De la prea mult product placement, advertoriale si alte mijloace nu tocmai in regula prin care ni se tot strecoara logouri si sloganuri sub nas, suferim mai toti de ceea ce s-ar putea numi paranoia publicitara. Care sunt simptomele si cine e vinovat? Depinde de perspectiva!
Perspectiva lor, a publicitarilor. Cum privesc filmele, videoclipurile directorii executivi de la megacompanii de bauturi, softuri sau telefonie?
E aproape sigur ca nu mai au de foarte mult timp trairi cinstite, emotii firesti in fata unor astfel de productii. Le vad mai degraba ca pe niste vagoane numai bune de incarcat cu publicitate. Emotia lor vine probabil atunci cand eroul desface o cutie de Coca sau de Pepsi, dupa caz. Nu atunci cand respectivul erou isi strange in brate iubita impuscata de un raufacator.
Poate uneori se gandesc la modificari de scenariu. Abia astept sa vad un film facut dupa imaginatia publicitarilor. Adica sa arate in felul urmator... El, purtand un tricou Nike, se imbratiseaza cu ea, imbracata de Adidas. Numai ca un mafiot coboara dintr-un Mercedes si arunca un coktail Molotov facut intr-o sticla de vodca Stalinskaya. Cei doi se ascund dupa Citroenul C4 si mafiotul deschide focul. Ea e lovita. Mafiotul fuge urmarit de Renaultul politiei. El o strange in brate crezand ca e ranita fatal. Dar ea deschide ochii si scoate de la piept un telefon Nokia, ultima generatie, care, desi subtire si delicat, a oprit glontul ucigas... Si ar putea continua: s-ar gasi public interesant pentru astfel de productii.
Cert e ca, dupa ultimele informatii, product placementul a atins apogeul in ultimul an. Si nu doar in filme.
Criticii de arta de stanga din Vest se plang de exemplu ca foarte multe expozitii produse de artisti de marca sunt "confiscate" (pe bani buni, bineinteles) de diverse retele de magazine, banci etc. Mai mult, artistii incep sa faca si mai multe concesii in aceasta directie: au aparut romane cu pasaje publicitare, nemaivorbind de arta vizuala. Si astfel trecem la cealalta perspectiva:
Perspectiva consumatorului. Influentati de aceasta ofensiva fara precedent a product placementului, nici noi nu mai privim inocent un film. Cine dadea doi bani publicitari pe faptul ca la un moment dat Johnny Depp fuma Lucky fara filtru?
Savuram imaginea si atat, fara alte comentarii. Mai nou insa, paranoia oamenilor de marketing care vad peste tot posibilitati de afisare a provocat o paranoia si in randul consumatorilor care se simt inselati si acolo unde nu e cazul. Am discutat recent cu un student indignat ca gasea pomenit brandul Coca-Cola intr-o poezie a lui Mircea Cartarescu. Fara sa stie ca acest poem fusese scris inainte de ''89 - ceea ce da o cu totul alta lumina acestui fapt aparent publicitar. Putea fi considerat un act de curaj, un atentat la "cico"-ul ceausist...
Pe altii i-a enervat atat de tare abundenta de publicitate din superproductii recente incat, sufocati de indignare, nici n-au mai putut sa savureze povestea.
Sunt doua manifestari paranoice care se alimenteaza reciproc. Pe de o parte, publicitarii exagereaza alterand mesajul artistic cu idei rudimentare. De cealalta parte, consumatorii se transforma in detectivi si, pe langa firul principal al filmului, urmaresc si cate marci le-au fost bagate pe gat. Singurul antidot posibil la aceasta dubla-paranoia ar fi de aplicat in zona artistica. Artistii sunt cei care nu trebuie sa cedeze presiunilor publicitarilor decat acolo unde acestea au sens. Iar spectatorii ar trebui sa invete sa priveasca un film asa cum privesc pe geamul masinii un peisaj, fara sa vada neaparat panourile publicitare... Vizionare placuta!
* Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei ApropoTV, comentator in domeniile cultura, mass-media
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
