Scăderea nivelului Dunării în acest an a cauzat apariţia unor blocaje pe fluviu, în 7 puncte critice (praguri), astfel că zilnic se formează cozi formate din 50-60 de nave.
Potrivit datelor din piaţă, ca efect al apariţiei acestor praguri, timpul de navigaţie a crescut cu aproximativ o săptămână, ceea se repercutează, pe de o parte, în costurile mai mari pe care navele le au în privinţa taxelor portuare, iar pe de altă parte în încasări mai mici pentru transportatori. Din cauza debitului mic al fluviului, navele nu mai pot traversa aceste praguri încărcate la maximum, ci doar în proporţie de 70- 80%.
Unii transportatori, în încercarea de a nu pierde bani, descarcă navele într-un port şi transportă mărfurile pe calea ferată sau pe şosea. Principalele mărfuri transportate pe Dunăre, în sectorul românesc, sunt minereuri, cărbune, produse petroliere şi cereale.
Situaţia nu este nouă, astfel de blocaje fiind înregistrate şi în anii 2011, 2012 şi 2013. De asemenea, nivelul mic al Dunării pune probleme şi companiilor care îşi duc mărfurile în porturile fluviale în intenţia de a le încărca pe vase, întrucât navele de transport nu pot ajunge până la danele din port din cauza nivelului mic al apei.
În 2011, nivelul redus al Dunării a cauzat blocajul a peste 230 de nave care în total transportau peste 200.000 tone de mărfuri. În 2012, peste 900 de nave autopropulsate, barje şi şlepuri au întâmpinat aceeaşi problemă, astfel că peste 460.000 tone de marfă au ajuns cu întârziere la destinaţie. În urmă cu doi ani, 360 de nave care transportau circa 300.000 tone de mărfuri au avut aceeaşi soartă.
De ce apar aceste blocaje (praguri) pe Dunăre? Potrivit unor surse din piaţă, problema este lipsa dragajelor pe Dunăre, pe care trebuie să le facă toate statele riverane fluviului, în virtutea unei convenţii semnate încă din anii ’50.
Tronsonul unde apar aceste praguri ar aparţine bulgarilor, care însă nu au mai dragat fluviul de mai mulţi ani.
Potrivit surselor citate, „Bulgaria nu are niciun interes să dragheze pentru că ei vor să îşi extindă porturile pe care le au la Marea Neagră. În plus, Bulgaria nu are niciun interes să se dezvolte Portul Constanţa“. Un dragaj în locurile de la fluviu unde apar aceste praguri ar dura peste un an şi ar presupune costuri de circa 2 mil. euro.
Sursele citate afirmă că dragajul ar trebui făcut anual, nu doar în anii cu secetă, pentru că atunci când debitul Dunării este mare, creşte şi volumul de aluviuni aduse din amonte şi de afluenţi.
„Trebuie dragat neapărat. Problema este cunoscută, dar a tot fost amânată“, spun sursele, adăugând că nu este exclus ca administraţiile portuare să ia decizia majorării taxelor.
