Într-un mediu economic în care este nevoie ca de aer de producţie şi mai puţin de consum, tendinţa băncilor este de a împrumuta populaţia şi de a reduce expunerea pe companii.
Aceasta va produce dezechilibre pe termen mediu care se vor regăsi ori în căderea leului faţă de euro din cauza creşterii deficitului comercial, ori în creşterea dobânzilor bancare.
Datele arată că între iunie 2012 şi iunie 2016 soldul creditelor pentru persoane fizice a urcat de la 107 miliarde de lei la 110 mld. lei (echivalentul a circa 25 miliarde de euro), în timp ce soldul creditelor pentru companii a scăzut de la 121 miliarde lei (28 mld. euro) la 102 mld. lei (23 mld. euro).
Aceasta înseamnă că băncile din România, în majoritate cu capital străin, nu mai au încredere în piaţa locală şi nici în antreprenorii români, cu toate că umplu ecranele în ultima perioadă cu clipuri video prin care îi celebrează.
Între bănci şi antreprenori, în pofida declaraţiilor de iubire din partea primelor, există o tot mai mare neîncredere din cauza valului de insolvenţe din anii 2009-2011. Este adevărat că şi antreprenorii au contribuit la creşterea acestei neîncrederi, pentru că de multe ori au scos prin diverse formule banii din firme viabile pentru uz personal. Pe de altă parte, şi băncile au presat de multe ori la limită pe dobânzi şi pe cerinţele de garanţii suplimentare care se depreciaseră în criză.
Una sunt declaraţiile de sprijinire a antreprenoriatului local şi una este soldul creditelor pentru societăţile nefinanciare care arată nemilos reducerea expunerii.
Iată şi explicaţia pentru care băncile nu au rezistat cu avansul majorat la 30-40% la creditele imobiliare în lei şi euro decât 3 luni de la apariţia legii dării în plată. Pur şi simplu au realizat că businessul este în mare scădere şi că nu au suficiente resurse umane şi ştiinţă pentru a da credite companiilor.
Este mult mai complicat să finanţezi o afacere decât să dai credit unui bugetar pentru un apartament. Băncile au nevoie în departamentele de risc de oameni care să cunoască în profunzime pieţe precum energie, agrobusiness, materiale de construcţii, servicii de sănătate, restaurante sau hoteluri. Pe urmă, au nevoie de informaţie actualizată şi până la urmă chiar de fler când dau un credit.
De multe ori, un credit se acordă de fapt omului, antreprenorului şi mai puţin companiei în sine, chiar dacă, teoretic, activele şi pasivele individuale sunt una, iar activele şi pasivele firmei deţinute de respectiva persoană sunt alta.
Ca urmare, deşi aparent băncile finanţează oamenii prin creditele acordate persoanelor fizice, ele în fapt preferă să finanţeze nişte cărămizi aduse ca garanţie, în timp ce atunci când finanţează companii finanţează de fapt oamenii care au creat sau conduc aceste afaceri.
Tema pentru următorii cinci ani este reconstruirea încrederii între bănci şi antreprenorii României pentru ca aceştia să aibă oxigenul necesar să alerge mai repede şi mai mult, să investească şi să producă. Altfel, noi şi noi „dări în plată“ vor urma şi nimeni nu vrea să se trezească cu active fără viitor.
