Oamenii politici români, mai ales liberalii, s-au plâns mereu că UE nu-i lasă să cheltuiască din împrumuturi pentru dezvoltare (celebra interdicţie a deficitului de peste 3% din PIB), în vreme ce Vestul s-ar fi dezvoltat chiar prin împrumuturi. Acum România a ajuns la o datorie publică egală cu 50% din PIB-ul său, iar dezvoltarea se vede doar în satele în care au intrat bani de la UE.
La trei luni din an, deficitul bugetar (care, inevitabil, se adaugă datoriei publice) a sărit de 2% din PIB, lucru care nu s-a mai întâmplat în ultimul deceniu.
Pare ceva enorm, dar acum depinde şi din ce perspectivă sunt privite lucrurile. Din perspectiva celor care văd dezvoltarea prin datorie sau a celor care cred că austeritatea este singura soluţie.
Este adevărat că cheltuielile de personal au crescut cu 19,6% an/an în T1 (plus 6 mld. lei). Dar au scăzut cheltuielile cu dobânzile cu 22,3% (1,5 mld. lei). Subvenţiile au scăzut cu 22,3% (1,1 mld. lei). Au crescut, în schimb, cu 639% (4 mld. lei, adică 800 mil. euro) cheltuielile pentru proiecte din fonduri europene nerambursabile. Fonduri care se fac venituri la buget, deci trebuie incluse în cheltuieli. Au crescut cu 162% cheltuielile din banii veniţi prin PNRR, 1,2 mld. lei în total.
