"Ponderea mare a capitalului străin plasează băncile din România într-o poziţie vulnerabilă la criza datoriilor suverane din zona euro", este constatarea de la care porneşte evaluarea situaţiei actuale a sistemului bancar.
În acest context, banca britanică Barclays, care are un departament foarte puternic de investment banking şi ai cărei analişti urmăresc cu atenţie economia românească, consideră surprinzător faptul că băncile locale au continuat să acorde credite în valută, ceea ce sugerează că încă sunt capabile să obţină finanţări nete noi în euro. Unele instituţii de credit, începând cu cele controlate de bănci greceşti sau cele cu capital majoritar autohton, încearcă să facă rost de euro din depozite atrase de la clienţi, plătind dobânzi de peste 4% pe an.
Analiştii britanici consideră că menţinerea creditării în euro ar însemna mobilizarea unor intrări semni ficative de valută pe piaţă, însă o iau ca pe un indiciu că presiunea repatrierilor de capital din partea băncilor rămâne la nivel scăzut.
În urma vizitei din România, ei remarcă faptul că toţi oficialii cu care s-au întâlnit au ţinut să le reamintească faptul că băncile "străine" sunt de fapt filiale independente, autorizate local, supuse reglemen tărilor locale de prudenţialitate şi dotate cu propriul lor capital.
"Toate acestea reprezintă o constrângere în privinţa ieşirilor de capital, cu excepţia scenariului în care băncile străine decid să-şi vândă subsidiarele locale. Varianta din urmă prezintă însă un risc redus, având în vedere numărul extrem de redus al cumpărătorilor." Riscul unor retrageri masive de capital din partea băncilor a devenit o temere majoră pentru autorităţi în ultima perioadă, preşedintele Traian Băsescu insistând pentru o soluţie de menţinere a expunerilor stabilită la nivelul Uniunii Europene pentru toate pieţele din afara zonei euro.
De asemenea, oficiali ai BNR şi ai Ministerului Finanţelor au vorbit despre necesitatea reluării acordului de la Viena prin care nouă bănci străine cu poziţii locale importante s-au angajat în 2009 să-şi menţină expunerile.
În luna iulie a acestui an expunerile respective scăzuseră deja la 95% din nivelul de referinţă, potrivit datelor FMI.
Un indiciu clar al repatrierilor de capital îl constituie însă situaţia rezervelor valutare administrate de BNR care au scăzut în octombrie cu 1,4 mld. euro.
Pe de altă parte, nicio bancă nu se arată doritoare să-şi asume un nou angajament de menţinere a expunerilor.
Strategie de reacţie rapidă la BNR
BNR lucrează la o strategie de reacţie rapidă pentru cazul în care problemele de pe pieţele financiare externe ar ajunge să afecteze poziţia financiară a băncilor din România, scriu analiştii Barclays.
Ei spun că nu au reuşit să obţină prea multe detalii, însă după cât au înţeles din discuţiile cu oficiali ai BNR banca centrală pregăteşte extinderea sistemului de garantare a depozitelor şi ia în calcul opţiuni precum înfiinţarea unei instituţii de tipul "bad bank" şi instituirea unui sistem de monitorizare lunară a lichidităţii băncilor.
Se mai întâmplă însă ca reprezentaţi ai BNR să exerseze ambiguitatea mesajelor într-atât încât să se ajungă şi la interpretări deformate din partea receptorilor.
În accepţiunea generală "bad bank" este o instituţie creată pentru a prelua active neperformante din portofoliile unor bănci private sau de stat, pentru a le permite acestora să reia creditarea către economia reală odată degrevate de acest balast costisitor.
Potrivit informaţiilor disponibile în prezent, în Româ nia nu se pune problema creării unei "bad bank" în acest sens, ci a unei aşa-numite bănci-punte (bridge bank) care să preia administrarea unei întregi bănci ajunsă în dificultate şi să o pregătească pentru vânzare către investitori privaţi, scopul principal fiind asigurarea con tinuităţii operaţiunilor şi evitarea apariţiei unor tensiuni sau chiar a unui fenomen de panică extrem de periculos pentru stabilitatea sistemului financiar în ansamblu.
BNR a şi început să lucreze la reglementările necesare înfiinţării unei asemenea instituţii, aceasta fiind şi o obligaţie asumată prin acordul stand-by cu FMI.
Banca-punte va fi o bancă nouă, cu durată de funcţionare limitată, cu o gamă completă de servicii autorizate de BNR şi supravegheată de banca centrală.
Aceasta va prelua rapid (practic într-un weekend) depozitele şi creditele unei bănci care nu se mai descurcă pe piaţă şi va asigura continuitatea activităţii fără nicio întrerupere a programului normal de funcţionare.
Banca-punte va continua să îndeplinească angajamentele faţă de deponenţi şi va evita întreruperea/solicitarea rambursării anticipate a creditelor în derulare.
Obiectivul de bază al acestei noi bănci va fi să găsească investitori privaţi eligibili care să-i preia bilanţul cât mai curând posibil, integral sau parţial. În sistemul bancar din SUA durata de viaţă a unei asemenea instituţii este limitată la trei ani, însă există şi posibilitatea prelungirii. Dacă nu se poate găsi cumpărător, portofoliul de active ar putea ajunge la Fondul de Garantare a Depozitelor care să se ocupe de lichidare.
Barclays consideră o sursă de risc nivelul ridicat al raportului credite/depozite. Acesta reprezintă un indicator de lichiditate esenţial şi este cu atât mai important prin prisma capacităţii băncilor locale de a se autofinanţa şi de a fi mai puţin dependente de finanţările de la băncile-mamă.
Analiştii britanici consideră că evoluţia slabă a economiei a antrenat o mişcare pe măsură a depozitelor şi chiar dacă creditarea nu a crescut substanţial, raportul credite/depozite nu s-a putut îmbunătăţi, rămânând la circa 120%.
Pe de altă parte, nivelul intermedierii financiare rămâne scăzut după standardele occidentale, cu o pondere a creditelor private de circa 42% din PIB.
Extrem de slabă este penetrarea creditelor ipotecare, acestea reprezentând numai 6% din PIB.
Şi cu toate acestea, BNR tocmai a adoptat un nou regulament de creditare care va frâna suplimentar piaţa ipotecarelor prin introducerea unui avans minim de 25% la finanţările în euro.
Acestea reprezintă de fapt principala formă de vânzare a creditelor ipotecare, pentru că după 20 de ani România nu are o piaţă a finanţărilor în lei pe termen lung.
În aceste condiţii, BNR împinge piaţa creditelor pentru locuinţe către programul guvernamental "Prima casă", care funcţionează tot în euro, dar cu un avans minim de numai 5%, de care banca centrală nu s-a atins.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
