţământul privat, dacă pentru reabilitarea unei şcoli dintr-un oraş mic este nevoie de 2-3 ani?
Zeci de şcoli din Bucureşti şi din ţară, intrate în reabilitare în urmă cu doi-trei ani, şi-au amânat deschiderea programată pentru luna septembrie şi lasă mii de copii să înveţe în continuare la şcolile „din vecini“. Nepăsarea este la cote maxime, în condiţiile în care reabilitările nu pot fi amânate mai mult de 31 decembrie 2023, termen limită care, odată depăşit, va face ca beneficiarii să returneze fondurile UE primite pentru reabilitare.
Fiecare început de an şcolar debutează cu declaraţii şi promisiuni privind dispariţia celor 3 schimburi din şcoli, dar în realitate, nici atunci când au finanţare şi timp primarii nu reuşesc să împingă finalizarea la timp a şcolilor care intră în reabilitare.
O întrebare care se ridică este cum s-ar putea construi campusuri şcolare şi în domeniul public, cum sunt în domeniul privat, dacă pentru simpla reabilitare a unei şcoli este nevoie de mai bine de doi ani, dar nici atunci construcţia nu este gata la timp. Întrebarea vine în contextul în care este nevoie de cel puţin câte un campus şcolar public de nivelul celor private în fiecare sector din Bucureşti.
614 şcoli din România sunt în acest moment în reabilitare sau extindere şi cel puţin câteva zeci de mii de elevi învaţă în alte şcoli. Este bine că există lucrările, însă, în loc să se accelereze şi să fie gata pentru începerea anului şcolar, zeci de şcoli pe a căror plăcuţă de şantier apare ca termen de finalizare anul 2022 sau prima jumătate din 2023 sunt în continuare închise şi nu îşi primesc copiii de la începutul anului şcolar.
